Psihiatrie infantila-pareri?
Raspunsuri - Pagina 3
denizel spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui IonescuOana
Ok Denizel, pentru afirmatiile jignitoare te-am raportat(nu cred ca e ceva nou pt.tine). Totusi vad ca ultima fraza e mai inteligibila |
) pe cei care nu se comporta conform standardelor ei.
Vad ca si primele fraze sunt inteligibile daca ai hotarat ca le-ai inteles pana la urma :)).| Citat: |
| asa ca o sa te rog sa argumentezi (daca nu e deranjul prea mare) de ce e un semn clar ca parintii gresesc. |
Voi argumenta cu placere daca mama copilului va veni pe topic.
Nu vorbesc cu "prietene"
care se plang pe forum ca [] copiii prietenilor lor fac obiectul psihiatriei infantile pentru ca nu asculta orbeste si fac crizute prin magazine.| Citat: |
| Pentru ca daca nimeni nu ar scrie despre cazuri forumul nu ar exista, nici carti medicale bazate pe studii de caz, nici spitale cu pacienti. Daca vroim contacte cautam pe google.Daca toti s-ar rusina de probleme si s-ar simti jigniti am muri toti de rusine in casa. E prea strigatoare la cer ,e adevarat, opinia ta,ca s-o ignor. Pot sa-ti spun insa ca nu sunt de acord ca daca ceri pareri pe un forum jignesti un copil. |
Sper totusi sa nu trimiti pe DC pe biata mama a copilului.
Probabil ca ar lesina pe loc daca ar vedea ce poti spune (direct si indirect) despre copilul ei
si cat ii esti de prietena 
.
IonescuOana spune:
| Citat: | ||||||||
citat din mesajul lui denizel
Vad ca si primele fraze sunt inteligibile daca ai hotarat ca le-ai inteles pana la urma :)).
Voi argumenta cu placere daca mama copilului va veni pe topic. Nu vorbesc cu "prietene" care se plang pe forum ca [] copiii prietenilor lor fac obiectul psihiatriei infantile pentru ca nu asculta orbeste si fac crizute prin magazine.
Sper totusi sa nu trimiti pe DC pe biata mama a copilului. Probabil ca ar lesina pe loc daca ar vedea ce poti spune (direct si indirect) despre copilul ei si cat ii esti de prietena .~ Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză - din jurnalul unei mămici de băietel ~ |
Nu e prea simplu sa argumentezi,oricum nu-mi imaginam ca o poti face. Mama copilului nu doreste sa discute cu o asemenea persoana.
Din moment ce nu ajuti,ai bunul simt si nu mai bruia subiectul. Decat bineinteles daca nu ai o ocupatie si iti place sa faci lucruri degeaba. Mai sunt si altele subiecte/forumuri/discutii unde poti sa te desfasori.
P.S. Inca o raportare la"colectie"
ladyJ spune:
Oana, cine a avut ideea cu psihiatrul, tu sau mamica copilului?
Dezinformarea duce la actiuni nepotrivite, nu ma refer la tine, zic asa in general. Pe de-o parte nu se cauta ajutorul atunci cand lucrurile scapa rau de sub control iar pe de alta parte se exagereaza foarte tare cu cautatul ajutorului. Pana si un banal refuz al unui copil este considerat patologic si se cauta nenea doctorul sa ne ´´repare´´ copilul.
Interesant e ca majoritatea vad problema la copil, cand defapt ea exista la adulti.
Spune-le parintilor respectivi sa se adreseze unui psiholog. Cred ca asta ar fi vrut ei sa zica, daca de la ei a pornit ideea, ca ar fi nevoie de psiholog, nu de psihiatru.
IonescuOana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Si mie mi se pare un copil ale carui nevoi nu sunt corect intelese. Probabil ca e greu, dupa ce ai experienta a doi copii docili, sa te trezesti pus in situatia de a te descurca cu un copil cu o cu totul alta fire. Psihiatru este prea mult spus, banuiesc ca nu iti este foarte clara notiunea. Si banuiesc ca nici parintii nu ti-au solicitat ajutorul. Daca vrei sa stii daca baietelul e "cu capul": nu, nu este. Are motive de frustrare care il fac sa reactioneze asa. In plus, stie ca e un "tipar" care functioneaza. Cred ca unul dintre cele mai intelepte lucruri pe care le-am auzit legate de modul de a creste frumos copiii a fost sa incerc sa nu spun nu. Insasi rostirea acestui cuvint declanseaza o reactie in multi dintre copii, care "isi inchid urechile" dincolo de acest nu. Gindeste-te: copilului i se spune NU de 1000 de ori pe zi, la o multime de cereri, unele dintre ele foarte rezonabile de altfel (doar ca parintii ocupati le pot privi ca mofturi, aiureli, timp pierdut etc), si intr-un final, cind nervii si frustrarea se acumuleaza, izbucneste. Si mai interesant, parintii par sa fie atit de rusinati de aceste izbucniri, incit nu-ul devine da, doar ca sa fie liniste. Nu e mai simplu sa iti numeri nu-urile, sa raspunzi afirmativ la nevoile copilului, si sa pastrezi refuzurile pentru cazuri cu adevarat importante, cazuri in care nu-ul ramine nu pentru ca pur si simplu nu se poate/nu e tolerabil altfel. http://pisigri.blogspot.com/ Mami de Ilinca (5.03.2009) |
Pisigri multumesc pt raspuns.
