Vreau prea mult de la viata ????

Salutare !!!
Pe scurt povestea mea si a sotului meu : a fost prima mea mare dragoste, in liceu. Apoi ne-am reintalnit dupa vreo 7 ani, a inceput o poveste de dragoste nebuna, de intalniri interminabile impartite cu facultatea, cu drumurile lui in Germania,oricum ne intalneam in fiecare weekend si weekendul devenea o saptamana intreaga etc...oricum, era ceva de vis. Eu eram o fiintza energica, cu pofta de viata, ii faceam mereu mici cadouri, atentii...chestii care veneau pur si simplu din inima. El era genul de om inteligent, inchis in sine...dar incet, incet i-am deschis inima si pentru o perioada a fost visul meu de barbat ideal
Dupa vreo 2 ani ne-am casatorit...apoi ne-am angajat, lucram impreuna la aceeasi firma...acum el are o afacere pe cont propriu, nu mai lucram impreuna, si suntem singuri doar seara acasa, dar si atunci parca sunt singura...Cu timpul, el nu 'a mai avut timp' sa-mi faca cadouri, sa fie atent si tandru cu mine, asha cum il invatasem, am ajuns sa-i amintesc sa-mi ia cate un buchet de flori...dar si asha nu are timp sa-mi cumpere sau uita..eu am devenit rece si foarte rautacioasa cu el, facem dragoste cam o data pe luna ( desi suntem tineri), ptr ca seara la 11 cand vine el in pat eu dorm deja, ptr ca incep serviciul dimineata... si uite asha ne indepartam din ce in ce mai mult...de vreun an de zile nu mai pot sa-i spun ca-l iubesc prima...toata vina o aruncam pe oboseala. Discutam problemele noastre mereu, dar eu nu mai am rabdare si incep mereu cu reprosuri...oricum, nu-l mai simt ca fiind jumatatea mea, ca inainte. Efectiv nu mai pot, nu mai simt sa fiu fiintza tandra si calda care eram,sa-l imbratisez cu dragoste...dar el imi spune ca ma iubeste...etc
Fetelor, eu inteleg de vorba buna, dar CUM RAMANE CU FAPTELE, CU DOVEZILE DE DRAGOSTE ????? Si EU am decis si sa avem un copil...el doar accepta toate deciziile mele. Din exterior s-ar spune ca sunt o fericita, el e foarte respectuos si niciodata nu se rasteste la mine...eu sunt cea rea( desi in sufletul meu stiu ca nu sunt in regula). Dar nu mai rezist, nu mai pot SA CERSESC atentia si timpul lui !
dati-mi o solutie sa ma schimb si sa il ajut si pe el, sa reusesc sa impac ambele parti! Sunt prea egoista????
Cam asta a insemnat ' povestea mea scurta "....


Camys_2000

catalinab spune:

Salutare Camys,
Ca sfat cred ca ar fi bine sa redevi cum erai (tu te-ai exprimat la trecut), adica o fiintza energica si plina de viata. Inteleg ca munciti mult si sunteti obositi dar ce faceti in weekend si in vacante?
Incercati sa aveti macar weekenduri super frumoase, sa iesiti undeava unde va palcea si pina sa iesiti pina a se raci relatia dintre voi.
deci...incercati sa discutati si poate o scurta vacanta v-ar prinde bine, daca nu puteti incearca ca macar sfirsitul de saptamina sa fie asa cum doresti tu sa fie,

Iti doresc numai bine si sa fi mereu "plina de viata"
Cata

simonab spune:

Cateodata mai treci prin momente d'astea si atunci e bine sa va luati o mica vacanta, chiar si un weekend undeva la munte (acuma-i iarna si nu mai merge la mare ....) si o sa vezi ca la intoarcere totul va fi bine. Si sotul meu munceste mult si vine obosit si nervos si eu caut sa-i fac momente vesele seara si cateodata cand il vad ca zambeste sunt tare fericita ca i-am furat zambetul... cum sunteti amindoi ocupati in timpul saptaminii eu zic in weekend duceti-va la cumparaturi si apoi dati un tur la un mic restaurant sau o pizzerie sau ce vreti voi si bucurati-va impreuna ... sau mergeti in parc la o plimbare si tineti-va de mina si admirati anotimpul .... ebine cateodata sa ai si momente de dragoste ....

camys_2000 spune:

Bine bine...mai iesim la restaurant si in timpul saptamanii...dar asta doar pentru ca ne e foame, nu ca sa ne relaxam...
Eu inteleg chestia cu surprizele placute...si le faceam la fiecare intalnire. Si uneori imi facea si el surprize. Dar de vreun an m-am saturat sa fac numai EU surprize, asta e problema, si de o luna sa-i amintesc aproape zilnic ca mi-a promis ca-mi aduce flori...si nimic.
Si de inshelat, nu ma inseala, asta stiu sigur.
Efectiv nu mai am putere ( sau placere) sa-i fac surprize...Mai vreau si eu ceva in schimb.

Camys_2000

craciunitza spune:

Joaca asta de-a soarecele si pisica cu replici de genul "Aha, iar nu mi-ai adus flori, stiam eu!" e periculoasa si il va face sa nu-ti mai aduca flori niciodata. Mai importante decat florile sunt comunicarea si intelegerea, mai bine incearca sa afli ce anume ii ocupa mintea atat de mult incat uita sa-ti ia flori. Poate are multe griji pe cap si asteapta de la tine intelegere in loc de reprosuri.

