Copilul meu a fost batut in parc

Laura25 spune:

Tare curioasa sunt peste 3-4 ani cati din frumosul grup de copii de 8-10 luni vor fi catalogati de tine ca 'parca au ad-hd'. Jenant modul in care te arunci in catalogari si diagnostice. Cei de 8-10 luni au un nivel de dezvoltare, cei de >5 ani au alt nivel. Nu poti sa le ceri unor copii de 5-7 ani de ex. sa stea frumos in fund sa se pupe si sa se joace dand cu lopatica in nisip. Cu totul altele le sunt preocuparile si modul de joaca. Si e firesc sa fie asa. Eu m-as ingrijora daca fii'miu in parc s-ar 'juca frumos' pupand bebelusi si facand schimb de lopatele pt mai mult de 2-3 minute. E normal sa alerge, e normal sa rada tare, sa tipe, sa se catere.

---

http://bazar.desprecopii.com/search.asp?searchtxt=Laura25&searchtype=2&view=gallery&show=current" target="_blank"> Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=114871" target="_blank">Cugetari gemene, http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

lulu77 spune:

Si zau daca sunt contagiosi, NU SUNT, si sunt tot copii.

ela_04 spune:

eumada, alex_andra,michelle....
din perspectiva unei mamici cu un copil agresor va spun ca multe lucruri nu prea sunt de facut decat multaaaaa rabdare.
credeti ca mie imi place cand il vad ca altoieste un alt copil?! Mi se strange stomacul! Ii explic si ii explic ca nu e frumos, ca nu asa ne jucam, incerc cu distrasul atentiei cu tot ce imi trece prin cap in momentul acela.
Credeti voi ca mie nu mi-ar place ca, copilul meu sa se joace frumos ca pana acum fara sa incerce sa altoiasca pe oricine ii i-a jucaria din mana?!
Ce pot eu sa fac?! ce [pot? sincer va intreb...
daca cu el nu am rabdare care e sufletul meu cu cine sa am? Ce fel de om as fi eu daca as incepe sa tip la el isterica ca nu e voie? sa-l tarasc dupa mine? Cat de jos sa ma cobor ca fiinta umana?
Ne intrebam in fiecare seara si eu si sotul ce a declansat un astfel de comportament si singura concluzie la care am ajuns este ca a vazut prin parc.
Nu am nici o posibilitate decat mult calm si rabdare de asta va spun inca o data ...daca aveti vreun sfat...eu sunt dispusa sa ascult. Are 1 an si 7 luni un vocabular sarac... forta si energie cat pt doi...dar e micul meu martian...

lulu77 spune:

ela, , cu siguranta nu toti mici martieni sunt "mici atacatori" ptr ca asa au fost invatati, sau au vazut acasa, sau au parinti nepasatori.Nu tine numai de educatie.
eu, ma repet, am una bucata si atacator si atacat, si zau daca stau pe banca in parc si sparg seminte, si nu sunt non stop in ceafa lui- din ambele motive- sa nu atace si sa nu fie atacat- si vb mult, dar mult, poate sunt singura nebuna din grupul de mamici care explic si iar explic si sunt in mijlocul lor.
si nu asa l-am educat - nici sa primeasca si nici mai ales sa atace.
nu te stresa, cat tu esti constienta ce educatie oferi copiluli tau si cata bunavointa ai, perioada asta trece si vine alta, si mai si, iar parinti care vor cataloga copilul ca fiind cu probleme vor exista mereu, din pacate.
prea putini se pun si in pielea celuilalt si isi pun intrebarea: ce as face eu? cum m-as simti eu daca alt parimte m-ar cataloga pe mine sau copilul meu intr-un anume fel?
(nu vb de parintii nepasatori sau de cei care invata copiii ca agresivitatea, violenta este ok si face parte din viata)

JuliaSM spune:

Pentru mine,un copil de nici 3-4 ani,care manifesta cand si cand un comportament violent, nu e asa de speriat sau de pus sub semnul intrebarii.De cele mai multe ori, sunt copii foarte inteligenti, cu o energie si un potential extraordinar...pentru ei, lumea si lucrurile din jur nu se misca destul de repede,ca sa-i multumeasca, vor sa-si impuna propriul ritm si ordine, sa descopere, sa cunoasca foarte multe,in timp cat mai scurt.
Nu la fel este un prescolar sau scolar care are accese de violenta,de cele mai multe ori cu copii mai mici decat el! Nu cauta sa-si masoare fortele cu unul de teapa lui,ci este un mic abuzator, caruia ii face placere sa-si dovedeasca forta. Ce cauze stau in spatele unui asemenea comportament, greu de precizat, la modul general. Poate fi un mediu ostil acasa, un parinte care e la randul sau abuzator fata de el, niste frustrari ascunse cu privire la etichetari primite,tot de la adulti(note la scoala sau calificative verbale cu privire la comportamentul lui-NICIUN COPIL VIOLENT NU SE SCHIMBA-N MIELUSEL DACA CINEVA II REPETA MEREU CA E RAU SI BATAUS!).
Noi am avut o asemenea experienta la locul de joaca de la IKEA.Pe un tobogan pentru copii mai micuti,erau doi baietasi de vreo 10 ani,destul de solizi,ca ajungea unul ca sa bareze calea de acces de sus(era un tobogan cu diferite jocuri si punti,pana la partia propriu-zisa).Ai mei stateau speriati intr-o parte,de cand unul din ei le blocase calea,ranjind.Sotul meu i-a ignorat initial,luand-i pe copii de mana,de jos,si conducandu-i pe traseu,dar baietii,bullies in toata regula,nu au cedat.Abia atunci a intervenit al meu si le-a spus sa-si caute un loc de joaca potrivit cu varsta lor,ori sa foloseasca toboganul in acelasi ritm cu toata lumea.
Evident ca nu erau singuri copiii cei mari,mama lor statea pe banca alaturi cu o privire apatica,nici nu vedea,nici nu auzea ce se intampla in jur...

Jasmin012 spune:

Mai, fiu-meu de la o vreme vrea sa fie "primul" in orice. In parc, pe tobogan, la fel, uneori mai imbranceste copiii in dorinta lui de a se da primul. Asta probabil ca-l face "agresor" in ochiii altor persoane, sau obraznic. Mai ales ca nu se "lasa". Eu sunt in general vigilenta, il supraveghez de la distanta, dar nu pot fi la locul potrivit exact in momentul potrivit, dar in nici un caz nu m-as face ca ploua daca as vedea ca am un bataus in toata regula. Nu-l poti tine nici din scurt la locul de joaca dar nici sa fii total indiferent si sa nu iei in seama reclamatiile parintilor indignati. Am in vedere aici ce a spus michelle despre bunica ce nu avea "ce-i face" nepotului. Pe de alta parte nu vad foarte bine nici faptul ca un adult de 2 metri sa ameninte un pusti de 2 ani.

Ela, voiam sa-ti spun ca in jurul varstei de 1,5 - 2 ani multi copii sunt mai "agresivi". Are legatura cu frustrarea faptului ca nu se pot exprima in cuvinte asa cum ar dori. In perioada aceea nu e de mirare daca isi "altoiesc" si parintii. Este doar o faza in cresterea copilului. Nu pare ingrijorator. E posibil sa reactioneze asa si fiindca se simte "amenintat" de statura altor copii din parc.

Simonix spune:

Sunt chiar amuzante fazele cu "copiii de 10 luni de ce pot sa fie dragalashi", "copilul meu de 10 luni este sociabil" etc. sa vedem respectivele mamici (mai ales cele de baietei) cum vor reactiona la 2 - 4 ani :) Ceea ce vad ca nu prea se accepta este faptul ca agresivitatea asta e normala si ca este o etapa care trebuie bine gestionata, dar care trece (daca parintele o trateaza cum trebuie). si etapa asta nu se intampla la 10 luni, ci mai incolo, dupa 1 an jumatate as zice, 2 ... Cat despre "copilul agresat" - cu siguranta nu va ramane cu traume, pentru ca adultii in general trebuie sa fie acolo. Si apoi, pana si faza cu "victima" este o etapa si si ea va trece.

Eu am baiat care a trecut prin faza de agresor pe la 2 ani jumatate. De ce era agresiv? Este temperamental, are copy - paste in familie - astea tin de fond, aici va trebui eu sa intervin foarte mult sa il invat sa aiba rabdare, sa isi centreze furia si frustrarea in alte parti, sa il "modelez". Sunt convinsa ca va avea o componenta mai "animata" toata viata, insa.

Apoi, foarte important - varsta. Sunt momente cand copiii isi dau seama ca au o anumita putere si testeaza, mi se pare absolut normal, dar tot la fel de normal mi se pare ca parintele sa trateze momentul cum trebuie; nu e cazul sa dramatizam si nu e cazul sa ne bucuram ca avem un copil care "stie ce vrea de la viata si isi ia singur"

Apoi, anumite situatii - de exemplu la noi faza asta a coincis cu inceputul scolii aici, deci alt mediu, alti copii, alt stil. Plus ca noi acasa vorbim numai romana si el se exprima foarte bine - dar in FR nu mai reusea acelasi lucru.

Ce am facut noi: l-am inteles, nu ne-am apucat sa il batem, sa urlam la el deoarece am constatat ca este un fel de oglinda noastra. Am incercat sa ramanem calmi dar am reactionat ferm la agresiuni si l-am pedepsit in caz ca lovea pe altcineva - pus la colt sau luat din locul respectiv. E singurul lucru pentru care este pedepsit, si acum, mai maricel. La varsta aia nu mergea faza cu empatia (vezi, il doare pe Mitica, tu ce ai zice dac ti-as face la fel). Evident ca vorbeam mult cu el, ii citeam povesti pe tema asta, faceam joculetze etc. Banuiesc ca i-au intrat la cap :D Apoi scoala a fost si mai importanta - acolo nu se accepta asemenea comportamente si copiii sunt invatati ca nu este bine sa lovesti pe altul. Doar ca dureaza ceva, nu trece imediat- parintii si anturajul vor trebui sa aiba rabdare.

