Unde sa caut cauza?

De cateva zile, Daria (2 ani 1/2) face niste lucruri mai... ciudate, ca sa le zic asa, care, dupa parerea mea, nu se incadreaza in categoria "tantrumuri", "criza de 2 ani".

Sa o iau punctual.

Ziua de azi:

- am avut de varuit balconul, mi-a luat ceva vreme, pentru ca l-am si curatat, cu un drum, am sters geamurile, doua straturi de varuiala, maturat, curatat, sortat si aranjat lucrurile de pe balcon. Daria m-a vazut ce fac, m-a intrebat ce fac, i-am explicat, i-am spus ca varuiesc, ca varul este o substanta periculoasa pentru copii, ca iti poate intra in ochi si ustura, ca iti arde pielea. A parut ca intelege - este un copil care vorbeste excelent pentru varsta ei, te poti intelege cu ea. Insa, dupa somnul de amiaza, a venit iar pe balcon, eu maturam, ea in spatele meu, cu bunica-sa dupa ea, strigand-o sa vina inapoi, a pus mana pe pensula cu var si mi-a varuit pe jos si pe un perete care nu trebuia varuit. Cand m-am intors si am vazut-o, am strigat una tare, de s-a speriat si a sters-o urgent de acolo. Nu ma infuriasem, ma speriasem de faptul ca putea sa iasa rau, nu consider ca varul este ceva de joaca.

Ziua de ieri:

- pe seara, am fost in vizita la cineva, o tanti care locuieste la casa, are curte, in curte, multi pisoiasi si un catel. Daria a luat in brate cand un pisoi, cand altul, a mangaiat si cainele, chestie cu care nu prea am fost de acord, s-a invartit pe acolo si, deodata, s-a cracanat putin si a trantit pe pamant, prin chilotel, o balta de pipi. Fara anuntat, fara nimic. Era a doua oara pe ziua de ieri, si la bunica-sa pe covor facuse la fel. E ciudat pentru ca ea de mult anunta cand face, face la olita, am renuntat si la scutec, fara prea multe accidente.
- ne pregatim de plecare, venim spre casa, ajungem la o trecere de pietoni, o roaga tati sa ii dea mana sa trecem. Si incep urletele... Ca ea nu da mana, ca vrea sa treaca singura - era trecere nesemaforizata, pe unde masinile circula mereu, mereu din ambele sensuri, ea striga in gura mare si se smucea, mai sa sara in drum, ca ea merge singura... A ajuns tati sa urle efectiv la ea sa se potoleasca, nu ne mai auzea, ca ii spuneam frumos ca nu se poate sa treaca singura, ca vin masinile, care nu pot opri repede, ca o pot lovi, ca, ca, ca...
- stie foarte bine ca al doilea lucru dupa descaltat este spalatul pe maini, dupa ce venim de afara. Am dus-o la baie, am dat drumul la apa, ea imediat si-a udat manutele si le-a bagat in gura... Ce sapun, ce dat jos microbii de la pisoi, caine... Nu, e mai interesant asa...

La faza asta am izbucnit in plans. Nu inteleg de ce, cu toate explicatiile calme si pentru mintea ei pe care i le dam, face exact ceea ce e periculos. Am ajuns chiar sa ii arat poze copilaresti cu microbii, sa ii explic ce inseamna cuvantul "pericol", sa ii explic care sunt pericolele pentru un copil, stiu ca stie ce inseamna sa te intepi, sa te tai, sa te arzi...

La bunica-sa s-a suit pe-un scaun, a scormonit intr-un sertar si a scos de acolo o cutie de piuneze, pe care le-a imprastiat pe covor. Si noi avem intr-un sertar lucruri mici si periculoase pentru ea, mereu vrea sa le scoata de acolo, ii explic ca ii pot face rau, o pot rani, putem ajunge la medic, la spital, eu ii spun "sunt periculoase, Daria" si ea imi raspunde "dar pentru mine sunt interesante..."

