FIV in Ungaria 132
Raspunsuri - Pagina 18
luisianadsd spune:
ANCHUSA eu stiu ce simti si sunt sufleteste langa tine.Imi pare atat de rau dar te rog nu-ti pierde speranta.Trebuie sa treci peste si s-o iei de la capat ca pana la urma o sa reusesti o sa vezi draga mea
1extrauterina
1 fiv "nereusit"MNL
1fiv nereusit szeged
Llor spune:
Buna,
joannaalx si adc...acum sunt ok...ma bucur ca la 6 luni nu am pus decat 5 kg...burtica abia se vede...dar abia acum vin lunile in care "crestem"...nu???
In prima luna n-am avut mai nimic dar luna a doua a fost pt mine un calvar...greturi ingrozitoare, oboseala cronica si ameteli maxime...din cauza carora am stat o luna numai la pat...noroc ca mi-a permis si job-ul...in luna a treia am decis sa fac un set de analize in care am descoperit ca aveam hemoglobina 7...din cate am inteles la hemoglobina 6 intri in coma...medicul de la institutul de hematologie unde am fost trimisa de urgenta m-a intrebat cum de nu m-am internat pana acum...fiindca avusese gravide cu hemoglobina asa de mica carora le facuse transfuzie de sange...am urmat un tratament fff strict monitorizat cu acid folic si fier...surplus la Femibionul pe care deja il luam plus Magne B6...si cam intr-o luna jumatate mi-am revenit...luna a patra m-a prins in zugraveli de apartament si mici transformari in camera lui bebe ...deci nu prea aveam timp sa ma mai gandesc cum ma simt....iar in luna a cincea am inceput sa simt miscarile lui bebe....care imi dau niste trairi extraordinare...si credeti-ma ca "danseaza" toata ziua...
Iar acum din luna sase au inceput durerile mari de coloana...drept pentru care ma apuc de sport pentru gravidute...
Dar ce nu facem si nu suportam noi pentru bebele mult asteptat...
DPN este in 4-5 OCT
Va pup si va doresc o sarcina usora si frumoasa
laura40 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui adc De cateva zile vreau sa scriu si n-o fac. Unele dintre voi ma stiu, altele nu, m-am limitat sa scriu doar daca eram in cunostinta de cauza, si cum de multe ori n-am fost... am preferat doar sa citesc. Nu demult am cunoscut-o pe simpatica aristica, o prezenta plina de viata, frumoasa in egala masura si machiata si nemachiata (asta apropo de pozele superbe de la nunta), si cred ca tineretea ei mi-a purtat noroc. O alta sursa de inspiratie pt mine a fost samira33, din fericire si cu ea m-am intalnit fata in fata. Informatiile exacte si obiective pe care mi le-a oferit oricand si la orice ora mi-au fost de un imens ajutor. Samira, astept cu nerabdare ziua in care vei anunta un mare beta pozitiv, o voi simti din suflet ca pe reusita mea personala. In rest, nu va cunosc decat din mesajele voastre... Statusul meu acum un an si jumatate: Nu mai am trompe si mai vreau un copil. Simplu. Neimplinire, neacceptare, si totusi incercam sa ma obisnuiesc cu ideea, gandindu-ma logic, ca exageram putin. Mai ales ca nimeni nu intelegea de ce sufar. Cate nu mi-au auzit urechile "ei si, paguba-n ciuperci", "ce-am avut si ce-am pierdut", "in loc sa te bucuri ca nu mai ai treaba cu contraceptia... fericito!" dar ma opresc aici. Au fost cateva luni de deriva, sotul meu vazandu-ma neimplinita ma indemna sa incercam la clinica Athena in Timisoara. Acestia insa abia isi construiau sediul, sotul meu ocupandu-se de cablarea structurata a cladirii. Din vorba in vorba, desi clinica nu era inca operationala, cand intalnea un oficial nu se pute abtine sa nu intrebe mai "dar cand demarati fertilizarile in vitro?" Ca s-o scurtez, in martie 2010 l-am cunoscut pe PK la prima consultatie, si am ales fara sa stau prea mult pe ganduri sa merg pe mana lui. BoboMom, subscriu in totalitate la parerile tale, nu vreau sa-l ridic in slavi si nici sa-i fac statuie, dar m-as lasa cu ochii inchisi oricand pe mana acestui om, din punct de vedere medical. Cu tot profesionalismul sau, n-a nimerit-o nici la mine din prima, nici din a doua, no way. Prima fertilizare, exact acum un an a fost fara succes, desi beta initial a fost pozitiv (cam micut). La a doua incercare, anul acesta in ianuarie, m-am dus cu incerdere dar rezultatul a fost zero, desi tratamentul, fertilizarea, dezvoltarea embrionilor mersesera snur. Ba chiar sotul meu se intreba daca cumva gresim mergand pe aceeasi "mana" de mai multe ori. Si totusi - am