Pufii de ian-feb 2010 adorati de mamici ! (27)

nyny spune:

BF sigur ca poti sa scoti un copil educat si destept ... nu cred ca la asta s-a referit Ruxita. E vorba de timpul care il petreci cu el... poti sa stai 8 ore la serv iar restul timpului sa il dedici copilului, ca daca vii acasa si esti un pachet de nervi, obosita, stresata si te mai apuci sa faci mancare, curatenie, calcat, spalat, etc. si lui ii dai IGNORE, atunci zic eu ca e o problema...

Si noi ne-am crescut singuri pentru ca parintii au fost foarte ocupati sa faca o ditamai casa in 10 ani " sa ne ramana tot noua" si sa " nu ne lipseasca noua nimic"... nimic ce? ... imbracaminte, mancare si... mai ce?... ca aveam la fel ca si ceilalti copii. Nu mi-a lipsit nimic fizic, dar nu i-am simtit aproape decat acum cativa ani, cand probabil au realizat ca au gresit. Nu am avut discutii " ca fetele" cu mama, nu aveam voie sa ne spunem punctele de vedere pentru ca " ei stiau mai bine ce si cum..." , nu ne-am pupat decat de sarbatori, nu m-au strans niciodata in brate asa fara motiv, nu s-au jucat niciodata cu noi, pentru ca erau prea ocupati sa " ne asigure noua totul"...

Eu aici nu vreau sa pierd cu copii mei. Ma duc la serv aproape in fiecare zi, dar cand ajung acasa sunt toata a lor indiferent de cat de obosita sunt. Si ii pup si le arat ca ii iubesc si ca ei sunt ce mai importanti pentru mine si stiu ca sunt fericiti. Dupa parerea mea asta conteaza. Poti sa le imbini frumos pe amandoua. Seara pic lata... DAR NU CONTEAZA!

Mamica fericita de Mara si de David

Ruxita spune:

si parca mai era ceva... sa-ti sacrifici viata si cariera de dragul copilului...

Cand e vorba doar de un copil, mai greu poti vorbi de sacrificii grele, gen intreaga cariera... daca faci vreo 4-5 copii si stai numai acasa, da, poti vorbi ca iti sacrifici viata si cariera de dragul lor... ca pana la urma sa realizezi ca ei sunt totul pentru tine.

Cu un copil e mai simplu, sacrifici doar o parte din viata si din cariera... si aspect important, daca ai frustrari ca faci acel sacrificiu, mai bine nu-l faci deloc, nu va iesi nimic bun... sacrificiile le fac cu bucurie si fara nici umbra de regret...



--------------------------------------------------------------------------------------------
Kay, un pui iubit! (21.01.2010)

decenuela spune:

BF..eu ma refeream in principiu la noi, cele de pe forum si la mamele cu o anumita educatie din care am pretentia ca facem si noi parte care pot discerne pt copiii lor...

subscriu la ce a spus nyny....si eu am fost in aceiasi situatie .... am inteles tot efortul lor....dar n-am inteles de ce n-am primit 5 min de caldura...

asa ca...atat cat stau cu el....indiferent care va fi hotararea bona/ gradi...vreau sa-i spun de cate ori pot ca-l iubesc si vreau sa simta asta...



Mihaela, de LUCA ... minunea de la miezul noptii...

Povestea unui...petrecaret



JUCARII PENTRU PITICI...


N-am stiut ca poate exista pe pamant o dragoste atat de mare!...

blue_flower spune:

Ei da, aici ai dreptate.
Sa nu dai ignore la copil, asta e f important, sa petreci timpul ala putin care e total cu copilul, sa te joci cu el, sa te dedici lui.
Aici stau bine , 3 ore pe zi cu copilul in care nu il scap din ochi. Nu fac curatenie, nu fac mancare decat in uichend cand doarme el sau seara dupa ce adoarme, de la 9 incolo. In rest stau cu el in curte/casa si ne jucam, il hranesc, chestii din astea. Asta acum, la varsta asta, mai incolo....mai vedem, ne adaptam vremurilor.

Eu imi aduc aminte de ai mei cum ne jucam impreuna, cum eram in toate cele impreuna, chiar daca ii vedeam putin, ca stateam la bunica. Deci amintirile mele sunt pozitive referitor la prezenta parintilor in viata mea, desi repet, pana la 7 ani am stat in acelasi oras, dar in alt cartier, la bunici.

E bine sa avem debate-uri din astea. :)
Imi place.

sorina_bz spune:

Buna ziua si de la noi!
Am culcat bebelina, am trimis acasa bona....


Simply... de capitol. Ai mare dreptate...mai astept cateva zile, si apoi...incep sa mai plec de acasa.
MP....super tare ce ai povestit de bona lui Radu...bine ca s-a rezolvat repede si bine treaba. Cat despre tati al vostru...taaare bine va cunoaste...
Alexutzzza...cum a fost ziua 2 de gradi? ...parintii tai sunt deosebiti....merita tot respectul si admiratia, pentru felul lor de a fi.
Bea...ma bucur ca ai scapat de greturi si ca Ivan doarme mai bine! Cat despre scapatul de suzi si statul la olita.......e mare lucru!
Dece...sorry de decalotarea traumatizanta! Luca, sa treaca repede buba! Cat despre cat de sexoasa e gazela de mami a lui......n-am cuvinte, cat de bine arati.
Mire...ce mare s-a facut Mara, si ce mult i-a crescut parul!
BF...
Nyny......mi-a placut tare mult scrisoarea deschisa...

sorina_bz spune:

Dap...scrisesem un carnatz, si am facut ceva(stergeam de praf tastatura)...si l-am pierduuut...

Incerc sa reiau, sa vad daca iese ...

