Copilul meu a fost batut in parc

gigi78 spune:

Roxana, eu nu am intrat sa acuz pe cineva de pe forum ca a abuzat de copii prin parc! Eu am intrat pentru ca am vazut ca sunt mamici care s-au confruntat cu problema mea: au copil care a fost impins, batut (cum vreti sa-i spuneti) de alti copii si eu personal nu am reusit sa ma inteleg cu parintii respectivilor tocmai pentru ca acestora li se parea normal ca odraslele lor sa loveasca! Atata tot!
Copilul meu, tocmai pentru ca nu stie ce inseamna sa fie lovit (cel putin in familie) nu are astfel de insticte, insa nu mi se pare normal sa stau pasiva si sa vad cum este imbrancit de altii fara sa iau atitudine (Julia, nu ma refer la pedepse corporale)!
Privitor la pedeapsa cu patutul cand face o criza de nervi: serios vreau sa vad si eu cum ii potoliti voi cand, de exemplu, face asta doar pentr ca-i explici ca nu este bine sa arunce cu jucaria in televizor! Sau luati orice exemplu vreti voi!

gigi78 spune:

Inca o data: va urez numai bine!!!!

Laura25 spune:

Prin distragerea atentiei. Este metoda cea mai eficienta, negeneratoare de frustrari pt copil si cea mai indicata la varsta atat de mica.


Un copil poate manifesta iesiri violente si fara sa vada asa ceva acasa. E o etapa de dezvoltare. Plus ca , asa cum spuneam si in postarea anterioara, agresivitatea manifestata prin pedepse, ton ridicat, exploatarea de catre parinte a avantajului marimii proprii sunt tot semnale care ii spun copilului ca cel mai tare fizic castiga, ca e bine si de succes sa te impui cu forta.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Laura25 spune:

Eu nu prea pricep de ce atat de multa lumea pune egal intre lipsa pedepselor si satisfacerea tuturor capriciilor copilui. Nimeni nu a sustinut ca trebuie sa ii dai tot ce cere si sa il lasi sa faca tot ce vrea. Doar ca educatia si limitele se pot stabili si fara pedepse si agresivitate. E atat de greu de inteles, de conceput asa ceva?!

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Laura25 spune:

Aseara baiatul meu a facut o criza de nervi cu plans, trantit si tot tacamul. Pentru ca devenea agresiv fata de sora lui, l=am luat in brate, ne-am dus in dormitorul lui si am inchis usa, ramanad langa el. S-a asezat pe pat si am vrut sa il iau in brate, dar s-a zbatut si m-a impins. Am stat langa el cam 1 minut, apoi l-am intrebat incet daca vrea sa il tin in brate. M-a lasat, asa ca l-am luat in brate, cu el inca plangand si bodoganind. In tot acest timp i-am soptit incet la ureche si l-am mangait pe spate, l-am asteptat (si l-am ajutat) sa se linisteaca. I-am spus ca il iubesc si vreu sa vorbesc cu el, dar nu inteleg ce s-a intamplat daca tipa si nu se opreste din plans. Dupa ce s-a potolit am stat de vorba si am aflat (nu mi-a zis direct, dar am dedus eu) ca era suparat pe mine pt ca venisem cam pe la 20 de la servici, in conditiile in care el statuse toata ziua acasa cu bunica si ar fi preferat sa stea cu mine. Era suparat pe mine si asta era principala cauza a frustrarilor si supararilor lui. Mi-am cerut scuze, i-am explicat din nou de ce am venit atat de tarziu si l-am rugat sa ma inteleaga ca vor mai fi cateva zile asa, ca nu pot sa imi iau concediu acum , cand vrea el sa stam impreuna, desi mi-as dori si eu foarte mult. I-am promis ca peste 2 saptamani imi iau o vineri liber si mergem cu totii undeva sa stam impreuna. (o promisiune de care ma voi tine, altfel nu as fi spus-o).

