Cat merge bebe la 1 an?

Baietelul meu care are aproape 1 an merge foarte bine. Il sustin cu un ham special pt invatarea mersului pt ca e extrem de grabit si pierderea echilibrului se poate solda cu rani mai mult sau mai putin grave.

As vrea sa stiu cat merge un bebe in jurul acestei varste, singur sau asistat(tinut de manute, ham) pt ca bebele meu vrea sa mearga de dimineata pana seara. Pare ca nu oboseste niciodata...

oana_lex82 spune:

Al meu are 1 an si 3 saptamani si de la 11 luni merge singur, nesustinut..in afara de somn merge continuu..e ff normal, in perioada asta exploreaza lumea.ai grija de ceea ce are la indemana, sa nu traga peste el, sa nu bage in gura..e o varsta periculoasa...Multa sanatate copilului!!!

alex_andra spune:

A mea a inceput sa mearga singura, sprijinindu-se de diverse mobile, scaune, etc, pe la 10 luni. Cand obosea o lua de-a busilea. Si apoi iar in picioare.
Fara ham si fara mers echer, eu , in spatele ei. Eventual o tineam de o manuta.
Bunicii se mai prosteau si mergeau echer cu ea, dar eu am lasat-o in ritmul ei.
Prima zi in care a mers toata ziua singura, fara de-a busilea a fost chiar la 1 an.

Eu sunt impotriva hamurilor, am senzatia ca le intra prea tare in piele.
Copilul trebuie sa invete sa mai si cada. Si daca se intampla sa cada, tu trebue sa fii acolo, zambind, cu un pupic, sa nu te vada speriata, ca asa se sperie si el.

Porumbita spune:

si al nostru merge de la 10 luni (acum 2,4 ani) si era vesnic in miscare, nu parea ca obosteste vreodata; amicii ne compatimeau ca sigur are AHDH ca prea nu poate sta un minut locului; pediatra lui ne-a spus: cand va realiza ca mersul e un dat si ca il poate face oricand o sa se linisteasca; pana atunci lasati-il in pace; si asa a si fost; pe la 1 an si 7 luni a inceput si el sa stea mai mult de 2 min legat cat as ii captez atentia cu un joc;

ref la ham sa stii ca il inveti prost; copilul tr sa invete singur echilibrul; tu tr sa fi acolo sa te asiguri ca nu se loveste rau insa nu tr sa il tragi de fiecare data cand se dezechilibreaza

Ilinca_M. spune:

Ei, a mea nu mergea deloc la 1 an, decat in 4 labe. E drept ca nu am folosit niciodata: premergator, ham, mers de manutze, pentru ca mie nu mi se par nici naturale nici necesare. Am lasat-o in ritmul ei, sa exploreze cum stie. N-a luat-o la picior pana n-a fost sigura pe ea (la 1 an si 2 luni), intai in casa si dupa vreo 2 saptamani de exersat in casa a indraznit si afara.
Eu zic sa-l lasi fara acel "ham special pentru invatarea mersului" (zau ca stiu oamenii sa invete sa umble singuri, fara "accesorii") din mai multe motive:
- va invata cum sa evite cazaturile, cum sa cada corect, cum sa-si mentina singur echilibrul (copiii care merg in ham se cam arunca inainte, stiind ca sunt prinsi);
- vei vedea cat il tin puterile cu adevarat, cand va merge cu adevarat singur.

blanca000 spune:

A mea la 1 an mergea foarte bine singurica de "dimineata pana seara" si nu a fost tinuta deloc in premergator, ham sau alte "sustineri" ajutatoate...lasa-l fara ham si ai incredere in el, fii acolo langa sa il ajuti insa...si gata..