Deci...daca e debate, hop si eu, sa-mi iau o tura de oua...
Incerc sa pun pe hartie ceea ce gandesc eu...e doar parerea mea...

Imi iubesc copiii mai mult decat pot spune in cuvinte. Le tin in brate, radem, povestim si ne jucam impreuna, ne plimbam...nu sunt nici pe departe tipul mamei distante...

Dar ele nu sunt eu. Sunt persoane. Alte persoane. Le respect ca si individualitati distincte, le iubesc si le sprijin in tot ceea ce decid. Le invat ce e rau si ce e bine, dar le permit sa invete din propriile greseli (asa cum i-am spus dianei...bine ar fi daca ar putea sa invete mai mult din greselile altora, decat din greselile ei.....).

Darrrr....

Eu nu traiesc prin ele...cred ca ar fi gresit. Am muncit si am invatat mult pentru a ajunge unde sunt...Imi place ceea ce fac, si cred ca ele ar avea doar beneficii din traiul cu o mama multumita, pe care o vad mai putin, decat cu mine frustrata de statul acasa....
Sarcina colegei meile, si necesitatea intoarcerii mele la munca nu sunt decat niste coincidente fericite.
Nu am luat partea financiara in ecuatie, nu cred ca este mare castig, financiar vorbind, daca ma intorc la munca si platesc bona.

Dar, a la long....e posibil sa conteze.

Pup you all.
Sper ca nu am suparat pe nimeni, departe de mine o asemenea intentie...am scris doar ce am gandit acum....

nyny spune:

Nu vreau sa creez o impresie proasta despre parintii mei, s-au schimbat radical acum, m-au ajutat foarte mult in viata si ii iubesc enorm. Nimeni nu-i perfect. Asa au crezut ei ca e bine la momentul respectiv. Au gresit, dar important este ca si-au dat seama de asta... si cum in orice rau e un bine... eu stiu ca nu voi repeta greselile lor.

Mamica fericita de Mara si de David

sorina_bz spune:

Nyny......cam stiu despre ce vorbesti...am mers si mai merg inca pe aceeasi strada!

alexutzzza spune:

Dece nu stiu in ce sens ai zic ca m-a mancat tastatura...ca am scris mult sau ca am scris mult si prost... Eu oricum, am spus clar de la inceput, asa gandesc eu, astea sunt deciziile mele in situatia data. Ruxita a intrebat ce ma face sa ma intorc la munca si i-am spus clar care sunt argumentele mele. Asta e situatia mea si nu are cum sa fie solutia mea buna pentru toata lumea, e buna pentru mine, sau vorba ta, imi place sa cred ca e buna pentru mine si dau mult din gura pe tema asta si caut argumente sa o sustin ca sa alung departe acel ? despre care spui tu si care e inevitabil.
Mi-as dori si eu sa fiu ca tine si ca prietena mea care lucreaza la aceeasi firma cu sotul , firma lor si nu la patron, ei acolo mi se pare mie ca se imbina partea cu implinirea profesionala, dusu la serviciu plus viata de mama asa cum trebuie, adica la 5-6 iti iei copilu de la gradi in fiecare zi (eu nu cred ca o sa o pot face zilnic, de aia ma bazez pe parintii mei). Stat cate o saptamana acasa cu copilul cand Doamne Fereste e bolnav, are vreun crocobaur etc. Din pacate sunt genu care muncesc la patron si o sa incerc sa stau cu Yannis cat de mult pot si chiar daca in termeni de quantity nu voi petrece ziua non stop cu el sper ca in termeni de quality timpul petrecut cu el sa fie diferit.
Nu toata lumea insa se regaseste in solutia mea, uite de ex MP, ea e in Germania si probabil ca poa sa vrea mult si bine sa faca cariera si sa fie si extrem de capabila dar conditiile nu permit, asa o sa fiu si eu la un moment dat in grecia, asta nu inseamna ca MP nu e fericita sau ca va face depresii sau ca se va certa cu sotul din cauza ca sta acasa, pur si simplu e alt tip de viata din care sunt alte avantaje, asa o sa fiu si eu probabil in Grecia. Sunt mame (am o prietena) care decid sa deschida un business de acasa sa faca si un banut si sa se ocupe si de copil , la fel nu inseamna neaparat ca e rau, eu vorbeam strict de mine, nevoile mele, asteptarile mele si cum am ganditu eu situatia... (moama cate de "eu", "eu", "mele", cam egoista, nu? )

de Yannis

alexutzzza spune:

Yannis la gradi ...mai bine. Azi a stat asa cum stabilisem, pana la 2, l-au luat ai mei ca eu am fost sa-mi cunosc viitorul sef, seful mare (zilele astea e in Ro su cu ocazia asta l-am cunoscut si eu). Cik a mai plans, e un mic santajist, se duce pe rand pe la toate fetele si se cere in brate. Eu le-am zis ca de acasa nu e invatat in brate si ca daca ii dai o jucarie , vorbesti cu el, il duci la joaca etc ii trece de "brate", directoarea la fel, le ameninta ca daca il invata in brate nu va fi destul personal sa se ocupe de toti copii plus 1 care il tine pe Yannis dar cik e atat de dulce micul grec ca nimeni nu-i rezista.
Mai da ture pe la usa si arata usa cu degetu si le zice "mama!" micutul de el!
Afara e in culmea fericirii, se joaca, nici nu zici ca e la gradi, cand il aduc de afara e mai problematic.
A si mancat painica inmuiata in ciorbita.
Lumea zice ca se va adapta.
Azi s-a si jucat cu ceilalti copii , le ducea jucarii etc
Eu cand am venit dormea si inca doarme, abia astept sa se trezeasca si sa il iau la pupacit

de Yannis