Desi criza s-a declansat de la o cearta cu sora lui si o interdicite cu ton ridicat, fara explicatii de la taica'su (care era si el cu nervii in pioneze si starea lui de iritare mai rau i-a facut copilului) , cauza era cu totul alta. Daca m-as fi oprit la motivele aparente si i-as fi trantit un 'treci in camera ta 5 minute si sa nu mai faci asa ceva ca te pedepsesc si mai tare' cam cum crezi ca s-ar fi simtit el? Cam ce rezultate miraculoase pe termen lung as fi avut? Crezi ca s-ar fi oprit din criza generandu-i eu o alta frustrare? (pedeapsindu-l).

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

roxanaz spune:

Gigi, probabil ca ai ceva pregatire de specialitate, dar se vede ca esti mama cu copil mic. sa stii ca 90% dintre copii care lovesc in parc nu vad asta acasa . o fac din diverse motive, una importanta fiind aceea ca nu pot sa se faca intelesi/ascultati, asa ca aleg metoda primordiala
am fost cu cei doi copii in ambele situatii, si in cea de mama cu copil agresat, si cu copil agresor. copiii sunt crescuti la fel, bineinteles, dar reactioneaza diferit, ceea ce e normal.
atitudinea parintilor este uneori de condamnat dar aici nu discutam despre ea. mesajul initial a suscitat multe reactii negative tocmai datorita agresivitatii ca raspuns la o agresiune a unui pici... de 2 ani...

Roxana

alex_andra spune:

hmm...fetita mea are 2 ani si 7 luni. Are un prieten, cu care iese mereu, mai mare cu 8 luni. Acum se pupa, acum se iau de mana, acum se trosnesc, acum isi impart jucariile sau si le apara unul altuia de alti copii si apoi iar de iau la cearta.

Noi, mamele, ii lasam in pace, intervenim doar cand e groasa.

Cu alti copii: pe unii ii loveste din senin(aparent din senin, adica a lovit o data o fetita pentru ca urla la maica-sa ca ea vrea pizza, iar eu am dedus ca a lovit-o pentru ca o deranja zgomotul), pe altii ii iubeste din senin, pe unii ii lasa sa-i ia toate jucariile , pe altii nu.

Daca vreun copil se baga peste ea, atunci cand ea nu vrea, loveste si musca.
daca vreun copil ii ia jucaria fara sa fie ea de acord, vine alergand spre el, cu pumnul ridicat, tipand : "bataie!"

Nu-i place sa fie inghesuita, nu-i place sa fie luata repede, nici de adulti nici de copii.
La adulti reactioneaza cu capul in piept, mutzenie totala sau plans, iar la copii reactioneaza cu agresivitate.

Toate astea sunt in ciuda milioanelor mele de explicatii ca nu e frumos sa loveasca, ca pe copii ii doare, etc.

Am si certat-o , am si plecat din parc,am si evitat anumite zone sau ore, i-am si vorbit frumos si explicat si ras-explicat.
Cand o apuca, o apuca.

Si da, ma enerveaza foarte tare sa aud pe cineva vorbind despre copilul meu ca e needucat sau razgaiat, eu stiind cum o educ si ce valori vreau sa-i insuflu.

O ultima intamplare : era in parc, cu prietenul ei, intr-o casuta din aceea mica-mica, cu imitatie de aragaz si faceau mancare impreuna, cu diverse tigaite, lopatele si alte minuni. Se mai certau pe care-o lopatica, isi mai imparteau cate-o farfuriuta, ma rog, totul in linia lor normala.

Vine un baietel, in fuga, intra peste ei, deja nu mai era spatiu deloc, ii ia fie-mii o farfuriuta, ea vrea sa i-o ia din mana, el insista, ea ii da o palma peste fata.

In timpul asta, eu ma indreptam spre ei, spunandu-i sa nu mai loveasca baietelul, ca nu e frumos.