-------------------------------------------
Mami de Eva Ilinca 25.07.09
"Bratele mamei sunt facute din tandrete. Acolo copiii dorm in siguranta." Victor Hugo

Tanti Zavaidoc spune:

Un copil la un an merge cat vrea el Daca mananca, doarme si e vesel, inseamna ca mersul e o placere pentru el. Iti faci probleme ca se extenueaza? De fapt, nu cred ca inteleg care e ingrijorarea. E varsta la care copiii descopera ca pot face lucruri singuri si asta e important pentru dezvoltarea lor. Zic si eu ca antevorbitoarele mele: renunta la ham! E un accesoriu care e mai degraba practic pentru parinti, nu benefic pentru copil.

mihaelabuh spune:

Va multumesc pt raspunsuri. Hamul e intr-adevar un accesoriu pt parinti. Mi-e tare frica sa nu cada, asta e adevarul.. Probabil ca echilibrul oricum il va invata in timp. Dar el vrea non-stop numai in picioare si mai obosesc si eu sa stau mereu aplecata, fugind..sunt doar om, nu masina.
Nici macar nu stiu daca e pregatit sa mearga singur. Cum imi dau seama?
Se ridica singur daca are un obiect de care sa se traga in sus, isi pierde echilibrul doar cand alearga, nu ii e frica daca il las singur sa faca cativa pasi, insa mie imi e o frica de moarte. Poate ca eu nu sunt pregatita sa-i dau drumul.

Tanti Zavaidoc spune:

Din ce scrii, e deja pregatit sa mearga. Trage aer in piept, fa-ti curaj si da-i drumul in lume Sa stii ca atititudinea ta de acum e importanta pentru viitorul lui. Doar nu vrei sa devina un copil fricos, nu? Sigur ca va cadea, se va mai juli, dar va capata multa incredere in ce poate face el singur. Si da, o sa alergi dupa el de o sa slabesti 20 kile. Dar asta sa fie tot necazul!

mihaelabuh spune:

Gata! De vreo saptamana si ceva l-am lasat fara ham. Merge foarte bine singur. E adevarat ca il mai tin de mana sau stau in spatele lui pregatita sa-l prind daca e in cadere. A luat deja si primele doua trante, a plans putin, a avut un cucui ca in desenele animate in frunte, care s-a vindecat in doua zile.

Eu totusi sustin si hamul si premergatorul. Nu i-au afectat in nici un fel mersul sau atitudinea (unii spun ca acestea fac copilul lenes, dar e doar o parere). Totul depinde de copil. Sincer am vazut foarte multi copii pe la locurile de joaca sau in parcurile unde merg, dar nici unul asa grabit ca al meu. Toate mamicile se mira

roxy spune:

buna, eu am doi copii foarte diferiti.Cel mare la care am folosit ham si stat in spatele lui sa nu cada...na fiind doar cu el imi permiteam , nu stia ce sa faca daca cadea, ramanea acolo plangand sa vin sa-l ridic.Practic eu i-am facut lui un rau .
Cel mic lasat singur in ritmul lui, a mers cam doua lui dea busilea , apoi s-a ridicat de mobila si a mers de la 11 luni singur .Cand obosea se aseza jos, avea tehnica lui de asezare si ridicare , si stia ce sa faca in orice situatie.
Am mai citit ca trebuies lasati singuri sa se descurce, noi luand din calea lor doar ce e periculos, pentru ca in acest timp in care ei fac lucrurile noi, creerul gandeste pentru ca sa isi aleaga solutia potrivita .Astfel se creaza sinapsele si legaturile dintre neuroni, legaturi care raman pe toata viata si-l ajuta apoi in procesul invatarii.Daca facem noi pentru ei, nu le mai dam ocazia sa gandeasca singuri .
Tot din ceea ce am trait alaturi de cei doi copii ai mei, cel mare nici acum cand se catara undeva nu e increzator si tot asteapta ajutorul cuiva, pe cand cel mic, la doar 3 ani ai lui excaladeaza orice , oriunde si vad cum sta sa se uite cum sa faca sa nu cada, sa nu se loveasca si sa rezolve in acelasi timp ce si-a propus.
E doar o idee observata in viata reala, e posibil sa nu se potriveasca la toti.