Acum cateva zile:

- se asaza pe olita, face pipi, duce mana la pruna, o scoate si o linge... M-a lasat masca, ce sa mai spun...

Nu stiu cum sa inteleg aceasta cautare a situatiilor periculoase, cum sa o fac sa inteleaga pericolul inainte de a-l testa pe propria-i piele... Ca doar n-o s-o las sa invarta butoanele de la aragaz sa vada ce inseamna flacara, sa se taie, sa se intepe ca sa priceapa efectiv ca nu e de joaca cu cutitul, cu piunezele, cu surubelnita, cu cuiele...

Si faza cu pipi facut asa ma nelinisteste, mi-a ramas in minte un mesaj de-al userului Luna1, care spunea ca fetita ei a inceput sa faca pipi pe ea cand ea a plecat de acasa cateva zile, cu serviciul, deci a intervenit ceva psihologic... Eu unde sa caut cauza?

Mai e si in faza cu "nu", orice o rogi, "nu", si in faza cu "da-mi", mereu "da-mi", daca nu ii dai/faci pe loc se burzuluieste, arunca cu lucruri, ba pe buna-sa o si plesneste...

Incercam sa fim cat mai calmi, sa ii explicam mereu ce si cum, pe intelesul ei, de-o parere, intelege, de alta, fix pe dos face... Si ajungem sa ridicam tonul la ea si s-o izolam in camera ei pentru 2-5 minute atunci cand chiar sare calul...

Repet, nu poznele ma deranjeaza, nu crizele specifice varstei de 2 ani (urlatul ca nu i se cumpara nu stiu ce, de exemplu), ci situatiile periculoase, care ii pericliteaza integritatea fizica... Si azi am intrebat-o, "Daria, mami, ce ai? Spune-i la mama, vreau sa te inteleg". "Nu am nimic". "Dar de ce faci aia si aia?" "Nu stiu de ce fac". "Ti-a facut cineva ceva?" "Nu mi-a facut nimeni nimic".

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

louisea spune:

Cred ca ai asteptari prea mari de la ea. Nu-s psiholog dar ma indoiesc ca la 2½ ani copii stiu ce inseamna pericol, microbi etc. Poti sa-i explici tu ce si cum si poate sa dea impresia ca intelege, dar..

Vazusem la un moment dat o emisiune cu copii si poftele. Au pus copii de varste diferite intr-o camera pe rand si le-au pus o bomboana in fata si le-au zis ca ,, daca se abtin sa manance bomboana primesc 2. Cati crezi ca s-au putut abtine?

La fel ca ca si spalatul pe dinti. Poti sa-i explici copilului de 10 ori ca face carii, daca nu vrea..

goldi spune:

Inca nu am ajuns la faza asta, suntem inca mici , dar banuiesc ca este vorba de experimente, pur si simplu. Iar explicatiile despre pericol, microbi sau altele de gen, micuta le asculta dar nu cred ca le si percuteaza, pentru ca nu are cum, nu isi poate inchipui o experienta daca nu a si trait-o, este inca prea mica .
Bineinteles ca nu o poti lasa sa bage manuta in foc ca sa invete ce este o arsura si data viitoare sa se fereasca, insa poate gasesti exemple de ce li s-a intamplat altora pe care ea ii stie cand nu au trecut strada de manuta, cand nu s-au spalat, etc. Nu scenarii horror, dar ceva din care ea sa vada si urmarile de care ii povestesti tu.

"Mult timp am avut impresia ca viata mea va incepe in curand, adevarata mea viata !...
In final, am inteles insa ca obstacolele reprezinta de fapt viata ." Alfred Souza

szivarvany spune:

Cateodata in spatele unor actiuni ciudate nu se ascunde nimic groaznic, doar o curiozitate sanatoasa

Tu chiar crezi ca pe vreun copil il inspaimanta ideea de microb ?
Iti spun eu, nici la 7 ani

Daca nu vrei sa puna mana pe animale, sa nu o mai duci, cum vrei sa se abtina de la pupacit pisicile ?