Parintii s-au gandit si ei la motive de frustrare dar nu reusesc sa inteleaga care ar putea fi. De aceea se indreapta spre ajutorul unui profesionist. Vroiau sa stie daca s-au mai confruntat si alti parinti cuprobleme asemanatoare,si cum s-au reolvat...Problema baietelului e cunoscuta in cercul nostru pt.ca toti incercam sa-i ajutam cand suntem impreuna , cand iesim la plimbare sau doar in vizita. Il ridicam de pe jos, discutam cu el ca sa se linisteasca...Nu este ceva secret. Parintii discuta liber despre asta. Si nici nu ar putea altfel,pentru ca nu se pot ascunde si nici nu vor. Mamica isi face griji pentru ca puiul ei ar putea avea ceva, asa ca a ajutat-o mult parerea ca nu e "cu capul".La gradinita Doamnele impun mai mult respect si nu isi permite, insa se intampla cu parintii, bunicii si prietenii apropiati.
Mamei ii e totusi greu: ultima criza a facut-o cand il luase sa-i cumpere costumas pt.serbare. Dupa 9 ore de serviciu a fost nevoie sa scoata bani de la bancomat, a vrut si el la butoane, l-a lasat sa vada, dar apoi a vrut sa "bage banii la loc": tipete si tavaleli langa bancomat sa-i dea mama banii din mana ca sa-i bage la loc. In fine dupa multe explicatii ale mamei si copilasilor mai mari (la un moment dat a venit si un gardian din magazin) s-a linistit,dar mama a ajuns acasa epuizata si aproape plangand, plus ca trebuie sa fie atenta si in trafic, la volan.
IonescuOana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Oana, cine a avut ideea cu psihiatrul, tu sau mamica copilului? Dezinformarea duce la actiuni nepotrivite, nu ma refer la tine, zic asa in general. Pe de-o parte nu se cauta ajutorul atunci cand lucrurile scapa rau de sub control iar pe de alta parte se exagereaza foarte tare cu cautatul ajutorului. Pana si un banal refuz al unui copil este considerat patologic si se cauta nenea doctorul sa ne ´´repare´´ copilul. Interesant e ca majoritatea vad problema la copil, cand defapt ea exista la adulti. Spune-le parintilor respectivi sa se adreseze unui psiholog. Cred ca asta ar fi vrut ei sa zica, daca de la ei a pornit ideea, ca ar fi nevoie de psiholog, nu de psihiatru. -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F. |
Mamica,pentru ca pe ea cade greul de a face fata crizelor,plus restul treburilor,plus serviciul etc.
IonescuOana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui kariguld copii nu sunt trasi la indigo. fratii nu seamana intre ei. fiecare copil din familie necesita alt mod de abordare si intelegere. cand parintii au doi trei patru copii si dintre ei unul este ca cel descris mai sus, firesc apare intrebarea de ce acesta nu e la fel ca si ceilalti. pai pur si simplu e alt copil. si e diferit, punct. cred ca mult prea repede se cauta psihiatru (imi suna groaznic cand e vorba de un copil) cand problemele pot fi gestionate de parinti. in general lucrurile sunt simple, dar adultii le complica adeseori. stabilirea unor reguli clare explicate pe intelesul copilului, ramanerea pe pozitie cand s-a stabilit ceva, ferimtate impletita cu dragoste. copilul va intinde mereu sfoara atat cat parintele ii permite. e adevarat ca sunt copii care inteleg mai repede, altora trebuie sa le explici in fiecare zi ca sa inteleaga. ********************* VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA  Speranta si incredere pentru David ~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~* Cei mai fericiti oameni nu au parte de lucrurile cele mai bune, dar obtin totul din cele pe care le au! |
Kari multumesc pt opinie. In adevar,nu seamana cu ceilalti frati, e genul care intinde coarda sa vada cat tine. Ce nu ii convine se face ca nu a inteles. Parintii tin la el f.mult dar uneori le e greu pt.ca ii trebuie mai multa atentie decat celorlalti copii.
IonescuOana spune:
| Citat: | ||||||||||||
citat din mesajul lui AdiS
Rezulta clar ca pustanul nu seamana cu fratii lui mai mari, rezulta ca are alte nevoi decat ei si trebuie sa primeasca ce are el nevoie nu ce au primit ceilalti frati ai sai. Solutia este sa primeasca in plus sau altceva, nu sa fie "indesat" in tiparul fratilor sai.
E normal. Sa aiba rabdare sa ii treaca. Asta e. Si fii-miu facea asa. Aku' mai rar cat sa nu uit si varianta asta.
