Copilul meu a fost batut in parc

corap spune:

la scoala de 'sicologie zice cacopilul, este un mic monstru care, trebuie infrant de, vointa parintelui ca, parintele e cel, mai tare.
auzi tu, nesimtitu', la un an in loc sa spuna "saru'mana mama, asa e cum spui tu, ai dreptate, ai intotdeauna dreptate, crizele mele nu sunt stari de inconfort, imi pare rau ca prin prezenta mea iti rapesc din pretiosul timp si pretioasa ta stare zen" sa se puna cu autoritatea aluia mai, mare si mai puternic .

[pamflet crizat]

gigi78 spune:

corect! Acum intervine si atentia pe care mama o acorda tot timpul copilului, precum si cat de bine il cunoaste! In mod normal, la parintii care stau pana la doi ani cu copilasii lor, atentia lor 100% trebuie directionata catre ei. Daca stai cu el tot timpul (nu doar fizic!!!), mi-e greu a crede ca nu iti dai seama de la ce "i s-a pus piticul" - asta ca sa citez o prietena!
In cazul parintilor care vin de la serviciu seara, este ceva mai complicat insa nu de nesurmontat. In momentul in care ai ajuns acasa trebuia sa-l vezi ca este prost dispus sau imbufnat sau pus pe harta (se presupune ca parintele a inceput sa lucreze norma intreaga dupa ce a implinit bb 2 ani). Discutia despre ceea ce are (aici tine si de tact, abordarea etc) trebuia sa o ai inainte de a izbucni criza. Plus, pana la varsta de 3, 4 ani (nu stiu cat are, dar banuiesc ca peste 3 ani) iti cunosti copilul si stii ca o criza de proportii nu face in mod normal doar de la o cearta pe jucarii cu fratele/sora.
In concluzie, in estimarea cauzei nervozitatii copilului intervin mai multi factori.
Scuze pentru graba in care am scris mss acesta, poate s-au strecurat ceva erori, insa ma grabesc tareee, tareee.....

gigi78 spune:

O.K.
M-am prins si eu intr-un sfarsit!
Ma scuzati ca v-am deranjat! Nu o sa se mai intample!
PROMIT!





"Oamenii se unesc cand este vorba de concluzii, dar se despart cand e vorba de pareri"

Jasmin012 spune:

Laura, nu ma gandisem la perspectiva asta (ultima la care ai facut referirea, in ce o priveste pe prietena ta). Cred ca ai mare dreptate. Si eu am incercat sa-l invat pe Lucas sa imparta, ce-i drept, nu l-am obligat dar am insistat destul de mult asupra generozitatii. Dar chiar nu m-am gandit sa fac comparatia cu posetele si altele. Imi dau seama ca nu m-am pus in situatia lui de copil si nu l-am inteles.

JuliaSM spune:

Sunt atatea aberatii scrise in postarea ta,incat imi este foarte greu sa raspund,in asa fel incat sa fiu si succinta,si cat mai clara.

Prostia asta cu lupta intre copil si parinte, perceputa ca o perversitate din partea copilului, natura vicleana, care din scutece vrea sa-si manipuleze parintele ...as arde-o pe rug! Si pe cel care a gandit-o si raspandit-o prima oara! E o perceptie gresita din partea adultului, de a vedea relatia copil-parinte mereu de pe locuri antagonice,in care doar unul singur va avea de castigat mereu, iar celalalt va fi invinsul. Relatia parinte-copil e o colaborare,un schimb reciproc si permanent de informatii,de sentimente, de energie si chestia asta se cheama bonding,o legatura unica si speciala.Parintele ii prezinta lumea copilului, ii este ghid.

Ia-o ca pe un scenariu sf, sa fie mai usor de priceput: copilul e micul martian care apare pe terra,e martianul tau,cu totul dependent de tine,chiar si informational.Tu esti cel care il invata orice crezi tu ca trebuie sa stie despre lumea asta, pentru a se adapta aici, pentru a putea trai pe terra. Ai timp ...aproape 18 ani,dupa care martianul pleaca de la tine.Poate pleca de tot ori,daca ai reusit sa creezi bonding-ul acela, atunci il vei mai revedea cu siguranta, iar intalnirile voastre vor fi placute, iti vor hrani sufletul mai tarziu.

