Copilul meu a fost batut in parc

pisigri spune:

Exista si copii altfel foarte dragalasi si cuminti, crescuti de parinti interesati si atenti si civilizati, care trec prin faze de "hai sa batem copii". Stiu sigur chestia asta.
Mai stiu ca in general mamele nu sint cretine si nu "se crizeaza" de prima oara cind un copil mic le loveste copilul.
Dar cind actiunea e repetata, cind devine in mod evident telul si distractia copilului agresor, cind copilul a depasit o anumita virsta si evident stie ca provoaca durere si dezaprobare...nu mi se mai pare normal sa tolerezi. Si nici sa iti insfaci copilul de o aripa, sa ii intrerupi jocul, ca sa fugi in alta parte, unde sa dai probabil peste un alt copil cu aceeasi atitudine.

Alta faza, alt parc (mai veche povestea), tot de la un tobogan. Ilinca pornise sa urce pe toboganul mare (de-ala cu 3 pante, 2 tuburi si 2 foisoare); nici nu a ajuns bine la prima treapta (erau multi copii la joaca) si vine o fetita de 4-5 ani, f frumos si curat si trendy imbracata, ii smulge mina de pe balustrada si o impinge tare; fiica-mea cade si se loveste si incepe sa plinga; o ridic, o consolez, face iar un pas spre tobogan, vad cu coada ochiului ca fetita se pregatea sa vina iar sa o loveasca, o sustin pe fiica-mea si o intreb :De ce o bati?". C-asa vreau eu. Ma uit dupa ceva parinte, il vad pe taica-su, om la costum si cravata !!!, care ma intreaba cu inocenta Ce vreti doamna, asa-s copiii... I-am si spus, daca vi se pare normal ca fiica dvs de 4 ani sa o bata pe a mea de 2, astept cu nerabdare sa vad cum o fi cind o pocni-o pe ea vreun copil de 6 ani....

Si da, desi eram convinsa ca "toti copiii sint buni si cu inima curata" si ca divergentele sint doar de moment....mi-a trecut. Fetita asta INTOTDEAUNA o urmareste pe Ilinca atunci cind ne intersectam la acelasi loc de joaca (in cartier sint 3 parcuri "bine dotate" si 3 parcuri mai saracacioase, pe o suprafata destul de mica, asa ca toata lumea merge peste tot, in functie de chef, inspiratie...). Inainte de episodul cu toboganulnu au avut nimic de impartit, nici macar nu stiu daca se intilnisera vreodata...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

olympia spune:

Subiectul asta e mai mult de "psi".
Cand Luna a povestit de baietelul care transforma inceputul de mangaiere in ciupitura ca apoi sa loveasca fara sa se mai ascunda, mi-am amintit de o fetita pe care o cunosc si care se poarta asemanator cu mai multi copii, chiar prieteni. Si ea ciupeste rau din senin si tot asa ca o furtuna se dezlantuie si loveste fara motiv. Fiindca stiu cate ceva din ce se intampla acasa la fetita respectiva, sunt convinsa ca acest tip de comportament are cauze serioase. Si pe pisoiul nostru l-a mangaiat, l-a luat in brate si zambind, l-a strans in brate de i-au troznit oasele, a urlat si abia cand m-am apropiat i-a dat drmul zambind in continuare senina "nu stiu de ce-a facut asa, io l-am iubit"...
Sunt copii pedepsiti fizic, sunt copii neglijati, copii care au parte de episoade de afectiune si respingere brutala din partea unor parinti cu probleme emotionale si de educatie, sunt copii care trec prin episoade traumatizante care n-au cum sa nu lase urme in comportamentul lor de zi cu zi. Chiar mamica ce isi cere rusnata scuze, are vina ei, ca ori e absenta din viata lui ori e martor pasiv la ce se intampla negativ copilului ei, o cauza exista.

monicabo spune:

Conflicte in parc, intre copii vor exista cat e lumea si pamantul. Depinde insa mult de parinti cum gestioneaza lucrurile.
Dar actiunile de moment ale copiilor nu pot fi mereu preintampinate de parinti...le-am avut si noi pe ale noastre, care aveau un simt al proprietatii destul de dezvoltat (in perioada de varsta 1 an si jumatate - 2 ani si jumatate), si ele au mai impins cate un copil, au mai "servit" cate o lopatica la cineva, au mai aruncat cu nisip in ochi.. nu am aprobat lucrurile astea, normal, le-am facut observatie fetelor mele, le-am certat, avertizat, cand au facut asta, ma rog, nici ele nu si-au continuat pe urma "agresiunile", insa am dat si peste parinti intelegatori, care nu s-au apucat sa ma ia la rost (mi-am cerut scuze si demulte ori am primit ca replica "ei, nu-i nimic, sunt copii, si al meu a mai facut, nu e vina dvs etc" ), sau ma rau, se sa ia de ele sa le certe..
Este drept, nici fetele nu sunt genul "agresiv", si crescand in varsta au devenit din ce in ce mai prietenoase si mai intelegatoare in ceea ce priveste "regulile in societate".
Iar eu nu sunt genul de mama care sa stea pe banca la barfe, tigari si seminte, mereu sunt in miscare, dupa ele sa le supraveghez, (mai de aproape sau mai de la distanta), incat de multe ori ma intorc acasa la fel de obosita ca si ele.
Cella, la voi, da, a fost muuuulta nesimtire la faza cu parintii baiatului aluia... din pacate sunt si multi badarani pe lumea asta.
Pisigri, in cazul vostru, trebuia si mama sa intervina mai ferm a doua oara, adica la incercari de loviri repetate... Nimanui nu ii place sa-i fie copilul impins, lovit etc

Nu-mi dau seama daca la copiii mai agresivi decat media, exista vreo cauza legata de familie. Ca sunt si copii de genul asta, cu parinti care par sa se preocupe, sa-i certe cand gresesc, nu ca in cazul baiatului cu suzeta...

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Dorsilia spune:

"vanataie mare pe fata de la ciupitura grasului" (stiu ca esti frustrata si nervoasa insa nu ajuta sa etichetezi copiii la modul asta facand referire la trasaturile lui fizice, mai bine axeaza-te pe vigilenta ta si pe constientizarea adultilor responsabili de copilul agresiv)

imi pare rau ca n-ai fost mai pe faza sa nu se ajunga aici...ideea e ca poate nu trebuia sa lasi pe nimeni, copil sau adult sa-ti mangaie copilul de 10 luni fix pe fata, fix in parc, nu e nici macar igienic si nici macar recomandat nici din alte puncte de vedere, nu e safe de nici un fel

totusi daca n-ai reusit de prima oara sa eviti contactul si nici contactul violent, atunci iti poti gasi cu copilul tau un alt colt de joaca in parc in afara razei de actiune a unui copil agresiv care nu e responsabilitatea ta

eu cel putin asa fac, daca vad ca sunt copii agresivi, sacaitori si nu reusesc sa-i indepartez cu vb buna ("hai draga du-te la mama ta si lasa-ne in pace":) atunci ne indepartam noi si gata

nu de alta dar ma enerveaza teribil si pe mine sa-mi pazesc copiii de ai altora, care ca mod de comunicare nu stiu altceva decat fie sa sacaie fie sa loveasca

silvia_d spune:

[quote]citat din mesajul lui kokiy

Tot eu,ca nu ma pot abtine ,,,de unde ai tras concluzia ca e razgaiat?

De data asta l-am apucat pe razgaiat de brat si imi venea sa-l pocnesc, dar mi-a fost mila... nu zau? sau ti-a fost teama sa nu te razgaie muma'sa cu vreo doua ...

"ma-sa l-a luat pe needucat la topogan"...propun o pancarda la intrarea in parc "needucatii de 2 ani sa stea acasa"

"Cum credeti ca ar trebui sa procedez cu el? Cum ar trebui sa tratez problema cu micul razgaiat data viitoare cand il vom vedea?" ...chemi politia,ce naiba

:)))))))))))))))

gigi78 spune:

citesc si ma minunez!!!
In momentul in care copilul tau (mai ales daca este foarte mic)este agresat de un alt copil, crede-ma ca nu iti mai arde de nu stiu ce sentimente! Poate de unul singur: sa-i arzi o mama de bataie sa o tina minte (chiar si in cazul in care nu este adepta unor asemenea metode)!
Si eu sunt mamica unui baietel de un an si o luna si pot sa spun ca ma confrunt cu aceleasi probleme! Copilul se poate educa inca de foarte mic (de la 7 luni, Alec al meu stia ce inseamna NU si ca nu mai are voie sa puna mana acolo)!!!!
In parc si-a luat trante, nisip in ochii (doar pentru ca a indraznit sa treaca prin apropiere), palme, piedici de nu mai stiu ce sa fac!
Culmea, Alec nici nu indrazneste sa se duca sa ia o jucarie de la alti copii! De obicei si-o ia ori prin apropiere de topogan, ori pentru ca are vreo jucarie de-a lui in mana si nu-i da drumul! Asta nu-i o scuza, pentru ca pana la urma este normal sa-si imprumute jucariile unul altuia! Problema este insa la parinti care de cele mai multe ori stau NEPASATORI!
Eu nu mai stiu cum sa reactionez in astfel de situatii, mai ales ca sunt genul de parinte care incerc de fiecare data sa explic (culmea, nu nunmai lui Alec) ceea ce este bine, ce nu este si de ce!
Imi doresc sa am un copil indraznet, curajos, insa nu tupeist si nesimtit!
Pentru cei care vor protesta spunand ca este vina mea pentru ca trebuie sa stau mereu langa el pentru a prenevi astfel de incidente: nu vreau sa stau ca un jandarm in spatele copilului, vreau sa descopere singutr lumea, sa-si incerce fortele!