Cu pipi; poate o distraeaza ca e cald ? Poate a vazut catelusa cum face pipi si a imitat-o ?

Perioada asta in care se impotriveste ordinelor face parte din dezvoltarea ei si e foarte sanatoasa Este datoria voastra, a parintilor sa fixati bine limitele - alea de tin de siguranta ei - si sa actionati intocmai.

Data viitoare nu lasa varul la indemana ei.

IDEM pt obiectele periculoase !!!!! NU ea trebuie sa intelegeaga - la 2 ani jumate, ci VOI ca parinti, sa aveti grija sa nu-i fie la indemana !!!!!!!!!

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela


Campanie speciala, pentru steluta de mare, DAVID

Selene_Bunny spune:

Daria, nu am treaba cu pisicile ingrijite si curate. Dar astea nu erau nici deparazitate, nici spalate. Chiar si asa, nu faptul ca a pus mana pe ele m-a deranjat, ci faptul ca, contrar altor dati, nu a mai asteptat sapunul, ci si-a bagat mainile in gura... Ceea ce este neobisnuit, in cazul Dariei, pentru ca ea insasi spune "am pus mana pe jos, am luat niste microbi, sa ne spalam, sa nu ne urce microbii pe noi, sa ma urc cu ei in pat".

Las' ca avem experienta cu Zentel, analize... Si asa face figuri la mancare, acu' sa ma mai gandesc si ca iar are viermi, iar nu stiu ce...

goldi, aia e, ca i-am dat exemple, inventam povesti cu diverse intamplari din care sa poata retine ceva, ceva de invatat, personajul este Scufita Albastra, o fetita mai zvapaiata, care se mai baga si in belele din cand in cand...

Varul nu era la indemana ei, Daria, pentru Dumnezeu, nu pot fi mereu, mereu cu ochii pe ea, si asa de-abia pot face si eu un pipi, un kk, un dush cand sunt numai eu cu ea, vrea mereu cu mine, in baie, peste mine, da-o-n amar, acu' chiar tre' sa stea in putoare?

Si nu i-s la indemana aceste obiecte! Intelege ca are puterea sa care un scaun de bucatarie prin casa, sa si-l puna unde doreste, sa se suie pe el, de pe el pe masa, daca este cazul, si sa isi ia ce ii trebuie! Normal ca o pazesc, dar vreau sa stiu ca, daca Doamne fereste ma apuca ceva si tre' sa fug la baie (mi s-a intamplat, in ultima vreme, sa imi fie rau, cu diaree si senzatie de voma), deci daca tre' sa fug la baie, nu vreau sa stau cu teama ca, pana borasc eu, copilului meu i se intampla ceva.

Inca n-am ajuns la stadiul de supraom.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

Tanti Zavaidoc spune:

Hehe, Selene, join the club! Nu stiu cum a fost a ta pana la varsta asta, dar fiu-meu cam asa e de cand il stiu Zau ca mi se pare normal ce face, adica nu e nimic iesit din comun, e pur si simplu varsta. Chestia cu trecerea de pietoni e manifestarea independentei, a invatat si ea sa zica nu. Eu nu am descoperit vreun algoritm dupa care copiii in jurul varstei de 3 ani fac sau nu anumite lucruri. Uneori se intampla sa poti comunica perfect cu ei, ti se pare ca inteleg ce li se spune, iar alteori pur si simplu e nu, sunt surzi si orbi la orice argument.
De cand avea un an am eliminat pe cat posibil lucrurile periculoase din jurul lui, am ajuns sa tin tirbusoanele si cutitele pe frigider si asa mai departe. Chiar nu ma pot baza pe faptul ca uneori intelege ca e periculos, pentru ca stiu ca in general curiozitatea e mai puternica.
Curiozitatea e semn de inteligenta. Eu cu asta ma consolez Si ca opozitia e semn de personalitate puternica (asta nu ma consoleaza chiar mereu, uneori ma scoate din sarite sa aud numai nu-nu la orice) Nervi tari iti doresc, o sa treaca

szivarvany spune:

Eu am facut incuietori cu cheie la debara, acolo am inchis toate obiectele periculoase, toate.