Vine bunica baiatului si el i se plange: "m-a lovit".
Si ea ii spune : "trebuia sa o tragi de par. Data viitoare asa sa faci.
Nu vezi ca e rautacioasa?"

Ei bine, pe mine asta m-a scos din minti. Lejeritatea bunicii de a cataloga si de a-si invata copilul ca totul se rezolva cu agresivitate.

lulu77 spune:

si eu am acasa una bucata de "mic atacator" sau " copil batut", depinde de situatie, de cum reactioneaza, de anturaj.

a si atacat din senin, si la fel cum a zis alex_andra, NU ASA A FOST INVATAT sau asa a vazut, dar a si primit( a ripsotat sau nu), dar niciodata nu mi-am permis sa cataloghez un pusti ca este razgaiat, rau, obraznic, needucat, etc, atunci cand mi-a "atacat" copilul.Si nu tot timpul parintii sunt de vina ptr razgaiala copiilor si in cazul in care exista incidente de gen, vb frumos cu amandoi, ii despart iar "atacatorului" ii spun ca doare si nu e tocmai ok ce face(asta daca parintii nu intervin), iar lui Luca ii spun ca daca insista acel copil, sa incerce sa nu se mai joace in zona lui, sa nu il mai deranjeze.
cand este el in postura de "atacator"- s-a lasat de sportul asta de ceva luni buni, dar niciodata nu sunt sigura ca poate reactiona ok, are si el frustrarile lui, ca toti pusti din parc, il iau deoparte, discutam si discutam, negociem, si revenim la joaca, daca se intampla iar il chem si ii spun ca nu s-a tinut de cuvant cu ceea ce mi-a promis, ca prietenii se tin de promisiuni, si plekam de acolo.

luni am fost in parc, s-a intalnit cu copiii pe care ii vede aproape zilnic.un baiat l-a muscat de mana(f tare, inca e vanat), si pe moment am crezut ca iese iures, dar Luca doar a tipat la prietenul lui ca nu este frumos si ca e obraznic si a plekat de langa el. am crezut incidentul uitat a doua zi, ptr ca tot drumul spre casa am tot vb, si el imi tot spunea:"andrei este obraznic, m-a durut, dar nu mai este prietenul meu".
am ajuns in parc, a salutat toti copiii iar la Andrei(asa il cheama pe "micul atacator")s-a dus direct, in fractiune de secunda, fara sa am timp sa reactionez si i-a tras una in spate , iar el s-a pus pe plans si s-a dus la bunicul lui, la care bunicul evident si-a invata nepotul tot ce putea si stia mai bine:
andrei, daca esti tantalau si nu i-ai tras si tu una! ...
nu l-a invatat nimeni pe Luca ca trebuie sa se razbune, din contra, l-am invatat sa se retraga din altercatii...dar uite ca asa a ales sa reactioneze.
intrebat de mine de ce face asa ceva mi-a spus : ptr ca este obraznic, si i-am aratat eu lui sa nu mai muste si alti copii.

luna, iti pot spune doar ca peste 1 an e posibil, cu toata bunavointa ta sa ai si tu uneori un mic "atacator" acasa, sau nu.
nu cred ca mamicile din parc te vor judeca ca nu il educi sau pe cel mic ca este un razgaiat.nu mamicile care stiu ca aceste etape sunt normale in dezvolatrea unui copil si mai ales atunci cand tu te straduiesti sa ii oferi o educatie corecta si mai ales ca fiecare copil e unic.

Succes!

