Pufii de ian-feb 2010 adorati de mamici ! (27)

nyny spune:

Mi-a placut foarte mult....


Scrisoare deschisa pentru mami si tati

"Draga mami, draga tati,

• Nu-ti fie teama sa fii ferm cu mine. Asta ma va ajuta sa ma asez la locul meu.
• Nu ma rasfata. Stiu foarte bine ca nu mi se cuvine tot ceea ce am, dar incerc totusi.
• Nu folosi bataia sau forta cu mine. Asta ma obisnuieste cu ideea ca numai forta conteaza.
• Nu fii inconsecvent. Asta ma pune in incurcatura si ma face sa incerc sa scap nepedepsit.
• Nu-mi face promisiuni. S-ar putea sa nu le poti tine. Asta ma va face sa-mi pierd increderea in tine.
• Nu raspunde provocarilor mele atunci cand spun sau fac lucruri care te supara.
• Nu te supara prea tare cand iti spun ca "te urasc". Nu cred ce spun, dar vreau sa te fac sa-ti para rau pentru ceea ce mi-ai facut.
• Nu ma face sa ma simt mai mic decat sunt. Voi incerca sa-ti dovedesc contrariul, purtandu-ma ca o persoana importanta.
• Nu face in locul meu nimic din ceea ce as putea face singur. Asta ma face sa ma simt ca un copil mic si voi continua sa te folosesc in serviciul meu.
• Nu-mi menaja relele obiceiuri, acorda-mi cat mai multa atentie. Altfel nu faci decat sa ma incurajezi sa le continui.
• Nu ma corecta in public. Voi fi mult mai sensibil, daca imi vei vorbi bland intre patru ochi.
• Nu incerca sa discuti comportamentul meu in febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu este foarte bun in acel moment, iar cooperarea mea chiar mai slaba.
• Nu incerca sa-mi tii predici. Vei fi surprins sa constati cat de bine stiu ce e bine si ce e rau.
• Nu ma lasa sa simt ca greselile mele sunt pacate. Trebuie sa invat ca pot face greseli fara sa simt ca nu sunt bun de nimic.
• Nu ma cicali. Daca o faci, va trebui sa ma protejez prin a parea surd.
• Nu ma pedepsi prea tare. Ma sperii usor si atunci s-ar putea sa spun minciuni.
• Nu uita ca-mi place sa experimentez. Invat din asta.
• Nu baga prea mult in seama in indispozitiile mele. S-ar putea sa profit de faptul ca-mi acorzi mai multa atentie cand sunt bolnav.
• Nu ma respinge cand pun intrebari cinstite. Daca o faci, vei constata ca nu te mai intreb si caut informatii in alta parte.
• Nu-mi raspunde la intrebarile prostesti si lipsite de sens. Altfel, voi incerca mereu sa te agat cu astfel de intrebari.
• Nu incerca niciodata sa pari perfect sau infailibil, pentru ca ma vei face sa simt ca nu te voi putea ajuta niciodata.
• Nu te teme ca petrecem prea putin timp impreuna. Conteaza cum il petrecem.
• Nu te teme daca eu sunt speriat. Arata-te curajos.
• Poarta-te cu mine ca si cu prietenii tai. Tine minte: invat mai bine de la un model decat de la un critic.
• Nu uita ca nu pot creste fara incurajari si intelegere."

"Si in afara de asta, nu uita: copiii sunt mici omuleti care iubesc si cer la randul lor iubire. Arata-i copilului tau ca-l iubesti neconditionat!"

Mamica fericita de Mara si de David

alexutzzza spune:

Ruxita incepusem sa-ti raspund ieri la intrebearea ta cu "ce ne impinge sa ne dam copilu la gradi/bone etc.. dar nu am terminat ca a intrat sotul pe usa si am inceput cu pune masa, strange masa etc...

Deci

In primul rand, din cate imi amintesc eu, tu ai o indemnizatie mare, poate chiar maxima si diferenta fata de salariu nu e mare. Te-ai gandit ca poate sunt mame a caror indemnizatie e minima? sau diferenta intre indemnizatia maxima plafonata si salariul real e mai mult decat taxa pe gradi si ca un astfel de post treb sa te tii cu dintii de el sa nu il pierzi? Si nu neaparat ca pierzi postul (dificil pentru momentele de criza economica prin care trecem) dar...pierzi trenul...cam asa e feelingul meu...
Adica, e frumos, m-am gandit de multe ori ce bine mi-ar sade mie acasa, avand grija de copil, m-am autoconvins in nenumarate randuri atat pe mine cat si pe cei din jurul meu ca m-as intoarce la job ptr o diferenta f mica de bani daca scad: gradinita, femeia care va veni mai des la curatenie pentru ca eu nu o sa am timp, femeia care va calca macar o data pe luna pentru ca eu nu mai am timp.
Asa..one big happy family, Yannis sta cu mami, creste cu mami, ce poate fi mai bun pentru el? etc bla bla bla...