Eu sunt mai putin panicoasa, Giulik de multe ori intra in casa, alearga la catel, apoi isi ia o inghetata si asa imbracata, incaltata, se tranteste pe jos unde o apuca si mananca inghetata cu Sela.
Dupa care ii amintesc din 3 in 3 minute sa se dezbrace, sa se spele pe maini ... pt copii astea sunt lucruri neimportante. In sa sper ca i vor intra in bioritm

Eu la baie merg insotita de caine si copil

Si inca ceva: faptul ca un lucru nu e lasat sub nasul copilului, dar ajunge la ele ... NU poti invinovati un copil curios si punct.
TantiZavaidoc a zis fff bine in ultimul paragraf

Ce spui tu in ultimul tau paragraf insa ... asa e. Din secunda in care devenim parinti, traim cu speranta ca vor creste mari, cu sanatate si facem absolut tot ce ne sta in putinta sa fie asa.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela


Campanie speciala, pentru steluta de mare, DAVID

louisea spune:

Selene tot ce e periculos pui bine la pastrare

Hai ca fim seriosi. Cati din noi nu stim cat de periculos ca sa conducem vorbind la mobil. Si cati o facem? :))
Sau cati fumeaza desi stiu ca riscul de cancer e de x ori mai mare?
etc. etc.
Atata timp cat nu vedem consecventele direct imediat ne gandim ca nu o se ni se intample noua numa vecinului

E doar curioasa. Iar cand e grabita sau distrata/ neatenta nu mai sta ea sa se gandeascca "aaa stai 2 secunde sa ma spal pe maini"

Baby1320 spune:

Mai avem pana la varsta de 3 anisori, dar parerea mea este ca este un copil perfect normal, un copil care in subconstient cauta sa se convinga de lucrurile pe care tu i le interzici si ii explici ca nu sunt bune. Vrea sa se convinga singura ca pateste sau nu ceva. Este imposibil sa o lasi insa, e adevarat, dar si sa transformi totul intr-o semi drama, mi se pare exagerat. Daca vrei o explcatie psihologica, asta este: cauta sa se convinga singura de anumite lucruri.

Cand nu aveam copil si vedeam pe strada sau auzeam la cunoscuti de treburi similare, mai mult sau mai putin, imi spuneam: "pfffu, ce copil imposibil. Greseala parintilor, clar. Al meu nu o sa faca niciodata asa ceva etc.". Acum ca am copil, imi dau seama ca toti copii trec prin diferite faze si nu ai efectiv cum sa te opui. Nu mai cauta atat de departe cu gandul si nu iti mai macina mintile aiurea: e un copil sanatos care de acum isi cauta singur "adevarurile" vietii.

Bucura-te ca e sanatoasa si ca ciufuleste pisica :). Nu te astepta sa se duca cuminte sa se spele pe maini. Chiar daca pana acum a facut-o :). Copiii se schimba de la o zi la alta. Am invatat cu greu asta. Azi e ascultator, maine incepe sa faca ca el si eu trebuie sa ma adaptez si sa il feresc eu de rele :)

Mama lui Joshua-Luca din 10.04.2010

Baby1320 spune:

Apropos de mers la baie "insotita" ... Hahahahaha pai eu nu mai stiu demult ce inseamna intimitatea in baie. Cand cu greu reusesc sa ajung acolo, ajung cu baiatul si cu vreo 3 masinute sa fiu sigura ca termin ce mi-am propus. Asta ca sa elimini ce ai spus tu la finalul postului "sa ajung sa-mi fie frica sa vomit ca pateste copilul ceva". Pai cam asa suntem toate cred :)). Solutia: ia-o cu tine in baie si atunci o ai sub ochi :P

Mama lui Joshua-Luca din 10.04.2010

ladyJ spune:

Selene, cauza cauta-o la tine, esti cu nervii varza si stresezi copilul.