De cate ori parchez masina in fata blocului sotul meu imi spune sa nu mai lovesc gardul din parcare cu botul masinii. Imi spune asta de ani de zile. Iar eu pur si simplu uit ca nu ma intereseaza. Ma intereseaza sa parchez masina cat mai aproape de gard. Asa si copilul: mai uita, mai nu-l intereseaza ce te intereseaza pe tine. Iar forma in care o spune este asa .. mai neprelucrata. Dar in principiu mie mi se pare ok.
Rezulta ca pustanul intelege cum trebuie sa se comporte.
Nu sunt.
Da. Sigur ca da. Mie mi se pare ca pustanul este muult mai sensibil decat ceilalti si e bine ca parintii sa reactioneze la ce simte el nu la ce simt ceilalti frati/prieteni/bunici etc. |
Multumesc Adis, au mai avut si aceasta opinie,cum ca ar fi mai sensibil. Sper ca un psiholog ii va lamuri
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui IonescuOana Problema baietelului e cunoscuta in cercul nostru pt.ca toti incercam sa-i ajutam cand suntem impreuna. |
A, deci sunteti o gashca intreaga de Zane Bune :)).
| Citat: |
La gradinita Doamnele impun mai mult respect si nu isi permite, |
De ce "Doamne" si nu "doamne"?
Voi, Zanele Bune, i-ati aranjat "prietenei" inscrierea copilului la o gradi unde lucreaza doamne cu titluri nobiliare?
(Aaaa, stii, si de la respectul asta nejustificat pt. autoritati - in cazul nostru "Doamnele" reprezinta autoritatea - s-ar putea sa vina intoleranta ta fata de un copil de 4 ani).
| Citat: |
| Dupa 9 ore de serviciu a fost nevoie sa scoata bani de la bancomat |
| Citat: |
| mama a ajuns acasa epuizata si aproape plangand, plus ca trebuie sa fie atenta si in trafic, la volan. |
:))))
E induiosatoare
grija ta pentru starea de bine a mamei.Da putin din preaplinul duiosiei si inspre copilul ala si vei gasi raspunsurile la intrebarile care te framanta atata (alea cu psihiatria infantila).
Ai vazut, mai, IonescuOana?
Ai venit la doctor pentru ceva si ai plecat cu altceva. Mult mai util tie
.
pisigri spune:
Oana, aia cu bancomatul, despre care povestesti, a fost o criza care putea fi evitata foarte usor. Spune-mi si mie, logic, ce se intimpla daca mama ii dadea copilului o bancnota si il lasa sa descopere singur ca nu o poate introduce la loc in bancomat? "condimentind" incercarea acestuia cu explicatii legate de faptul ca daca ar reusi sa bage banii la loc, nu ar mai avea cu ce sa cumpere costumul pentru serbare.
De asta spun ca principalii vinovati in astfel de situatii sint parintii...care in loc sa evite conflictul, satisfacind curiozitatea normala si naturala a copilului, fac demonstratii de forta si apoi se mira si se pling ca au parte de tantrumuri in magazin...
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
Matzaila_81 spune:
Eu una inteleg ce vrea sa spuna autoarea subiectului. Si noi avem o prietena in gasca ca sa spunem asa cu un pitic care facea crize d-astea de ne infioram cu totii cand ieseam afara la o terasa. Sorry, nu stiam atunci de tantrum sau de cat de urat poate sa faca un copilas si credeam ca e ceva in neregula. Pana la urma cand mama a cedat nervos si ne-a lasat sa mergem sa-l plimbam cu randul si am vazut ca s-a linistit cel mic. Nu a tipat nici la mine, nici la sotul meu si nici la prietenele mele de se mira si maica-sa.
Ideea este ca parintii nu se mai intelegeau bine deloc, treceau printr-o criza matrimoniala si cel mic facea asa doar cu ei pentru ca nu se simtea in siguranta si asta era modalitatea lui de a se exprima. Si ce sa inteleaga pana la urma? Acum scandaluri, acum il pupau si dupa era martor la scandal din nou. Pe langa ca daca se trantea pe jos si tipa mami ii dadea doua la fund si dupa doua minute il lua in brate sa-l pupe ca sa nu fie suparat.
Copilului trebuie sa-i explici, sa fi calma chiar cand el e in culmea furiei, sa-l iubesti, sa-i oferi echilibru si mai ales sa fi constanta.
Datorita experientei asteia am invatat ca nu trebuie sa te panichezi cand se inampla asa ceva, ca e ceva absolut normal si ca trebuie sa gasesti calea potrivita de a comunica cu cel mic desi credeti-ma, inainte de asta daca as fi vazut asa ceva pe strada as fi fost prima care as fi strambat din nas si as fi zis ca e ceva in neregula cu copilul si sa-l duca la doctor. Fiind insa vorba de copilul unei prietene drage, de botul la a carei nastere am asistat, de piticul caruia i-am cantat, l-am schimbat si am plans la primii pasi nu mi-a mai venit sa spun asa ceva.
Exact asa cum au spus si fetele, nu cred ca un psiholog infantil e cel potrivit acum cat unul pentru parinti care sa-i indrume cum sa se comporte cu cel mic. Nu este nici o rusine din contra, mi se pare un semn de dragoste ca un parinte cauta ajutor pentru relatia cu copilul lui.