M-am hotarat.............adoptie(74)

LittleAngel spune:

Sa ne arati poze cat mai curand:)

erato spune:

Myh, felicitari si-ti doresc din inima sa fie un succes aceasta veste si sa deveniti cat mai repede parinti.

Vreau sa fiu mama

MYH spune:

Multumesc frumos pentru urari! Acelasi lucru il doresc tuturor fetelor care au pornit pe acest drum.
Abia astept sa vad fetitele (mai intai in fotografii). Ne-am hotarat sa mergem pe acest drum chiar daca varsta nu este cea pe care ne-am dorit-o initial. Dumnezeu le aseaza foarte bine pe toate.

MYH spune:

Revin cu vesti. Am primit o fotografie. Sunt 2 fetite foarte frumoase. Fotografia pe care am primit-o este din 2009. Au spus ca ne trimit maine fotografii actualizate. Maine ne trimit si raportul. Din pacate noi nu putem sa ajungem la ele pana la sfarsitul saptamanii viitoare. Este un drum foarte lung de la noi pana la ele si vom avea o saptamana plina la serviciu. Important este ca ne-am hotarat asupra lor. Cu cat ma uit mai mult la ele cu atat imi plac mai mult. Parca s-a infiripat ceva in mine, un nou sentiment pe care nu vreau sa-l aprofundez pana nu vom fi siguri ca vor fi a noastre.
Sincer, imi doresc din toata inima sa fie a noastre.

erato spune:

Myhma bucur pt tine

Vreau sa fiu mama

danaionela spune:

MYH felicitari , si daca tu simti asta cu siguranta sunt fetitele pe care ti le-ai dorit. Te felicit din toata inima si ma bucur cind aud ca sunt oameni cu sufletul atita de mare si dau o sansa si copilasilor mai maricei. Sper din inima ca ele sa fie fetitele voastre si sa va aduca numai bucurii. Nu conteaza ca sunt mai maricele, din contra percep altfel toata aceasta procedura a adoptiei si dupa inteleg foarte bine ceea ce li se intimpla si atunci iubirea lor creste proportional cu modul in care sunt implicati in acest proces al adoptiei.
Astept cu drag sa ne spui cum a fost prima intilnire ..

MYH spune:

Multumesc tuturor pentru urari.
Abia astept sa ne intalnim cu fetitele. Chiar simt ca aceste sufletele sunt copilasii nostri. Uitandu-ne mai mult la fotografia primita, ne-am dat seama ca fata cea mare seamana cu sotul meu. Ne-a spus acest lucru si doamna de la Protectia Copilului de unde sunt fetele (ea nu ne cunoaste personal, si-a dat seama de asemanare din fotografia sotului din cartea de identitate). Plecarea noastra s-a mai amanat cu o saptamana, din cauza faptului ca saptamana viitoare nu este disponibila asistenta maternala la care sunt fetele. Va fi un pic mai dificil, ne despart circa 600 km.
Ne-au spus ca fetitele sunt fff atasate de asistenta maternala si invers, asa ca va fi dificila ruperea. Speram sa avem o cale lina si sa ajungem cu bine sa ne intregim familia.
Am ajuns in situatia in care as refuza sa mai vad alti copii.
Voi atasa fotografii doar in cazul in care vor intra in familia noastra.
Doamne ajuta!

amy2007 spune:

Doamne ajuta, Myh. O sa fie ok, daca voi simtiti asta. Si ele cred ca vor trece mai repede peste despartirea de maternala si peste toata povestea cu adoptia, avand in vedere ca sunt doua si pot sa vorbeasca nestingherit una cu alta.
Bafta multa, te asteptam, cu vesti bune !

erato spune:

Myhce de emotii! De-abia te asteptam sa ne povestesti cum a fost intalnirea. Nu conteaza ca sunt atasate de maternala (e si normal, ca doar ea le-a crescut), daca vor fi fetitele voastre, sigur se vor atasa de voi.

Vreau sa fiu mama

analias spune:

MYH, imi amintesc emotiile din perioada asta! Iti urez sa fie totul bine si cat mai lin. Distanta este intr-adevar maricica - si eu am gasit fetita in alt judet - insa se va gasi o rezolvare. Atasamentul de maternala este si nu este o problema: pustoaica mea era si ea fff atasata de maternala, care era o persoana destul de vulgara. Doamnele de la protectia copilului din judetul respectiv mi-au spus atunci: 'Pai normal ca e atasata de maternala, ca doar pe ea o cunoaste. De cine voiati sa se ataseze? De vanzatoarea de ziare de la coltul strazii? Si oricum, e bine ca e atasata de cineva, inseamna ca e capabila de sentimente.' Intr-adevar ar fi fost cu adevarat o problema sa nu poata iubi pe nimeni.

Eu am adus acasa fetita in pantofi cu toc (nu stiu unde gasise maternala asa toc pentru un copil de nici 5 ani!!!), cu chiloti cu snur, care ii tot intrau in fund, insa copilul era mandru ca are chiloti ca femeile adevarate, desi arata ca o paparuda. Sigur ca un timp mai spunea ca maternala o lasa sa stea oricat de tarziu seara sau o lasa la desene animate oricat etc. Incet-incet insa lucrurile s-au aranjat potrivit stilului meu de viata. Acum, la cativa ani de cand a devenit bucuresteanca, nici nu isi mai aminteste cum o chema pe maternala. Saptamana viitoare vom merge in zona, insa a declarat ca nu vrea sa stationam si in oraselul maternalei 'pentru ca e tiganie'. Cam are dreptate ...

Minunea mea a facut 5 ani la o saptamana dupa ce a venit acasa. La 5 si respectiv 7 ani fetitele sunt maricele, dar nu sunt chiar varste imposibile. Eu voiam neaparat sa am macar 1 an la dispozitie inainte de intrarea in clasa I, ca sa mearga bine pregatita. Si am reusit: desi a avut emotii privind scoala, Ani este cotata printre cei mai buni elevi si de multe ori e privita ca un mic geniu. Voiam de fapt sa spun ca daca sunteti facuti sa fiti o familie, nici distanta, nici varsta, nici atasamentul de maternala etc nu sunt impedimente. Cu dragoste si rabdare fetitele vor intregi familia. Si inca un avantaj: 'povestea' adoptiei nu va mai fi un secret sau o problema pentru ele, pentru ca sunt mari si vor intelege fiecare moment din aceasta perioada. Eu trebuie sa recunosc ca ajutorul cel mai puternic (sfaturi, discutii) a venit din partea celor de la protectia copilului din judetul respectiv. Asa ca: succes si sa fie o calatorie frumoasa!