copil nesociabil

michelle-usa spune:

cand baiatul meu avea 1 an, si noi am fost la doctor oftalmolog si i-a pus picaturi care i-au dat senzatii f. neplacute. bineinteles ca s-a pus pe urlat si nici control ca lumea nu i-a mai facut.
el care niciodata nu plansese la medicul pediatru, de atunci sa nu-l mai vada nici pe asta.plangea cat putea de cum intram in parcare.
iar doctorul avea un obicei sa fluiere prin cabinet si cum il auzea stia ca e el si plangea mai tare, pana sa-l vada.
i-a luat vreo 1-2 ani sa ii treaca. i-a luat vreo 1-2 ani sa-i treaca. cand am venit in Rom. aveam o prietena dr. care venea acasa si s-au imprietenit si asa nu i-a mai fost frica de dr.

la fel sa intamplat la biserica. de la 1 an si jumatate am hotarit sa mergem la biserica si sa-l lasam pentru 30 min la day care-ul lor...foarte frumos amenajat cu jucarii si doamnele erau super bune.
dar cand s-a pomenit fara mine si ca sta, ce sta si eu nu vin, s-a pus pe urlete de nu l-a mai putut opri nimeni...si asa ca am decis sa nu mai merg.
dar a ramas cu frica si plangea si cand mergeam la mall sau alte magazine albe ca el credea ca mergem la biserica si va sta fara mami.
a luat ceva luni sa-i treaca.

deja la 3,5 ani era singurul care plangea cand il luam de la gradi nu cand il lasam.
deci, rabdare multa...o sa treaca de la sine.

michelle

clarmai spune:

Si a mea facea la fel,nu vorbea decat cu noi si bunicii ei.Cu straini era foarte rea,nu vb cu nimeni,nu se juca cu nimeni,se retragea in parc in coltul ei si daca era acompaniata de vreun copil pleca.De cand am fost cu ea la mare,avea cam 1 an si 11 luni si-a revenit.M-a uimit total ca la mare,lua pe oricine de mana,vb cu toata lumea,se ducea la sezlongul cuiva sau la cearceaf cand plecam si le zicea"pa"fara sa ii spun sau sa fie bagata in seama.

Ea a fost atat de entuziasmata ca ajunge la "apa mare"tot drumul nu a inchis 5 min ochii,desi cand am plecat era 2 noaptea.A stat treaza si foarte vioaie si fericita pana la 11 ziua si tot drumu a zis "apa ","apa".

De atunci nu am mai avut probleme cu ea.Acum are 3 ani si vb cu toata lumea,se joaca cu toti copiii din parc,le spune la toti "pa"sau "buna" si cuvantul ei preferat"te bebesc"adik te iubesc.Acum e excesiv de sociabila,poate nu e bine nici asa.Mai de curand a intrebat-o colegul lui barbatimiu daca merge cu el si nu a ezitat deloc,la luat de mana mi-a zis pa si a plecat,nu cred ca e bine nici asa,sa se duca cu oricine si sa stea cu oricine.

Si ma minunez ca de la copilul care nu vb cu nimeni,a facut un salt atat de mare in a vb cu toata lumea.Deci stai linistita este o etapa care o sa treca.Presupun ca abia la varsta asta incep sa descopere ca mai exista si altcineva in afara membrilor familiei,care se poate juca cu ea,poate vb cu ea frumos.etc Ei ne-au avut numai pe noi pana acum si poate de aceea.

Cory_B spune:

Si eu astept cu nerabdare sa treaca aceasta "faza". Chiar azi ne-am confruntat ,din nou, cu aceste reactii. Era baietelul meu cu sotul si soacra, se pregateau sa urce in masina pt. a merge in parc cand s-au intalnit cu o cunostinta(o doamna f simpatica si deloc insistenta) . Cand a vazut cel mic ca doamna se saluta si pupa pe obraz cu soacra si respectiv sotul, a inceput sa urle. Offf..zau ca sunt stresata la maxim de aceste reactii. Atat sotul cat si soacra i-au explicat frumos ca nu are de ce s aplanga, ca doamna nu face nimic rau. Pana nu au plecat nu s-a potolit. Oare sa ma ingrijorez??? Nu mai stiu cum sa abordez aceasta situatie.

clarmai spune:

In timp ce povesteai am avut un deja-vu,exact acelasi lucru il facea si copilul meu,m-am intalnit cu moasa ei,normal ca m-am oprit,m-am pupat cu ea,si vroiam sa mai vb,a plans si ma tragea de par cat timp am vb cu moasa.Saraca moasa se uita la mine ca la misini straine.Ce i-am facut fai mama? ma intreba intr-una:ii ziceam: nu i-ai facut nimic fai moasa asa face la toata lumea.A trebuit sa ma despart de biata femeie imediat,mi-a fost o rusine de ea.Acum din contra cand ma intalnesc cu cineva cunoscut si ne pupam,vrea sa pupe si ea.E o etapa o sa treaca,stai linistita,si eu eram la fel de ingrijorata.

ami_84 spune:

La noi este invers. Da mana, se duce in brate la ORICINE ii cere!!! Si ma enerveaza la culme. Zilele trecute eram la piata si ca de obicei au venit niste babe sa ii vorbeasca. O secunda cat am luat ochii de pe ea sa platesc si sa imi iau plasa cu ce am cumparat, fetita mea era deja in brate la una. Cica "hai cu bunica"... nu avea nicio treaba, era foarte bucuroasa ca i se da atentie. Nu mai zic de cate ori se cere pe la semafoare in brate la cate o fata/doamna care ii zambeste placut...