Dar am realizat inevitabilul...la cel tarziu 3-4 ani Yannis TREBUIE introdus in societate, asa e bine pentur el, trebuie sa se invete cu copii, trebuie sa se pregateasca de scoala...e un curs normal al vietii...vorba aceea din popor, pasarea paraseste cuibul. E ceva ce mai devreme sau mai tarziu se intampla...si apoi?
EU? mama? am stat 4 ani acasa, poate daca fac 2 copii cu diferenta mica intre ei pot sta pana la 6 ani acasa...ma trezesc undeva intr-un moment in care nu mai valorez nimic pe piata, sau nu mai am valoarea pe care o aveam inainte, nu ma mai pot intoarce la un job unde eram apreciata, respectata si unde munceam conform studiilor, va trebui sa o iau de la inceput, dar de data asta nu mai am 24 de ani mica, dragalasha, la inceput si lumea e indulgenta ca deh " e tanara" si daca fac gafe ma trateaza cu un zambet in coltul gurii "deh, asa-s copii, treb sa invete".

De multe ori astfel de experiente (mama care ramane acasa) in societatea din ziua de azi se sfarsesc urat pentru mame: depresii, probleme de cuplu, probleme de imagine, self esteem, etc

Plus ca, in cazul meu, la un moment dat ma voi muta in Grecia unde putine sunt sansele sa am un job conform studiilor si un loc de munca de office...acolo nestiind f bine limba (mai ales scris si vocabularul specific de birou, meserie etc) probabil ca nu voi avea incotro si voi alege viata de housewife...so...trag tare cat mai pot

Cam asta e filozofia din spatele "institutionalizarii grabite " a copilului meu. Poate e un pic in detrimentul lui pentru ca este prea micutz, dar castiga
- o mama sanatoasa la cap, care are timp si pentru ea si care se simte activa
- un cuplu de parinti care sunt multumiti de ei si au o relatie fericita pentru ca fiecare membru al cuplului se simte valoros si implinit
- o poveste de spus la gradi despre : "ce sunt parintii tai?" (am prieteni care au o viata mai roz si nu sunt obligati sa munceasca, cel putin nu in stilul obisnuit de la 9 la 18:00 la birou, au businessuri proprii /posibilitatea de a lucra de acasa, unii s-au apucat de anumite cursuri de MBA etc si la gradi copii zic : "mami se odihneste si tati e la scoala", sau pentru ca mami are job de birou si tati e liber-profesionist copilul spune "numai femeile muncesc!"

...ma mai gandesc la avantaje, sigur sunt

de Yannis

decenuela spune:

sarumana...

sorry...aperitivul arata trasnet ...niste kkstusuri...wooow..nici nu stiam ce mananc...acolo in poza erau sarmale...cu mamaliga( eu credeam ca e o bucata de cascaval )

si la tort...n-am mai stat...asa a vrut d-zeu sa fie..:))

Mihaela, de LUCA ... minunea de la miezul noptii...

Povestea unui...petrecaret



JUCARII PENTRU PITICI...


N-am stiut ca poate exista pe pamant o dragoste atat de mare!...

nyny spune:

Da Dece fetele au dreptate... ti-a stat foarte bine si rochitza simpla, cu gust ... si tu discret machiata, fara impopotzoneli (lenjeria intima a fost neagra?). Super. N-as vrea sa te flatez, da esti foarte bine. Unde sunt kg alea in plus?


Mamica fericita de Mara si de David

blue_flower spune:

ma mananca tastatura sa raspund, adica sa completez zisele tale, dar nu am tiiiimmmmppp.....
uof.
revin mai incolo.

mamidepuiuti spune:

hihihi...am ghicit!!!!!!!!!!! je are okiu' format(la mancare)...ma miram io ce aperitiv au vazut fetele...

decenuela spune:

alex...te-a mancat tasta =)))

ce sa zic fetele...e f greu sa ne dam cu parearea...sa judecam daca x sau y face bine sau nu...cert e ca nu-i usor deloc sa luam o hotarare privitoare la copiii nostri....si cred ca tot timpul in sufletul nostru ceva o sa fie ceva cu ? daca e bine sau nu...e grele...dar asta e...

si in fond...fiecare dintre noi e cea mi buna mama pt copilul ei...

nyny..m-a uns ..scrisoarea aia...

fetili sarumana de.."complemente"...dar...sunt mult mai slaba in realitate =)))))))))))

Mihaela, de LUCA ... minunea de la miezul noptii...

