Viata noastra este doar o simulare pe calculator?

Cred ca anul trecut a fost anul 3D:
- din ce in ce mai multe cinematografe si filme 3D
- televizoarele 3D au umplut magazinele
- Nintendo a lansat consola 3D
- au aparut tot mai multe experimente de gen Agmented Reality, unele reviste din print oferind articole Agmented-3D, magazinele din US au introdus astfel de simulari, s.a.m.d.


Creierul uman nu va mai face diferenta intre real si virtual
Daca lucrurile evolueaza in acest ritm probabil ca in vreo 15 ani creierul uman nu va mai putea distinge intre ce reprezinta realitate virtuala si ce este real-life. Stand acasa pe canapea, vom reactiona la stimulii produsi de televizor fara sa mai facem vreo diferenta.

La Microsoft am participat la un experiment premergator lansarii Microsoft Kinect in care un copil din televizor arunca (in mod voit) prea incet o palarie catre cel din fata televizorului cu care interactiona prin Kinect. Aproape toate persoanele testate aveau o tresarire incercand sa prinda obiectul aruncat prea incet si care in final cadea tot in lumea virtuala din televizor.

Probabil ca in fata televizorului viitorului, oamenii vor putea traii la maxim experienta unui film de groaza care i-ar putea costa chiar viata...


Cine spune ca nu traim deja intr-o lume simulata?

Ma intreb daca stiinta actuala poate sa demonstreze ca nu traim deja intr-o lume simulata. Ca nu suntem doar niste caractere artificiale intr-un holodeck precum cel in care se juca comandantul Data in Star Trek. Ca nu suntem manipulati de un copil tolanit pe canapea?


Unde am putea cauta raspunsul?

Pentru a genera un atom in lumea virtuala un computer are nevoie de mai multi atomi in lumea reala.

Se poate spune ca pentru ca un computer sa simuleze un atom in lumea virtuala are nevoie de mai mult de un atom in lumea reala. Deci este imposibil sa simulezi universul pentru ca ai avea nevoie de mai mult decat universul ca sa-l simulezi. Dar ce ne face sa credem ca stim limitele universului? Ce ne face sa credem ca nu traim intr-un mini-univers simulat cu atomi dintr-un alt univers?

Ce ne spune legea lui Moore?

Legea spune ca numarul de tranzistori care pot fi aplicati pe un circuit integrat fara costuri majore se dubleaza la fiecare 2 ani. Exista o limitare energetica in aceasta lege dar chiar daca facem abstractie de ea nu cred ca putem sa tragem concluzia ca un tranzistor va ajunge la nivel de atom.

Totusi, Michio Kaku spunea ca in viitor tranzistorii vor ajunge la nivel de atom si vor putea fi adaugati de exemplu in materiale. Un avion de exemplu ar putea sa strige "ma doare aripa" ca sa evite o posibila catastrofa.

Legile sunt relative

Indiferent ce lege a fizicii am aplica ce ne face sa credem ca ea nu este relativa universului in care traim si nu se aplica in alte universuri.

Daca am trai intr-o simulare cred ca singurul mod de a descoperi acest lucru este daca am fi lasati de catre propierarul computerului/simulatiei sa intelegem ce se intampla cu noi. Evident ca exista si aspectul: daca descoperim un BUG in aplicatie dar chiar si asa nu avem garantia ca acesta nu va fi fixat imediat. Sau ce ne face sa credem ca aplicatia nu a fost dezvoltata in baza unui algoritm bazat pe o evaluare care inca nu este necesara (nu ne-a venit randul sa fim evaluati).

Probabilitatea de a trai intr-o simulare este destul de mare!
Conform http://www.simulation-argument.com/ exista o sansa foarte mare ca prin evolutia tehnologica oamenii din viitor vor face simulari ale istoriei, ale predecesorilor lor pentru a intelege mai bine istoria. Intrebarea este: ce ne face sa credem ca tehnica nu a ajuns deja la acel nivel si ca noi traim de fapt intr-o simulare a istoriei.

In acest moment fiecare persoana care are un computer are:
- mai multe identitati pe diverse site-uri internet
- mai multe identitati in diverse aplicatii pe care le folosesc la servici sau acasa
- identitati diferite in jocurile care le joaca

Totalizand aceste identitati depasim probabil vreo 10 miliarde. Daca aplicam o formula de crestere exponentiala a numarului de identitati si ne mutam ca referinta la anul 2035 unde probabil ca simularea 3D o va putea face orice scolar care invata o lectie la istorie, sansa ca noi sa ne traim propia viata intr-un univers real este mai mica de 1 la 10.000.000.000.000.000.000.

Evident, totul este relativ!



Intrebarea pe care o pun: v-ar deranja sa traiti intr-o simulare computerizata?

Directii de raspuns:
- nu m-ar deranja daca nu stiu
- eu cred in Dumnezeu si nu ma deranjeaza sa stiu ca lumea este "controlata" de cineva. Daca Dumnezeu este un copil cu o consola de jocuri in mana... dar se identifica cu Dumnezeul meu nu este nici o problema.
- as face tot posibilul sa descopar acest lucru pentru ca...
- daca reperele mele care imi dau sens vietii se regasesc in aceasta simulare, este OK, chiar nu as dori sa ies din ea.
- mi-ar place sa mi se dea seansa sa aleg simularea in care traiesc. Ca atunci cand te duci la magazin si alegi jocul de PC pe care doresti sa-l cumperi.

+ alte directii sunt bine venite.



Cititi mai departe:
Are You Living In a Computer Simulation?
http://www.simulation-argument.com/

Our Lives, Controlled From Some Guy’s Couch
http://www.nytimes.com/2007/08/14/science/14tier.html

Why the Probability that You Are Living in a Matrix is Quite High
http://www.simulation-argument.com/matrix.html

De asemenea va mai recomand:
Cartea "The Hitchhiker's Guide to the Galaxy" de Douglas Adams
Filmul "The Truman Show"

aschiutza spune:

Avantaj persoanele cu strabism: cica nu pot vedea tridimensional acele filme (citire de la alta persoana cu strabism, eu am incercat doar acele imagini in care trebuie sa vezi 3D si nu am reusit in acelasi fel ca cei cu ochi normali- eu le-am vazut "pe dos").

Asa ca va voi comunica daca observ ceva suspect.