Mami de Irina (8 martie 2010) si in burtica cu Ilinca

36+

rrox3 spune:

Crocodilux, Cory vorbiti cu copiii despre ce s-a inatmplat cand s-au simtit agresati. Jucati-va cu personaje.

Un bebe sau un catelus (de jucarie)poate avea probleme cu un ochisor, exact cum a avut si copilasul, si e nevoie sa mearga la medic ca sa fie ajutat. Bebe se sperie de medic fiindca e mic si nu intelege ce face medicul, dar in final, ochisorul lui e bine si intelege ca medicul l-a ajutat. Acum ochisorul e sanatos si bebe nu mai merge la medic.
La fel pentru analizele buclucase.

Repetati jocul pana il intelege. Probabil va repeta si el actiunea.
Au nevoie sa dea un sens agresiunii din cabinet si singurei nu pot. Asa o sa inteleaga ca nu li se va mai intampla, in parc sau pe strada si se vor linisti.

In paralel multa intelegere, protectie si caldura pentru spaimele lor, sunt foarte reale in lumea lor mica.

Cu alte ocazii nu mai permiteti sa-i agreseze in halul asta. La varsta lor pot intelege mai intai explicatii simple despre ce o sa urmeze si de ce si pot coopera daca li se ofera ocazia. La nevoie pot fi si tinuti, dar de parinti, nu de asistente straine, si numai dupa explicatii. Multe explicatii, si inainte si dupa.

Numai bine!

Lali_mete spune:

Sunt de acord cu Rrox in legatura cu agresatul.Ei nu se gandesc ca se sperie copilul?Sau nu ii intereseaza decat sa stoarca sangele respectiv pentru analize,si in rest sa se descurce parintele?

Crocodilux si baietelul meu a avut o perioada in care facea cam la fel,dar fara sa il fi speriat ceva,si pur si simplu dintr-o zi a inceput sa planga in parc,plangea daca veneau alti copii la el sa se joace cu el,sau la tpogan,sau la leagan, apoi plangea tare cand plecam din parc,sau cadn ne intalneam cu persoane cunoscute si ne salutam sau voiam sa stam putin de vorba. Ma lua de mana si pangea cu lacrimile innodandate in barba si tragea de mine. Daca voiam sa il calmez ,ma lovea,lovea lucrurile sau isi mai tragea cate o palma singur. Nu iti pot explica ce simteam,ma simteam neputincioasa, nu stiam unde gresesc sau ce are copilul meu. Invatata de fetele de la odisee ,am inceput sa ii vorbesc foarte mult si foarte calm,cu toate ca imi venea sa plang, sa ii explic ce urmeaza sa facem, sa il implic in conversatie, l-am invatat sa "dea noroc" cu barbatii,trimite pupici la doamne din varful degetelor.. Cu rabdare a trecut si perioada asta, acum e iar sociabil, vorbeste pe limba lui(are un an si 9 luni)cu cei prietenosi. Are si afinitati fata de unele persoane,pe unele chiar vazandu-le prima data. Din cand in cand mai plange cand ma opresc sa vb cu cineva, dar rar.
Asa ca atat recomand : rabdare si explicatii multe. Mergeti in parc,de la distanta spune-i ca mergeti in parc,si acolo vor fi copii, si leagan,sau unde se joaca mai mult, si vor fi oameni,si tot asa. LA plecare,anuntata cu ceva timp inainte ca plecati acasa,sa uunde mergeti, ca gata,ajunge joaca,si inainte de a intra in magazin la fel.

Pupici si multa bafta, multa rabdare.

Pentru Raisa
Lali de Paul-Iulian ( 01.10.2009) si 33+ cu Ioana Teodora
AMR 7 saptamani

monicabo spune:

N-am citit chiar toate raspunsurile, dar din experienta mea, care am 2 copii peste varsta specificata de tine, pot sa te asigur ca va trece de la sine.
Asa erau si ale mele, intre 1 an si un pic pana pe la 2 ani, 2 ani si un pic, mai "salbaticute" sa zicem, mai nesociabile, cum zici tu, in diverse feluri, ca au mai variat un pic plaja de "nesociabilitate"...

Plangeau/urlau daca venea cineva mai necunoscut la ele (persoana cunoscuta de mine, si de incredere, sau cunoscuta din vedere - eram si eu de fata), se retrageau, se bagau in mine, cu alti copii la fel, cu jucariile la fel "sunt ale meleeeeeeee" (diferite tipuri de exprimare functie de cum stiau ele sa vorbeasca la diferite momente de timp). Eu am considerat-o o etapa normala in dezvoltarea lor si le-am lasat in pace. Bineinteles nu toleram lovituri catre alti copii ca s-au atins de jucariile lor, le-am spus mereu ca nu e frumos, nu se face.

