Psihiatrie infantila-pareri?
Raspunsuri - Pagina 6
Androix spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buli pai si de ce trebuie sa ajunga un copil sa fie nervos de foame? sau de somn? parintii aia care le stiu pe toate nu pot preintampina asta? |
Ba tocmai, numai aia care le stiu pe toate pot preintampina asta
Ai spus un cuvant care pentru mine a fost pe cat de la mintea cocosului pe atat de revelator atunci cand l-am descoperit si eu: a preintampina. Anticiparea si evitarea situatiilor care pot declansa o criza a fost ceva are m-a ajutat foarte mult in gestionarea crizelor lui Filip. Si explicatiile, desi inca n-am reusit sa ma lamuresc unde se trage linia la explicatie si devine pisalogeala.
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii!
denizel spune:
Pentru mamica baietelului!!
Am citit ce a scris Pisigri mai sus si mi-am amintit de principalul motiv pentru care nu mai puteam sa ne intelegem nicicum cu baietelul nostru: foamea!! 
Inca de cand eram gravida, se agita foarte tare cand ii era foame, cu maximul de agitatie pe la 5-6 dimineata 
.
Ma trezeam, mancam ceva si se linistea :).
Cand era bebe si ii era foame, incepea sa planga foarte tare si in cateva minute pana ii pregateam biberonul, se supara din ce in ce mai tare, atat de tare ca pana la urma refuza biberonul 
.
Trebuia sa i-l bag cumva fortat in gura, lua cateva guri si se linistea .
De cand a inceput sa vorbeasca (si pana acum ) cand incepe sa fie antipatic , cand cere chestii imposibile 
si cand nu-i convine nimic, ii este foame .
Si, la fel ca atunci cand era bebelus, ii e atat de foame ca refuza sa manance si se poarta aiurea in continuare 
.
Toate se rezolva prin minune dupa ce mananca putin.
Iar foamea asta vine la el brusc si nu are legatura cu cat de bine a mancat acum 2 ore de exemplu si de aia mi-a fost greu pana am gasit cauza. Culmea, cea mai importanta cauza.
buli spune:
daaaa, asta cu foamea e la valabil si la baiatul meu, din experienta am vorbit.
si la tat-su
eu cred ca Luna a vrut sa zica "autentic"
si sunt complet de acord cu ea, eu mai bine vreau un copil care sa-mi spuna ce gandeste intr-un mod enervant, decat sa fie docil si habar sa n-am ce-i in capul lui.
si inca ceva - am observat ca baiatul meu e enervant si motzocos doar cu cei pe care-i simte aproape (noi, bunicii, prietenii buni - oamenii despre care stie ca-l iubesc neconditionat). cu ailalti e destul de regulamentar.
Didididi spune:
Am vrut sa spun exact ce au mentionat Pisigri si Denizel. Ca daca vezi un copil nervos, asta nu inseamna ca parintii nu au stiut sa gestioneze o situatie sau il cara dupa ei cand nu trebuie. Noi ca parinti desi ne straduim sa ii respectam programul, mai avem surprize sa ii se faca foame, somn, la ore total neobisnuite pentru el. Ne repliem, ca doar ne cunoastem copilul, dar asta nu inseamna ca nu se intampla sa mai si planga.
Singurul lucru care nu imi iese mereu, este plansul dupa masinutele/bicicletele copiilor din parc. Uneori pot sa il conving ca daca nu i se da voie sa se joace cu ele asta este, dar uneori plange si chiar nu pot sa il ajut.
Didi si bb Mihail (22.08.2008)
buli spune:
da, ma, eu is de acord ca uneori saracii parinti nu pot preintampina tot, dar macar ar putea fi intelegatori cu bietii copii, nu sa zica ca-s isterici sau Goe.
Luna1 spune:
Buli multumesc, da, autentic era cuvantul potrivit.
Didi poti incerca schimbul in parc: iti iei jucarii la tine si cand copilul tau vrea o masinuta a altui copil ii oferi acelui copil o jucarie a copilului tau la schimb. Uneori functioneaza alteori nu.
Si a mea se enerveaza cand ii e foame, binenteles ca nu stie ca ii e foame, asa ca incerc sa am ceva cu mine mereu. La fel e si cel mare de 10 ani, cand ii e foame e foarte rastit si incruntat desi nu cere mereu mancare.
Nu reusesti ca parinte sa preintampini mereu o situatie de criza, insa important e sa o gestionezi cum trebuie. Sa nu faci blocaje doar pentru ca se uita lumea la tine ca la circ, sa incerci sa rezonezi cu copilul direct fara sa te intereseze gura lumii (care de obicei zice "vai ce i-as trage eu cateva la fund sa-l educ!"), sa-i arati empatie.
Sa nu se inteleaga ca suntem toti perfecti pe aici. Eu una am avut si momente cand am ridicat tonul, si momente in care i-am spus sa termine cu prostiile, insa in general si de obicei am incercat sa-i inteleg inteleg dolentele, sa negociez, ca arat ca-mi pasa.
Androix spune:
Ei, si autentic e tot pe langa. Dar da, e adevarat ca e mai bine sa ai un copil "autentic" decat unul docil, unde-l pui acolo sta, fara initiativa si fara opinii proprii.
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii!
Luna1 spune:
Androix cred ca se intelege ca prin autentic ma refer la un copil care stie si a invatat sa-si exprime doleantele proprii, a carui personalitate nu a fost infranta de parinti.
Autentic nu inseamna domnul/domnisoara Goe, ci un copil care a trecut prin etapele normale varstei si e capabil sa-si exprime sentimentele si dorintele. Un copil care a inteles inca din timp (2-3 ani) ca ceea ce isi doreste conteaza in fata parintilor, este indeplinit pe cat posibil iar daca nu se poate ii este explicat cu empatie, nu se va mai tavali pe jos si la 4-5 ani. Se mai poate intampla insa nu frecvent, iar crizutele pot avea factori de influenta externi (oboseala, foame).
Eu pot spune ca am inteles, din pacate, destul de tarziu lucrul asta avand doi copii. Insa din greseli invata omul. Cu primul, cel mare, comunic mult mai bine de cand am inteles ca nu e o desfasurare de forte ci de doua personalitati diferite(a mea si a lui) si atat timp cat ii respect doleantele si ii arat respect ne intelegem minunat. Si pentru a intelege asta a fost nevoie de aparitia celei mici.
Oricum sincer nu mi-a trecut prin cap sa duc niciunul dintre copii la psihiatru, ci am avut lupte interioare sa ii inteleg.
Androix spune:
Da, se intelege, ca daca nu se intelegea ti-o luai pe cocoasa si nu de la mine.
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii!
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Luna1 Cu primul, cel mare, comunic mult mai bine de cand am inteles ca nu e o desfasurare de forte ci de doua personalitati diferite(a mea si a lui) si atat timp cat ii respect doleantele si ii arat respect ne intelegem minunat. Si pentru a intelege asta a fost nevoie de aparitia celei mici. |
.... !!!!Si ce diferenta e intre discutiile de acum de pe DC (discutii despre parinteala) si discutiile de acum cativa ani (un exemplu poate fi subiectul al carui link a fost pus ceva mai sus).
Un pas mic, dar important!