zis - hai sa ne mai dam o sansa. Sfatuita de PK am repetat analizele de tiroida si pt prima data am facut amh-ul. Hormonalele mele nu fusesera perfecte, si daca ma bucuram in lunile in care imi ieseau normale, PK ma anunta sec ca el ia in considerare cel mai slab set de analize... si cel mai slab la mine era nu slab, ci dezastruos, unele fete stiu. Din fericire tiroida s-a dovedit a functiona ok (valorile au fost intotdeauna bune) in schimb valoarea amh m-a lasat cu gura cascata: 0.1. Spre mirarea mea PK nu a parut foarte descurajat de aceasta valoare (intelegi acum tonirro de ce ziceam ca 1 si ceva al tau e ok ), si mi-a spus ca vom face o mica schimbare in schema de tratament. Adica am primit suprefact cu o zi inainte si pe toata perioada stimularii, spre deosebre de datile trecute, cand avusesem doar Gonal si Merional. Dozele de stimulare au ramas aproape aceleasi. De data asta am hotarat sa merg la monitorizari fara sa raman in Budapesta, a fost cam obositor, dar am reusit astfel sa mai scurtez perioada de petrecut in Budapesta. La a doua monitorizare mi s-a stabilit punctia, si am ajuns in Budapesta "cu catel si cu purcel", cu o seara inainte, pe la 1 noaptea, venind direct de la un "chefulet" cu parinti si copii, la care pitica noastra nu avrut cu nici un chip sa renuntam. Urma de data asta sa ramanem acolo pana dupa transfer. In 14 mai am avut punctia, au fost recoltate 12 ovocite. A doua zi mi s-a spus ca s-au fertilizat 10, si asteptam ziua urmatoare ca sa stabilim transferul. Dintr-o regretabila neatentie a mea am ratat apelul telefonic a lui Pk, si a fost o adevarata aventura sa iau legatura cu el ulterior, am reusit intr-un final, si am stabilit transferul pentru a doua zi. Avand in vedere incercarile esuate, varsta mea (am aproape 39 e ani), tentativa de implantare obtinuta cu embrioni de Z3 versus beta 0 dupa transferul de blastocisti, PK a fost de acord sa facem transferul in Z3, acesta fiind feelingul meu (nu si al lui) de care totusi a tinut cont. Mi-a placut ca mi-a dat posibilitatea sa ma razgandesc in ultimul moment si in cazul acesta am fi amanat transferul, embrionii mergand foarte bine, dar cum mi s-a oferit libertate totala de alegere am mers pe ideea de transfer in ziua 3, asa cum hotarasem initial. Am hotarat sa punem 3 embrioni, habar nu am ce clasificari aveau desi mi s-a spus, stiu doar ca 2 semanau perfect (ochiometric as zice ca aveau 6-8 celule, poate ma insel) iar al treilea era putin mai avansat. Embrioloaga mi-a spus ca sunt toti buni calitativ. Surpriza a fost alta, toti ceilalti 8 (se mai fertilizase unul intre timp) au fost apti pentru a fi inghetati, nu imi venea sa cred ca inteleg bine, datile trecute tot ce nu transferasem se dusese pe apa sambetei. In z10 dupa transfer beta era 98.8, in Z13 480.66, dupa aceea n-am mai repetat. In Z17 dupa transfer - am fost exagerat de nerabdatoare - la eco s-a vazut un sac micut, iar peste inca o saptamana, la 5saptamani + 5zile, tot un singur sac, cu vezicula vitelina si un embrion minuscul. Deci desi valorile beta au fost mari, nu a fost vorba de gemeni. Stiu, mai e mult pana cand se poate spune ca lupta e castigata. Dar mailul lui PK in care imi spune ca ceea ce se vede e perfect normal si la sfarsit "congratulations" m-au facut sa scriu. Incepand din 2002 povestea mea a fost asta, cronologic: o sarcina oprita in evolutie, o extrauterina cu extirpare e trompa stanga, o sarcina naturala (miraculoasa si neasteptata) din care a rezultat Andra, o sarcina extrauterina remisa, o sarcina extrauterina cu extirpare de trompa dreapta, FIV1 cu sarcina biochimica, FIV2 nereusit, si dupa lupte seculare FIV3 reusit, toate cu PK. Pe undeva mi-e teama sa fac bilanturi si parca ezit sa postez acest mesaj, totusi am sa o fac, gandindu-ma ca aceasta poveste incurajeaza pe cineva, poate pe cele cu amh mic, pe cele cu hormonalele foarte fluctuante, sau pe cele care nu mai sunt chiar la prima tinerete. O sa mai scriu si urmarea, de-a lungul timpului, sa speram impreuna ca cele care am ajuns pana aici - pt mine nu era alta posibilitate, nemaiavand trompele - vom avea parte de bebelusi sanatosi si frumosi care sa ne aduca zambetul pe buze si multumirea in suflete. Mai sunt cateva luni pana atuci, Doamne ajuta! |
Felicitari Adc!
