Ce sentimente au copiii fata de mame
Raspunsuri - Pagina 2
J G spune:
Si nici nu-i de mirare, avand in vedere ce se invata la unele materii in unele facultati de psihologie.
La subiect, Sanzianaaa, parintii determina bunul mers al relatiei cu copii, iti spun asta pentru ca din mesajul tau se desprinde usor ideea ca adolescentii ajung fara niciun motiv sa "nu mai asculte de sfaturile mamei" si alte tristeti de genul asta.
Eu sunt de acord cu Corap, ca de multe ori sentimetele copiilor sunt mai bune decat ar merita mamele.
nemora spune:
acuma la subiectul asta ar trebui sa ne orgasmam in grup de cat de tare ne iubesc copiii pe noi (si cat de extraordinar se manifesta in acest sens) rezulta ce mame extraordinare suntem? asta e aparare contra depresiei :D
Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)
Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.
Sinzianaaa spune:
Multumesc pentru parerea ta JG 
tocmai ca am vrut sa fie o discutie deschisa,cu pareri,etc nu sa ajungem sa ne contrazicem.
ramiris spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nemora Copiii sunt ok si nu cred ca e cazul sa ne intereseze cum ne satisfac ei nevoile de afectiune si cum ne multumesc. Mai interesant ar fi sa analizam ce le oferim noi lor: cand credem ca le oferim totul dar de fapt oferta consta in umilire, santaj si lipsa aratatului de iubire adevarata si acceptare. |
Ba eu cred ca un copil ca sa creasca intr-un adult intreg trebuie sa invete sa si dea, nu numai sa primeasca. Fie ca e vorba de raspuns la afectiune cu afectiune sau de multumit atunci cand este cazul.
Nu vorbesc de bebelusul care e alaptat sau tinut in brate, ma refer la copilul mai mare carte trebuie sa inteleaga ca nu totul i se cuvine si ca este membru intr-o familie unde are drepturi dar si obligatii. Cred ca daca incercam sa ne transformam copii in centrul universului si incetam sa existam ca persoane din momentul aparitiei lor nu le facem in nici un caz un bine.
Eu sunt mama copilului meu dar toti trei (e, el si tatal lui) suntem membrii unei familii, o familie in care toti trei oferim si toti trei primim. Nu ne crestem copilul ca pe un print nascut sa fie adorat, slavit si servit. Incercam sa-l pregatim pentru viata.
Pe mine ma intereseaza inclusiv cat de mult din nevoia mea de afectiune este satisfacuta de copilul meu in primul rand pentru ca este o masura a reusitei mele ca parinte si in al doilea rand pentru ca pe copilul meu nu l-ar ajuta cu nimic sa traiasca langa o mama frustrata care tanjeste dupa un semn de afectiune.
N-am facut nimic altceva decat sa-i arat copilului meu ca e iubit, inteles si tratat corect si el a facut restul.
Nemora, nu stiu de ce esti atat de vehementa si de inversunata. Maternitatea nu e un altar de sacrificiu, nu suntem mame mai bune cu cat renuntam la mai multe pentru copii, nu asta e masura! Si nu toti oamenii se simt impliniti atunci cand se sacrifica si isi pun propria existenta intre paranteze. Viata de parinte trebuie sa ne implineasca, sa ne completeze existenta nu sa inlocuiasca tot ce-a existat inainte sa apara copii.
corap spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sinzianaaa Multumesc pentru parerea ta JG tocmai ca am vrut sa fie o discutie deschisa,cu pareri,etc nu sa ajungem sa ne contrazicem. “A da nastere unui copil este un miracol, a-l tine in viata si a-l creste este o profesie”. Mami deabia asteapta sa-si stranga in brate puiul   Sinziana  si  in al  |
adica cum "... cu pareri da' sa nu ajunjgem sa ne contrazicem"? asta e PER SE o contradictie.
si in continuarea OFF-ului meu (de fapt nu al meu, ca n-am inceput eu cu off topicele) ma simt exterem de lezata de acuzatia ca am mai multe conturi & toate porcariile contrare regulamentului puse fara niciun temei in carca mea
rrox3 spune:
Sanzianaaa cu siguranta nu ma refeream la nervul vag , ci la sensul de baza al cuvantului vag: slab definit, cu limite imprecise si greu de distins.
Sa te intrebi ce sentimente au copiii fata de mame, fara sa precizezi un interval de varsta, un context, e ceva tare difuz si ti-am argumentat deja de ce.
Relativ la tratatul necunoscut de medicina nu ma pronunt, poate e depasit sau poate ai mai uitat tu ce ai citit in el. Oricum nu prea este vorba de medicina aici, mai mult despre psihologia dezvoltarii copilului.
Defapt ce vrei sa stii? Cum te va intampina copilul, dpdv emotional?
Esti preocupata de tranzitia de la "legatura organica" intrauterina la "estomparea sentimentelor" copilului fata de mama in adolescenta?
Vrei sa facem o lista cu dovezi faptice ale prezentei anumitor sentimente? Recunosc ca-s putin confuza...
rrox3 spune:
Ramiris asta cu drepturi si obligatii nu prea e valabila cand vorbim despre sentimente.
Sinzianaaa spune:
Corap,in ultima parte am intrebat asa:"Mamici care deja aveti copilasi,ce au facut copiii vostri ca sa va arate sentimentele lor?"
tu ce intelegi de aici?
am vrut doar ca fiecare mama sa povesteasca cum vad ele sentimentele copiilor in raport cu ele si sa ne povesteasca,daca vor,prin ce modalitati le-au aratat copiii dragostea lor.
nu am zis nimic de prima ta parere cand ai raspuns la topic,dar pe urma ai inceput sa spui ca topicul nu stiu ce,etc..stii f.bine ceea ce ai zis.
Sinzianaaa spune:
Rrox3,eu nu cred ca te-am luat la misto.(asta in primul rand)
in al doilea rand nu mi-am permis sa te jignesc si sa-ti spun cum mi-ai spus tu ca poate am uitat ce am citit (adica,nici chiar asa nu am ajuns si nici nu era depasit ca nu sunt nebuna,imi dau si eu seama ca nu trebuie sa citesc ceva de acum 1000 de ani)
in legatura cu faptul ca vreau sa stiu cum ma va intampina copilul,nu are nicio legatura fiindca sunt constienta ca nu o sa-mi zica in prima clipa "te iubesc mami" sau mai stiu eu.
corap spune:
copiii mei au, fata de mine, firesc, o multitudine de sentimente. intreaga gama, de la iubire la ura sau de la ura la iubire. e absolut firesc sa o aiba, nu?
au diverse sentimente sentimente fata de mine in functie de context, ca nu stau cu ei sub un glob de sticla, izolati si imuabili, asteptand sa ne treaca viata.