In doua luni i-a trecut faza cu batai sistematice, uneori fara motiv. Recunosc ca si mie mi-a fost frica sa nu devina batausul scolii dar ce m-a ajutat a fost atitudinea celorlalti parinti + profii. In loc sa ma categoriseasca drept mama care nu isi educa copilul de 2 ani jumate sau sa imi izoleze copilul, sa il faca "agresor, razgaiat, needucat", m-au asigurat mereu ca va trece, ca este normal, ca nu se va intampla nimic rau daca imi supraveghez copilul (si cu toate ca ii cam pocnea pe ptitci nu am avut incidente cu lasat urme pe fatza altor copii, pentru ca AM FOST MEREU LANGA EL in momentele alea).

Ce NU am facut: nu am izolat copilul, am continuat sa ne vedem cu prieteni, sa mergem in parc, sa il implic in jocuri cu alti copii.

Si la final sa va zic ca am fost si mama de copil agresat caci e evident ca nu poate exista una fara cealalta. Agresat, hartuit, muscat pana la sange. Nu am dramatizat si nu am rupt relatiile cu cei care ne-au facut asa ceva, din contra, sunt inca colegi la scoala piticii Nu se pot izola copiii in nici un sens: nici daca sunt agresori, nici daca sunt victime. Nu mi se pare o idee buna. Cand era in pozitia de victima la fel, stateam prin preajma lui si il aparam, interveneam, mamica agresorului era si ea aproape. Acum zambim amandoua cand ne aducem aminte. Baietii nostri au aceeasi varsta. si sper sa fie prieteni buni mai incolo. A, ca se ciondanesc uneori - este evident. Sau ca baiatul meu mai are momente in care este agresiv, impinge etc - da, le mai are si acum stie ca nu face bine, ii atragem atentia, il pedepsim etc. Dar intotdeauna exista un motiv dincolo de ceea ce se vede. Cauzele acum sunt altele (spiritul de competitie, vrea sa atraga atentia, este suparat PE MINE dar se centreaza pe cine poate si el :D). Evoluam

Mi se pare ca se dramatizeaza foarte mult pe tema asta si zambesc cand aud comentarii gen "eu nu as suporta ca copilul meu sa fie atins in parc, el este foarte sociabil si inocent, nu ca batausul ala de 2/3 ani, needucat etc"

Simona cu Robert

Cum a venit Robertzel in viata noastra

Poze cu noi toti

ela_04 spune:

Este adevarat ca nici nu l-am pedepsit. Adica ...are 1 an jumate...
eu am zis ca daca el nu intelege conceptul de pedeapsa eu degeaba il pun la colt. Pt mine e doar un raport de forta...ceva de genul "eu iti zic sa stai acolo ca eu sunt mare si puternica iar tu esti mic si faci asa ca asa vreau eu."
Nu mi se pare corect. Adica ...cand o sa fie mai mare si o sa inteleaga ex 3-4 ani probabil ca am sa fac si eu ceva de genul...treci in dormitor ca esti pedepsit...pana atunci cand numai pot ...ma duc la baie, ma spal pe ochi, numar pana la 10 si imi zic "oare asa sa chinuit si mama mea cu mine?!"
Cand suntem in parc nu am cum sa nu-l supraveghez pt ca este inca f mic! cand alearga uneori inca se impiedica si cade singur!

cellia78 spune:

Intru ca sa spun doar atat: Julia, imi esti draga tare! Mesajul cu martianul face enorm, dar enorm! A trecut multa vreme de cand nu am mai citit un mesaj asa de frumos si la obiect si....ce sa mai....tare-mi place modul tau de gandire legat de copilasi!!
A! Mi-a placut si ala ref. la pantofi, zau!



Editat ca sa-mi cer scuze de off-topic!

eumada spune:

Scuze era 8luni-10 ani nu luni,deci o varietate de varste....
Si un copil care la sase ani se comporta haotic se izbeste imbranceste,loveste ,asta intr-un loc de joaca,daca i-a spus supraveghetoarea"nu mai sari te ro te poti lovi'si el a racnit si i-a dat un pumn..atunci sa nu-mi zica nimeni ca e perfect normal.


Pana si fiica-mea care emai molcuta si asezata mai are iesiri si se infinge in parul agresorului ba ii da si una"box"zice a....dar asta numai daca a fost ea agresata prima,si oricum atunci am si luat-o..nu o las.....dar comportamentele pot fi educate daca te implici.

Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098