Nu stiu daca ai citit prin martie cred ca am scris si eu ca am reusit la dr Zadori.Amh 0,14 si 41 de ani.Ca si tine am facut inainte un fiv in Timisoara ,dar la Gynatal aiurea.Si eu am insistat pentru embrioni de ziua 3 cu toate ca Zadori nu a fost incantat.Acum am 13 s si 4 zile dar am avut probleme.Sangerare in saptamanile 7,9 din cauza ca placenta e foarte joasa.Poate ajuta DD pana prin saptamana 20 sa se mai ridice si sa nu ramana previa.Ce vreau sa iti recomand : sa iti faci rost de progesteron injectabil sa il ai in caz de urgenta.Eu am avut aceasta inspiratie si asa am reusit sa opresc sangerarea.Acum sper sa fie bine cu ajutorul lui Dumnezeu.
Tuturor fetelor le doresc sa reuseasca sa isi vada visul cu ochii si sa isi tina in brate copilasul mult dorit!.
Sarcina usoara si copilasi sanatosi la trup si la minte gravidutelor!
Sa va ganditi ca eu am avut un singur embrion si sanse de 5%,dar Dumnezeu face minuni pentru fiecare dintre noi.
Inca odata Adc sarcina usoara!
ingeras26a spune:
Laura, nu stiu daca tu stii povestea mea...
Am intrat numai ca sa te incurajez si sa-ti spun ca eu am facut vitro in ianuarie, mi-am pus 4 embrioni, s-a prins un bb, iar de pe la 6-7 saptamani am inceput sa sangerez, dar asa, mai rau decat la ciclu. Ma trezeam ca merg, n-aveam nimic si dintr-o data ma umpleam. Si am tinut-o asa cateva saptamani (cu pauze). Toata lumea imi zicea ca daca reusesc sa trec de sapt 12-14 o sa fie bine.
Placenta am avut-o si eu jos, s-a ridicat, sangerarea am avut-o din cauza unui hematom (mare, format nu stiu de la ce, ca n-am avut inainte niciodata - probabil de la embrionii care nu s-au prins).
In martie, cand nu mai era deloc zapada, am reusit eu sa gasesc o bucatica mica si am cazut direct in fund pe asfalt si de-abia mi se oprise un pasaj de sangerare.
Apoi, la 12 sapt, am facut morfofetala, bb ok, dar colul cam scurt, 2.8. Facut cerclaj a doua zi. Acum colul s-a lungit la 3.5-3.8 :)
Acum sunt in saptamana 24 si ma rog la Dumnezeu sa fie totul bine!
Ideea e sa fii optimista, nu prea poti tu sa schimbi lucrurile, daca e scris sa fie bine, o sa fie!
Sper sa te ajute postarea mea si sa fie bine! Ai incredere ca va fi!
Ingeras, mami de Maya
Maya va avea o surioara sau/si un fratior! cand va vrea Dumnezeu...
5 sarcini pierdute 5-8 sapt
1 extrauterina
1 FIV nereusit (6 blasto AA)
loretta76 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anchusa am primit rezultatul ...din pacate e negativ 0,6. Ne reculegem si o luam de la capat. anchusa |
Anchusa, imi pare rau. Fii optimista ca data viitoare va fi bine.
Eu am fost eu la Zadori, chistul nu mai este asa de mare si daca totul merge bine in continuare, in august voi intra si eu oficial in focuri. Pana atunci va urmaresc si va tin pumnii la toate.
ioana3110 spune:
fetelor
mi-am dat seama ca maine merg la recoltare de outze si nu prea stiu nimic
cum e? adica vreau sa zic ca face anestezia inainte si dupa aceea umbla sa bage unelte pe la shosho? sau prima data te pregateste cu unelte ca la histerosalpingografie si dupa aia vine anestezia? si la embriotransfer? doare?
stie cineva daca dupa embriotransfer pot pleca cu masina spre cluj? adica vre-o 6 ore? bineinteles ca nu conduc eu, dar vreau sa stiu daca e obligatoriu sa mai stau aici
va pup si multumesc mult de info
aristica spune:
adc Doamneeeeeeeeeeee in sfarsit!!! cred ca de vreo 2-3 ori/saptamana ma intreba consortul: 'Si fata din Tm, ce-a facut?", iar eu ii spun ca esti secretoasaaaaaa...ei, gata, pot sa-i spun ca vine si o surioara/fratior pentru Andra.
imi pare rau ca mergi cocosata pe strada, mai ales la inaltimea ta
PAI-1 844 heterozigot,MTHFR 1298 A>C heterozigot, endometrioza, sot cu OATS severa, 2 FIVcu ICSI+1 crio-et nereusite
anchusa spune:
ioana3110 o sa-ti spun pasii pe care-i faci la punctie.
