anxietate dusa la extrem?
Raspunsuri - Pagina 10
A_Iulia spune:
Teoria asta cu dragostea...e tare buna cand nu ai responsabilitati.
Nu ai decat sa te indragostesti si de un oposum, treaba ta, daca il iubesti, n-are decat sa te si abuzeze, ca iubirea presupune sa-l iubesti "asa cum e" si sa nu-i observi vreun defect sau sa ai vreo nemultumire legata de cel pe care il iubesti.
Totusi cand ai doi copii, mai conteaza si din punctul lor de vedere pe cine accepti sa-ti stea alaturi, indiferent de teoria asta cu dragostea.
AgnesLuca spune:
teoria asta cu dragostea nu te-mpiedica nicidecum sa tii cont de nevoile tale si ale copiilor tai, ba chiar ti-o impune 
Editez sa mai precizez ceva:
dragostea se bazeaza pe cunoastere, poti iubi doar cunoscind cu adevarat (inclusiv defectele) si acceptind cu adevarat (ceea ce poti face doar cunoscind, respectind si nedepasind limitele proprii)
alinas spune:
si totusi nu inteleg:de cat timp are nevoie un om sa se regaseasca?ati trecut prin asa ceva?chiar poti sa stai asa sa te uiti pe pereti si sa incerci sa intelegi de ce mereu pierzi cand esti fericit?
AgnesLuca spune:
Alina, nu pot sa-ti raspund direct la intrebare ca nu stiu nici un caz (poate reapare Roxana sa te ajute).
Eu insa am trecut prin experienta primei casatorii cu un barbat instabil emotional care nu s-a vindecat nici pina astazi (si cum pe nimeni nu poti trimite la terapie cu forta, eu m-am salvat din relatia distructiva divortind).
De iubit m-a iubit, in felul lui bolnav, si cred ca ma mai iubeste si astazi, mai ales acum, departe de el fiind. Si eu am crezut o vreme ca-l iubesc, am avut nevoie de mult prea mult timp sa-mi dau seama ca nu era asa, ca de fapt nu-l iubeam din moment ce nu-l acceptam asa cum este. Experienta asta de viata mi-a folosit mult, desi a fost dureroasa.
Ce-i drept, n-am avut (din fericire) pe vremea aia copii.
alinas spune:
daca un barbat e instabil emotional...nu e tot timpul asa?adica timp de 3 ani e ok si deodata devine instabil?
AgnesLuca spune:
Alina, iar nu stiu ce sa-ti raspund direct, nu sunt de specialitate.
Eu zic ca e posibil ca intr-o relatie la distanta sa-si poata ascunda instabilitatea. Exul meu de exemplu ar fi putut (nu stiu daca timp de 3 ani), da asta nu e relevant deloc pentru cazul vostru.
Eu zic ca tot ce poti sa faci este sa ai rabdare sa vezi cum evolueaza situatia, sa te concentrezi pe tine si copii si sa nu faci nici un pas decisiv cu el pina nu te lamuresti. Dupa ce trece criza, trebuie sa ii explici exact temerile tale si faptul ca tu trebuie sa asiguri copiilor stabiltate. Ca ce face el acum nu este acceptabil pentru tine.
alinas spune:
agnesluca,daca tot ai avut experienta cu asa un barbat,vreau sa te intreb cate ceva.de ce sunt asa?le e frica de ceva?si daca da,de ce anume?cum se manifesta exul tau cand avea asa o criza?ziceai ca te-a iubit in felul sau bolnav...este asta o boala cu care ei se confrunta?
AgnesLuca spune:
Eu numesc bolnava o dragoste care nu e constructiva; nu sunt medic sa pun diagnostice oamenilor, nici alora de-i cunosc bine
Daca te intereseaza poti sa citesti cartea lui Fromm "Arta de a iubi", acolo se face foarte bine distinctia intre dragostea bolnava si cea adevarata.
Exista oameni care nu se simt bine intr-o stare de liniste, desi si-o doresc foarte mult. Care nu sunt familiari cu o astfel de stare, ci doar cu extremele (pentru a identifica cauzele este necesara analiza cu un terapeut). O relatie la distanta de exemplu li se potriveste mai bine, nefiind liniara; acolo exista despartirile, exista tensiune.
Nu stiu daca te-ar ajuta exemple cu ex-ul meu (daca vrei, da-mi PM), pe el oricum criza l-ar fi apucat dupa mutare, din punctul asta de vedere pot spune ca ai mare noroc ca l-a apucat inainte).
roxy spune:
alina revin la subiectul tau pentru ati descrie o perspectiva pur teoretica, dar posibila.Ce te faci daca el vine, se muta la tine, toate bune si frumoase ca a facut ce ai vrut tu, si apoi in loc de lapte si miere cum ar trebui, il vezi zilnic nervos, trantind si vorbind cum de obicei vorbesc la nervi, mai ales ca nu are servici si deci tensiunea e mai mare.Si asta nu o vezi numai tu, ci si cei doi copii ai tai.Zi de zi, clipa de clipa.Nu zic ca asa va fi, da nu poti nega ca nu nici nu va fi.Din pacate.
Daca acum iti da aceasta stare de tensiune, in care nu-ti aflii locul, te framanti mereu in loc sa fii cu mintea clara la servici, la copii si la restul ca si asa viata e stresanta rau, nu-ti mai trebuie in plus de la cineva care ar trebui sa te sprijine .
Vei spune ca si tu trebuie sa-l sprjini pe el, da corect, dar atunci cand el nu vrea, si te respinge , nu ai cum sa-l ajuti.Ci doar veti perpetua starea asta de tensiune .Nu stiu ce varsta ai, nu e important, ci doar important e ca viata linistita (mai ales ca tu ai banii tai, nu esti in situatia de a depinde de salariu lui cum e cazul multor femei cu copii )nu trebuie sa o pierzi pentru nimeni.
Parerea mea.
revin pentru ati spune ca din pacate nu vorbesc din auzite, asa ca iti spun gandeste-te bine ce vrei ca dupa aceea inapoi nu-l mai poti trimite.
alinas spune:
nici nu vreau sa vina aici daca nu vrea,i-am si spus asta,nu vreau sa vina doar ca asa vreau eu si apoi sa aiba resentimente.vreau doar sa stiu de ce se poarta asa,mie imi plac lucrurile clare si cred ca tine de un respect minim sa-mi spuna care e situatia.imi vine greu sa cred ca de 6 saptamani sta,se uita pe pereti si incearca sa inteleaga de ce pierde cand e fericit.culmea e ca il simt ca sufera si atunci de ce nu vorbeste cu mine,sa gasim o solutie sa iasa din gaura asta.sau are nevoie sa-si demonstreze ca poate iesi si singur?