Povestea unui...petrecaret



JUCARII PENTRU PITICI...


N-am stiut ca poate exista pe pamant o dragoste atat de mare!...

miremia spune:

Subscriu si eu la ce zice gazela noastra, ca zice bine.
Suntem firi diferite si cu siguranta fiecare ia deciziile cele mai potrivite situatiei in care se afla.

MP si eu ochisem sarmalutele.

Alex noi mai mergem la zoo daca vreti. Cum a fost Yannis azi?

Nyny

_
Mirela si Mara Ioana (ianuarie 2010)

blue_flower spune:

Girls, asa de tare ma mananca tasta si pe mine de nu mai pot
Pe langa faptul ca nu am vreme nici sa mananc, pe langa faptul ca am o gramada mare cat muntele de lucrat....mie imi arde de citit pe forum si mai ales de raspuns.

DECE, fraza asta de ai scris-o tu....ca fiecare dintre noi e cea mai buna mama pt copilul ei....tu chiar crezi in ea? Eu nu vreau sa te contrazic, incerc sa iti transmit tonul vocii mele ...e filozofic si intrebator.
Chiar crezi ca fiece femeie needucata, proasta de-a dreptul, gen aia de si-a lasat copilul sa moara cu arsuri pe corp pt ca a crezut ca ambulanta se plateste si l-a tratat ea cu leacuri babesti....aia e cea mai buna mama pt copiii ei?
Eu cred ca acest concept este indus mai mult sau mai putin de comunitati online sau nu, de modernism, de persoane educate care nu vor sa se bage in borsul altei mame. Ceva de genul "tu stii cel mai bine, tu esti mama, tu decizi ce e mai bine". Desi sunt N cazuri cand mama decide prost si in detrimentul copilului.
Aceste ganduri ar putea reprezenta, pe vreun alt subiect de pe aici, pe forum, inceputul unor ample dezbateri de genul "alaptatul in public", "vaccinarea pro si contra", "cezariana versus normal" si alte polemici fara un rezultat concret, in care femeile (aici pe forum) sau oamenii (in alte locatii decat online) nu fac nimic altceva decat repeta la nesfarsit un set de argumente, incearca sa le faca pe celelalte sa isi schimbe opinia (ceea ce nu se intampla niciodata) si fie sfarsesc la Cosul de Gunoi fie la Zona Zoster
Dar cum noi ne-am simtit pana acum si nu ne-am certat - Doamne, inca nu imi vine sa cred - si va multumesc inca o data pt asta (de aia inca citesc/scriu pe aici), vreau sa cred ca, chiar daca pe Alex a mancat-o tasta, ca nu ajungem la polemici pro/contra si la alte faze naspa.
Repet, tonul meu este filozofico-ganditor.

Asa, acu legat de gradi.
Cine e mai psiholog si se simte cu niste cursuri adevarate la activ, sa ridice mana si sa miste tastatura.
Eu nu pot sa zic decat ce am auzit/citit.
Da, e bine sa creasca copilul cu mama lui, e bine sa simta caldura, siguranta, etc, toate alea bune.
In acelasi timp e bine pt mama/femeie sa mai aiba si altceva in cap decat cat morcov mai e in frigi si daca a iesit pata aia de fruct de pe body. E bine pt striurile de pe creier.
Mai mult decat atat, traim intr-un timp cand nu prea avem optiuni multe referitor la ce vrem sa facem, fie stam acasa fie ne intoarcem la munca.
Sunt situatii si situatii in fiecare familie, fiecare familie are o alta conjunctura financiara/de cariera care ii permite sau nu sa stea mama cu copilul acasa.
Eu sunt pro stat cu copilul acasa, chiar daca mi-ar fi disparut niste striuri de pe creier cu ocazia celor 2 ani de inactivitate. Dar castigul meu lunar reprezinta 2/3 din venitul familiei, jobul e atat de bun si sefii atat de intelegatori, incat as fi fost cretina sa renunt la el, mai ales data fiind situatia economica a anilor acestora. Mai ales ca la sot la servici nu prea merge, mai ales ca nu cred sa gasesc un job la fel de bun ca acum 3-4 ani, cand am avut de ales.
Si atunci am actionat in consecinta. Mama mea la pensie anticipata, mutat la Buc, ingrijit copil.
Da, am simtit destul de nasol despartirea de copil, bebelus, la 5 luni cand am plecat eu la servici. Dar ....ce puteam sa fac? Sa vand casa, masinile si sa ma mut intr-un apartament mic, sa traim din salariul sotului si ...vai cat de bine ne-ar fi fost?!
Asta a fost situatia mea.
Alex e in alta situatie, Tomaca in alta, fiecare are o alta problema.