Ce trebuie sa stii despre martian: ai impresia ca e al tau, insa nu iti apartine, esti doar tutorele lui,pazitorul.Nu esti stapan peste el, nici fizic, nici sufleteste, nici spiritual. Il poti ghida, insa nu ai dreptul sa ii impui ceva. Daca joci murdar,prin pedepse, santaj si violenta, ti se va intoarce moneda mai devreme sau mai tarziu, pentru ca martianul inregistreaza ( e o functie acolo,cu totul extraterestra,numita subconstient,un fel de congelator al diferitor lucruri,pe care le bagi acum si sunt refolosite mult mai tarziu) si stie precis cine il accepta,cine il respinge, cine ii provoaca durere, si asta inca de la primele zile de viata pe terra.

In perioada aceea crezi ca e bleg ca o leguma, nici nu vede, nici nu vorbeste, nici nu se deplaseaza, e taman marioneta...dar nu e chiar asa.In primii trei ani de viata, creierul bebelusilor e intr.o stare asemanatoare starilor de hipnoza alpha,cand aparent e inactiv,insa e total prezent, absoarbe informatii ca un burete.Poate de aceea unii din noi avem uneori flash-uri de amintiri pe care nu ni le explicam,iar parintii ne spun ca nu se poate sa stim noi aia sau aialalta,deoarece eram prea mici pentru a avea memorie (memorie activa,na,insa mai e si cea pasiva,cand retii lucruri in mod automat,fara sa iti impui asta).
Well...gata cu martianul.



Ce este bine? si care este punctul de referinta luat? Binele unora poate fi raul altuia,e o chestie pur subiectiva.Fraza ta e de fapt alta : Ideea nu este sa ne manipulam copilul ci sa-l invatam ceea ce vrem noi,ceea ce credem noi ca trebuie sa stie.Dar si asta e o manipulare.De ce nu lasam copiii sa invete ceea ce vor ei?Sa perceapa prin toti porii natura si lumea asta din perspectiva lor,nu din a noastra,veche,ruginita si tarata?



Aoleu,mamaie!! Cauza crizei o fi nefondata pentru tine,adultul matur,cu maturitate emotionala...dar pentru piticul tau are toate motivele din lume sa rabufneasca.Din lumea lui,asa cum o percepe el.

Cu autocontrolul ce-i? Vrei ca un copil de 1-3 ani sa arate autocontrol?? Lasa-ma sa rad ...o fac ca pe terapie,ca ma umple jalea,mai ales pentru copilul care primeste un parinte cu asemenea principii.



Da,daca se poate,mai si tortureaza copilul, lasand la indemana lui un lucru pe care nu are voie sa il atinga: o priza neprotejata,un cutit, lac de unghii, capsuni (ca e alergic,dar trebuie sa stie ca nu are voie si gata!) samd.
Cum ai fi tu, daca spui sotului tau ca ai vrea o pereche de pantofi din piele de crocodil, care ar depasi cu mult veniturile voastre puse impreuna,iar acesta te lasa sa te crizezi si iti lipeste deasupra patului poza cu pantofii cu pricina, ca sa iti intre in cap o data pentru totdeauna ca ...ce ziceai tu?? stimulul care a produs criza nu trebuie indepartat,ci tu trebuie sa stii ca nu ai voie.Punct.



NU,NU si NU. Asa intelege copilul ca, fata de tine, trebuie sa isi reprime adevaratele sentimente,pentru ca nu va fi bagat in seama. Acele sentimente reprimate nu vor face decat sa produca frustrare,iar buboiul TI se va sparge intr-o zi in fata.



In plan socialo-emotional,copilului nu ii trebuie decat sa fie iubit si acceptat.Aceasta este cea mai buna educatie.