JuliaSM spune:

x10

Daca nu esti adeptul unor astfel de metode,atunci creierul tau nu se va arunca sa proceseze o asemenea informatie! Eu garantez ca tu ESTI adepta unei asemenea metode,dupa cele scrise de tine, si nu ma intereseaza daca aprobi sau infirmi cele spuse de mine(bineinteles ca infirmi,ca...de!).
De ce nu te gandesti sa il scuipi pe celalalt copil,sa ii arunci cu nisip in ochi,sa il injuri de mama focului?! Tot de aceea,pentru ca nu practici asta si nu e intre optiunile tale(poate e,mai stii?).

Stop violentei fata de copii,indiferent ai cui sunt si ce comportament au acestia fata de propriile odrasle! O lume mai buna nu se face cu forta pumnului,mai ales aplicata copiilor!!

gigi78 spune:

Mda... Faci parte din categoaria celor ce detin adevarul absolut si normal ca nu te intereseaza ceea ce spun pentru ca...TU STII!
Pe mine, in schimb, ma intereseaza toate opiniile pentru ca astfel pot sa inteleg (sau macar sa incerc) anumite tipare de comportament pe care le vad prin parcuri (si nu numai...).
Nu sunt adepta pedepselor corporale in general (adica nu numai la copii), insa nu cred (refuz) ca nu ti-a venit sa pocnesti macar o data in viata un copil (chiar si al tau!). Pentru ca am vazut ca nu sunt sesizate anumite nuante, subliniez faptul ca asta nu implica insa si actiunea in sine!
In al doilea rand, eu nu condamn actiunile acestor copii decat prin prisma comportamentului parintilor! Adica: daca sesizez implicarea parintelui, in sensul ca il cearta (nu bate, subliniez), ii explica ca nu este bine s.a.m.d. atunci este OK, insa in caz contrar (cum a fost pana acum in cazul nostru de cel putin 4 ori), ma revolt!
In momentul in care ajungi cu copilul la urgenta din cauza unui hematom la cap (provenit de la imbrancitura unui copil - nu din joaca, ca astea se intampla tot timpul si sunt scuzabile doar pentru ca nu este implicata intentia - care nu a vrut decat sa-i arate ca el este mai mare si ia ce jucaria vrea el si cand vrea), atunci sa-mi spui cum nu trebuie sa fii revoltata in fata unor astfel de evenimente!
In plus, psiholog fiind, imi trec zilnic prin fata ochilor o gramada de tipologii de comportament infantil. Ai impresia ca le-ai vazut si cunoscut pe toate si ca nu te mai poate surprinde nimic! Gresit! In momentul in care le traiesti pe propria piele (in cazul nostru a copilului propriu), le vezi si reactionezi altfel! Banuiesc ca stiti replica celebra: De ce sunt problemele mele mai grave? Pentru ca sunt ale mele!

JuliaSM spune:

No offence,esti un psiholog de doua parale daca,dupa prima 'sedinta' de nici zece randuri scrise, m-ai introdus intr-o categorie.Slava Domnului, uite ca pot si eu sa te introduc intr-una,la figurat,pentru ca tu esti deja acolo.Din pacate,multi ingroasa randurile psihologilor de nota zero si doi bani,pe care numai scoala si o carte de specialitate citita ii face sa creada ca-s CABINETUL PSI.

Nu mi-as duce nici catelul,nu copilul,la un asemenea psiholog infantil! Brrrr....

gigi78 spune:

Imi pare rau, dar eu nu mai pot sa continui aceasta disputa, pentru ca nu inteleg de ce!
Ai ajuns la jigniri asa ca.... mult noroc in viata si sa-ti cresti copilul/copiii dupa cum consideri ca este bine!






"Copilul este oglinda parintilor!"