Ce sustin in continuare cu tarie este ca nu e normal sa trezesti copilul mai devreme decat ii e lui timpul, adica gen 6.30-7, daca el doarme pana la 9, pt ca trebuie sa il duci la gradi. Cu asta nu sunt de acord. Si probabil nu il voi da la gradi la 3 ani pe al meu, daca va fi aceasta situatie.
Mi-a intrat in cap o chestie zisa de o tanti psiholog, italianca, cunostinta de a matusii mele: sa nu scoli copilul, e f important sa se trezeasca singur, cat e mic ma refer, sa isi faca somnul, sa se trezeasca linistit, in camera lui, cu jucariile lui, sa nu fie trezit brutal, hai imbracat, mancat, plecat.

Cred ca mi-au venit vreo 5 emailuri de cand scriu si probabil trebuie sa inchei.

Ayanna, poate citesti randurile astea si completezi/ corectezi cu ceva mai inteligent decat ce am scris eu.

Ruxita, sa stii ca fiecare om e diferit. Pe mine ma trage atza la munca, sincer. Imi place la nebunie ce fac. Si oricum, peste cativa ani, copilul pleaca de acasa, iar eu trebuie sa raman cu ceva, fie cu munca, fie cu o pensie mai acatarii....nu pot sa imi sacrific viata si cariera (aia cata e acolo) de dragul copilului. Sincer, nu pot. De aia zic, oamenii sunt diferiti.
Mama mea a plecat la munca la 3 luni ale mele, asa erau timpurile, m-a crescut bunica. Le-am iubit si le iubesc pe amandoua la fel de mult (bunica a murit), nu am iesit handi la creier pt ca nu a stat cu mine mama acasa, m-au invatat bunicii sa citesc la 5 ani, s-au super ocupat de mine si de carti/creioane/colorat/citit, desi pe vremea aia nu erau toate jocurile astea de le cumparam noi copiilor nostri....Eu zic ca pot sa scot un om corect si frumos din copilul meu chiar daca nu imi sacrific viata mea pt asta.
Voi ce ziceti?
Acesta este un indemn la discutie!

Va pup si imi sunteti toate dragi, asa diferite cum suntem.

Ruxita spune:

eh, de asta i-am zis debate, ca sa aiba fiecare ceva de spus, din punctul ei de vedere - ca situatiile sunt diferite, perspectiva e diferita, unele lucruri sunt mai importante decat altele, fiecare cu prioritatile lui...

evident ca un copil poate sa creasca si cu bunica... unii copii mai cresc si la orfelinate si ies oameni de acolo, unii chiar de calitate... nu poti baga mana in foc si sa spui ca un copil care a stat cu mama lui pana la 2 ani este mai sanatos la cap decat cel care a fost dus la cresa sau a stat cu bunica (in sensul ca nu va dezvolta ulterior complexul abandonului, va avea incredere in oameni, in mica lui inimutza va fi doar bucurie si cantec)...

acum vorbesc de mine, oferta facuta de sef a fost substantiala, adica indemnizatia mea din prezent si e mai mare decat salariul sotului... salariul de care pomenea seful ar fi acoperit integral toate cheltuielile casei si visul nostru de a pune un salariu de-o parte (economie) ar fi devenit realitate.

DAR, salariile nu se platesc la timp, clientii nu platesc la timp, e de-a dreptul sinucigas sa lucram in aceeasi firma si sa depindem de aceeasi sursa de venit (si asta s-ar intampla, as lucra in aceeasi firma cu sotul). Oricat de promitator suna, nu mai avem incredere, nu putem sa mizam pe asta nici cu cea mai pozitiva gandire posibila.

Clarificat aspectul financiar.

2) Cariera si satisfactie profesionala. N-am. Imi place foarte mult ceea ce fac, dar satisfactia rezultatelor este nula. NU explic de ce. Si un alt aspect, ma cred super-performanta. Pot lucra ca free-lancer, pot lucra de-acasa, pot demara business-ul meu, pot face altceva decat sa astept mancand de sub unghii sa ma plateasca cineva pentru munca depusa. Si asta voi face!

3) Gradinita. Avantaje si dezavantaje. Depinde de gradinita/personal, de legatura dintre parinte-copil, daca parintele il lasa in grija educatoarei si crede ca platind 20 mln pe luna a facut totul pentru copilul lui, sau isi petrece tot restul timpului liber cu copilul sau.

Si da, marele secret e sa le poti combina pe toate intr-un mod armonios. Adica si sex cu partenerul/si somn cu copilul si joaca cu copilul/si job satisfacator si o buna gospodina/si o femeie super sexy... nu cred ca nu le poti avea pe toate... eu am zis ca le fac pe rand...

--------------------------------------------------------------------------------------------
Kay, un pui iubit! (21.01.2010)