Ha,eu am spus asta!Ai inteles taman pe dos si ai aplicat asisderea ceea ce am spus eu.Ai o tendinta naturala de a condamna si pedepsi,observ.Cel putin asta reiese din postarile tale.Probabil ai avut o copilarie tare nefericita...

Laura25 spune:

Jasmine, la noi e imperativ sa aiba o 'colaborare' in privinta jucariilor pt ca multe le au la comun. Si eu ii incurajez sa imparta, sa faca schimb, sa se joace impreuna ca e mai distractiv, sa le foloseasca pe rand. Dar daca de ex. gormitii sunt ai lui Rares si el nu vrea sa ii dea Biancai, nu insist, nu presez, nu il santajez/oblig sa o faca (sau cel putin incerc, ca uneori ma mai ia valul si fac lobby prea puternic in favoarea Biancai). Incerc sa ii gasesc Biancai alta altractie si ii spun ca e jucaria lui, daca nu vrea sa o dea, nu vrea si asta e. Acelasi lucru ii spun si lui cand e situatia invers.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Jasmin012 spune:

M-am gandit adeseori la certurile dintre copii in parc, cum ar trebui sa reactionez eu ca parinte. Se zice ca e bine sa lasi copiii sa-si rezolve singuri conflictele, atata timp cat nu e ceva grav.
Dar apopos de ce ziceati cu bunicii aia, e greu sa asculti impasibil sfaturile atat de "binevoitoare" de genul "da-i si tu". Ceea ce e insa imspaimantator e sa vezi un copil batut de bunicii sau parintii altui copil. Atunci e bine de stiut ce poti face... Care ar fi reactia cea mai potrivita?

Jasmin012 spune:

Laura, da, situatia se complica atunci cand ai mai mult de un copil si trebuie sa-i multumesti pe toti. Sau macar sa-i impaci.



Aaaa, si mi-a placut mult povestea cu "martianul"! Foarte faina.

gigi78 spune:

Julia, draga, nici nu ma obosesc sa-ti raspund, caci probabil nu as mai pleca de la calculator! Insa nu asta ar fi, pe moment problema, ci faptul ca,din cate am citit pe forum, nu mai vad sensul sa postez ceva!
Acum chiar imi pare rau ca am facut-o, desi ma gandesc, asa ca si consolare: desi poate unii au fost impotriva a ceea ce am scris cu inversunare, la un moment de cotitura, vor realiza eficienta vreunui sfat si le va fi de folos (m-as bucura din suflet sa fi fost de folos chiar si mai tarziu).
De cand am cabinetul si ulterior de cand bat parcurile patriei, am constatat destul de bine multitudinea parerilor mai mult sau mai putin avizate de educare si crestere a copiilor (unele cu bataie lunga, chiar...), insa unele, trebuie sa recunosc, chiar si dupa 11 ani de experienta, ma uimesc.
Si tu ma uimesti, Julia! Depaseste nevoile primare ale copiilor si vei intelege, poate, ca au nevoie de mai mult decat atat!
Va urez dispute frumoase in continuare, eu am lucruri mai bune de facut!

ela_04 spune:

Eu ma intreb cum as putea sa reactionez cand vad un parinte ca isi bate propriul copil.
Va deseori in parcul care mergem cate o mamica care isi trage copilul de par, fie ii mai trage cate una dupa cap, fie la fund, fie peste manute.
O data cand o mamica ii dadea peste maini baietelului i-am spus ca nu e bine (cred ca nu avea un an) ca nu are toti nervii de la mana dezvoltati si poate sa-i dauneze. De atunci mamica respectiva ma evita. Nu ma afecteaza f tare dar e ciudat.
Mai am o cunostinta care e doctora si tot asa cate o palma la fund ca sa stie cum sta treaba.
Cum poti reactiona in cazurile astea?! Mie mi se strange stomacul dar nici nu pot sa spun nimic... ma uit ca....uimita, socata ....