ACum sunt normale ca si comportament, cea mare merge si la gradinita, a ajutat-o mult si lucrul acesta, cea mica s-a schimbat si ea in timp, e pe drumul cel bun, mai intelegatoare, mai interesata de jocuri, copii etc (nu chiar la acelasi nivel cu cea mare, datorita diferentei de varsta). Oricum va merge si ea la gradi.

In orice caz, la 1 an si ceva nu poti vorbi de socializare. Citeam pe undeva, diverse studii ale unor psihologi, ca pana pe la 3 ani, copiii nu se joaca unuii cu altii, ci unii langa altii, ii pui alaturi, ei se joaca, dar fiecare cam pe contul lui.. de abia dupa 3 ani mai si relationeaza...
Cam asta am observat si la copiii mei...

Mai ai rabdare... stiu ca e greu, frustrant pt tine/voi, cu urlatul asta, dar trece in timp!

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

oanap85 spune:

la noi problema sta invers,David e prea sociabil ,de mic este asa,oricine il cheama el merge...asta chiar este o problema pentru ca in ziua de azi nu stiu daca e bine sa fii sociabil cu strainii(ma refer la copii)eu il invat sa nu vb cu strainii daca nu sunt si eu si nici sa primeasca daca ii ofera ceva ,si sa imi ceara voie..poate ca par putin paranoia dar mai bine sa fiu" previzibila" ...

parerile voastre conteaza pentru noi...
multumim ca ne sunteti alaturi
David (25.10.2006)
...Paul (15.05.2009)
..Anastasia ..(25.02.2011)

crocodilux spune:

Citat:

citat din mesajul lui Cory_B Dragelor, si eu ma confrunt cu acest comportament din partea baietelului meu in varsta de 1 an si aproape 9 luni. Chiar vroiam sa deschis subiect dar sapand pe DC v-am gasit. La noi frica se trage de la o vizita la dr. pt analizele uzuale de sange. Bubul meu era cooperant, statea cuminte si curios sa vada ce se intampla pe acolo pana cand au aparut vreo 3-4 asistente corpolente care l-au imobilizat "ca sa nu miste mana, preventiv" ! Din acea clipa, baietelul meu a inceput sa se zbata si sa urle cat il tineau plamanii. Normal, cui ii place sa fie tinut cu fortza de catre mai multe persoane?! In tot acest timp striga la sotul meu si la mama mea(ei l-au insotit la dr, eu fiind la serviciu) : "Nimicaaa", sa nu-i mai faca nimica. De atunci, oricine se apropie de el si ii vorbeste, e inamic. Daca persoana insista se lasa cu planseste si agataturi de mine. Daca e pe afara si poate fugi de persoana respectiva, o face. Nici pe copii nu prea ii agreeaza,iar el era super incantat inainte de copii. Are doar vreo 2-3 copii din vecini pe care ii simpatizeaza. De mers cu el in vizita, exclus. Plansete si urlete. Chiar ma ingrijorez..insa vad ca ati mai trecut ,unele din voi, prin asta. Acasa este super comunicativ, vesel, este f vorbaret, danseaza si canta. Intelege absolut tot ce-i spunem insa cand ii explic ca nimeni nu-i face nimic rau, el tot speriat este de alte pers. necunoscute si urla daca acestia se apropie... Mai astept pareri/sfaturi de la cele care ati trecut prin asta. Eu nu-l fortez in nici un fel doar ca ma intristez sa-l vad neprietenos cu toata lumea(prietenos doar cu cei cunoscuti) si mi-as dori sa inteleaga ca nu exista nici un pericol in a socializa. M-am inarmat cu multa rabdare si perseverenta si sper sa reusim sa trecem rapid de aceasta faza. Va Cory_B, au trecut aproape trei luni de cand fetita noastra are problema semnalata mai sus. De cateva zile reusim sa intram cu ea in Kaufland, ceea ce era imposibil pana acum, pentru ca urla non stop. Initial, am spus ca nu trebuie sa facem nimic deosebit, pentru ca o sa-i treaca de la sine. Insa cand am vazut ca trece timpul si nu se remediaza situatia, am decis sa mergem zilnic la un magazin mare si aglomerat. Faceam un tur, cumparam ceva si plecam cu ea urland pana aproape sa vomite. De doua zile nu mai plange deloc. N-am incercat alt magazin, o sa vedem zilele urmatoare. Cu strainii i-a mai trecut, insa nu e foarte prietenoasa. Plange cand aude cuvantul musafir. Ne straduim sa avem musafiri foarte des. Cand intra un strain in casa plange intre un minut si 20 de minute, fara intrerupere. Sunt insa si oameni la care nu a plans deloc, in special la cei care nu au bagat-o in seama. Sunt sigura ca o sa-i treaca, insa cred ca trebuie sa ne inarmam cu multa rabdare si multe, multe explicatii, asa cum zicea cineva pe aici. Da-mi de stiri cand poti despre cum a evolut situatia.