Jasmin012 spune:

Vad ca e un subiect mai vechi, dar scriu ca sa povestesc ce am observat eu in legatura cu atitudinea unor copii de 2-3 ani in fata bebelusilor: aceea de a-i impinge, ciupi, lovi, respinge, etc, si nu neaparat toate astea impreuna. Am observat asta si cand Lucas era bebelus cand la fel, tinandu-l eu insami in brate era ciupit sau "strans" de copilul de 3 ani ai nasei lui, iar eu nici nu aveam timp sa reactionez pentru ca totul se petrecea foarte repede si mai ales pe neasteptate si fara semne prealabile; si observ asta si acum cand fiu-meu are la randul lui 3 ani+ si de la o vreme manifesta o atitudine cam ostila cu bebelusii. Si asta fara sa fie needucat sau "razgaiat" si nici bataus.
NU-mi explic prea bine fenomenul, dar banuiesc ca e vorba de faptul ca "eu acum sunt mare, nu mai sunt bebelus".

Ser sa se inteleaga ce am vrut sa spun, nu am avut timp sa dezvolt, ca scriu pe fuga, de la servici.

Ideea e ca e posibil ca asta sa fie tot o faza din dezvoltarea copilului si la unii se poate observa mai putin, la altii mai mult.

cleo78 spune:

nu e regula ca vad sau nu vad acasa. Agresivitatea este un mod de comunicare la anumite varste. Acolo unde apare, parintele trebuie sa incerce sa ajute copilul sa se exprime altfel. Problema este cand parintii au probleme de comunicare - deci asta se invata de acasa - ca conflictele se rezolva....cu forta/impunere/obligare/pedepsire/agresare fizica sau psihica. Orice psigolog stie ca efectele frustarilor din copilarie pot face ravagii din omul matur, ca un copil are nevoie sa se simta iubit si cand greseste etc.

Uite o alta situatie: fiica mea nu e agresiva. Se mai baga, se imbranceste, vrea in fata altuia, dar palme/suturi nu a dat. Ei, de cand suntem plecati din Ro, pt ca ea nu stie inca limba, solutia la rezolvarea conflictelor gasite este ... sa scuipe ca matza.

Uite, ca aici in alte tari mai vestice, nu am vazut muscaturi, agresivitati. COnflicte pe acelasi lucru sunt, multi vor sa se dea in acelasi timp ep topogan/aceeasi jucariie -da, sunt, dar de obicei parintii le manager-iaza simplu: "pe rand ca nu se termina". Si nu permit copiilor proprii sa acceseze jucariile celorlalti (f. rar am vazut, si doar daca copilul propritar nu era interesat, si cereau voie copilului propritar - chiar daca era clar ca nu intelege/nu vb.).
NU EXISTA ce daca e mai mic. Si copilul mai mare e copil. Si am vazut tatic cu 5 copii la locul de joaca, 4 baieti si o fifi mica.


Luna, indignarea ta este normala. Solutia nu este unica, ai primit deja o gramada de recomandari frumoase si exemple placute. Nu poti tine copilul in casa/numai in brate, si trebuie sa interactioneze. Va veni si timpul cand al tau va fi "mai marele". Atat ca daca a avut 1 conflict cu 1 copil, a 2a oara nu ii mai lasi sa se apropie. Asta as fi facut eu. In plus, eu in perioada aia aveam o mamica draga, cu care ne vedeam zilnic prin Bersheni , cu copii de o seama. COpiii isi schimbau suzetele intre ei, jucariile, mai miorlaiau dar faceau pana la urma un fel de troc. Noi pazeam sa nu manance chiostoacele din nisip .
Pregateste te pt ce va urma - acum e simplu.... si da, sunt de acord cu : NIMENI NU ATINGE COPILUL pe fata, cu atat mai mult in parc.


P.S. mi-am adus aminte de o faza. In acelasi Berceni. Eram fifi mica, 2-3 luni, eram in farmacie, si vine o fetita de 3-5 ani, cu mamica si zice ca vrea sa pune bebelusul. Mamica ei a tras jos soseta de pe piciorul fetitzei mele, fata ei a pupat piciorusul fetitzei mele, si atat. Vorbesc de o mamica... simpla, inbracata modest, dar care i-a explicat ca bebelusul e mic, nu il atingem. Des chapeaux pt acea mamica.