1. faci o eco sa vada cum sunt oole
2.o asistenta de duce la et1 intr-o incapere unde te schimbi intr-o camasuta legata la spate cu snur,sosoni si bonetica.Hainele tale le pui intr-un dulap si inchizi cu cheia(pe care o s-o dai asistentei-pe masa)
3.vine asistenta sa te ia si te trimite la toaleta apoi astepti pe un fotoliu sa intri la punctie.Am uitat o sa-ti dea si un cearceaf pe care il infasori in jurul mijlocului.
4.la punctie te aseaza pe masa ginecologica, iti pune perfuzie si ti se taie filmul.Poti sa te trezesti dupa punctie cand te muta de pe masa ginecologica pe alta(cazul meu)sau mai poti dormi 5-10' dupa
5.te mai tine pe masa pana se termina perfuzia. O sa iti ia si tensiunea .Vezi ca pe peretele din fata ta e un ceas si poti sa vezi la ce ora te-ai trezit.Dupa ce se termina perfuzia te trece din nou pe fotoliu si te servesc cu limonada sau ceai.Poti sa ai dureri dupa punctie(nu la toata lumea-i la fel) si poti cere pastile pt durere(mie mi-au dat diclofenac 50mg si a functionat).
6.Or sa te intrebe daca te simti bine si,in situatia aceasta iti iei cheia de pe masa , te schimbi, cobori, te intalnesti cu omu si mergeti din nou in birou la PK sa iti spuna ce recolta ati avut.
La ET la fel o sa mergi la et1 sa te schimbi si o sa urmezi aceiasi pasi numai ca de data asta o sa vezi tot si dupa te mai tin 30' pe masa.Acum o sa-l cheme si pe sot sus sa vada embrionii si , daca vrea poate sa ramana in sala pentru a vedea ET. Cand am fost eu toti taticii au fugit. PK a fost de nota 10: a explicat fiecare manevra pe care a facut-o la ET ca un profesor . Si acest lucru la facut si la pacienta dinaintea mea si la cea care a urmat.
Sper sa iti fie de folos . BAFTA!!
anchusa
ioana3110 spune:
Ancusha
meri din suflet de detalii
m-am linistit
deci nu e mare problema
o sa fie o mare experienta :-)
sper sa fie prima si ultima
merci mult inca o data
alinuknuknuk spune:
adcFelicitari!!!
Greturile la mine au inceput cu doua zile inainte sa fac primul Bhcg..cand cautam in disperare simptome.... Au continuat si au devenit mai intense parca cu fiecare zi ce trecea..vomam aproape tot timpul..mancam si apoi vomam..ma treazam din somn sa vomit..dimineata nu deschideam bine ochii ca eram deja cu wcul in bratze.
Ma durea burtica aproape non stop, partea lombara a coloanei la fel..nu mai suportam mirosuri de nici un fel..detergenti sau parfumuri nici gand.
M-am internat vreo 5 zile si am facut perfuzii cu EMESET ca ajunsesem sa nu mai pot bea nici apa..
Si am continuat asa..pana acum 1 saptamana (avem 14 saptamani de sarcina). Si acum mai am greturi dar sunt doar dimineata si seara. De vomat mai vomit dimineata dar nu in fiecare zi. S-au rarit si durerile de burtica, si in 4 luni am luat si eu 1 KG.
AM avut si dureri puternice de cap!
Nu am crezut ca voi scapa de starea de rau decat la nastere..dar uite ca incep sa ma simt mai bine. tot efortul merita pentru bb, si mai ales ca stiu ca el creste bine in ciuda starilor mele. Asta era singurl lucru care ma ingrijora..copilul.
Vor trece...rabdare si gandeste ca mine "Vomit cu zambetul pe buze, ca starea asta o provoaca bebicul meu".
Joanalx si LLor ma bucur sa vad ca si voi sunteti bine.
Kemskaia bafta si sanatate!!!
Martinel..tu ce mai faci?
sanatate tuturor si bafta tuturor aspirantelor!
16+