Nu certati copiii cand viseaza!

ellys spune:

Camys,

Poate ar trebui sa teimplici si tu in afacerea lui. In acest fel ati fi din nou impreuna mai mult timp.
Sotul meu a renuntat la un serviciu destul de bine platit a pentru a fi impreuna mai mult timp cu mine si bb. Acum are un job mai prost platit, dar a facut pasul acesta pentru ca isi iubeste familia. Iar acum mai facem inca un bb.


Poate unul dintre voi ar trebui sa faca un pas in acest sens.

Ella

camys_2000 spune:

Ahaaaa...pai dupa ce termin serviciul, ce credeti ca fac? Ma duc bineinteles la el la firma, sa il mai ajut ( in general ii fac ofertele, ca nu are nimeni timp de asta). Timp petrecem foarte mult impreuna, suntem in contact nonstop pe net sau la telefon, nu asta e problema...
Dar cred ca toate problemele care le are pe cap l-au facut sa se indeparteze de mine. De curand ne-am mutat si abia dupa a 10-rugaminte se ducea sa mai rezolve o problem si pentru casa noastra...
Mai fetelor, eu il inteleg...dar chiar nimic nu mai face ptr relatia noastra...Sunt totusi o femeie, tanara, si am nevoie de surprize, de momente romantic, de...multe chestii vrea sufletelul meu. Dar intotdeauna trebuie sa vin eu cu o sugestie, sa fiu eu prima.
I-am spus si lui ca vreau sa vad ca ia el initiativa, ca eu m-am saturat, ca vreau uneori sa fiu EU pe primul loc! Nu e normal?
Pe cuvant, de multe ori ma intreb daca il mai iubesc ca la inceput, dar nu vreau sa accept un raspuns negativ...

Camys_2000

aba spune:

Draga mea, nu, tu nu vrei prea multe de la viata, dar...
Uite cum e cu "dar" asta: eu una cred (cu toate ca nu te cunosc personal) ca tu-ti iubesti sotul, altfel nu te-ar afecta atit lipsa lui de "atentie" si sint convinsa ca si el te iubeste! Dar in felul lui! Sint oameni care nu stiu sa-si arate sentimentele in mod romantic, mai ales tu zici ca el e o fire inchisa.
camys_2000, sotul meu e la fel! Nu vroiam sa zic asta; si eu sufar, dar l-am inteles si pe el. La inceput (si eu am 33 de ani si sintem impreuna de 10 ani...+2 copii) chiar plingeam. Cineva mi-a dat urmatorul sfat: "sufera! nici nu te gindi ca-ti va aduce flori sau altceva nici macar la ziua ta, caci nu va fi asa!" Mai ce sfat prostesc, mi-am zis, dar cel putin am incetat sa-l cicalesc. Mi-am vazut de lucru, de copii, am inceput sa-mi fac singura mici bucurii, dar am ramas aceeasi sotie iubitoare. Iubitoare si fara pretentii!
Si ce crezi? Intr-o zi vin de la lucru si vad pe masa din bucatarie un set dragut de baie (crema de corp, sare de baie si inca ceva,...). Zic "Ce-i asta?". "Pentru tine, de Paste!" imi zice. Sa vezi si sa nu crezi, de cind imi face cadouri la sarbatori? Si de ziua mea eram in oras si deodata fuge si-mi cumpara un buchet mare, mare de flori...Se mai schimba omu'!

Dumnezeu e mare!

Camelia.

camys_2000 spune:

Bine,Camelia. Nu o sa mai disper. Si tu ai spus bine: si eu sunt convinsa ca ma iubeste. Cred ca o sa incerc strategia ta, cum de altfel imi propuneam de multe ori...pana nu mai rezistam. Ce data asta sper sa rezist ( dar mai sper si sa nu dureze prea mult asteptarea...hi hi), chiar daca sufar si tzin totul in mine...

Te pup si toate cele bune...Apropo, si noi ne straduim de vreo 2 saptamani sa facem un copil..asha..cand nu suntem obositi


Camys_2000

iris spune:

zic si eu ca o nevasta obosita si cam batrina de urs obosit si el, cam inchis si mut: trebuie la un moment dat, dupa ani de casnicie sa ne acceptam asa cum sintem, nici un adult nu cred ca poate fi cu adevarat schimbat; avem fiecare firea noastra si daca facem eforturi sa ne schimbam ,pai schimbarea tine si ea cit tine, apoi revenim la ceea ce sintem cu adevarat, asta e viata, cu oboseala , stres, putin timp liber samd...; asta vad eu, iar despre noi pot spune ca ne-am obisnuit si cu adevarat noastra fire, e drept ca avem deja 14 ani la activ; e dureros sa constati ca primavara a trecut dar au si vara si toamna si iarna farmecul lor; nu te mai necaji, acuta solutii fara sa te enervezi si sa te revolti, un sot merita iubit pentru tot ce este el, nu pentru surprizele si romantismul lui;

mihuletu spune:

barbatii sunt niste copii mari. eu daca ii spun sotului meu: fa aia, fa ailalta, se imbufneaza si nu face nimic. daca repet si-i spun din nou si din nou, capata aversiune fata de ceea ce ii spun pe un ton de repros/comanda sa faca si pot sa-mi iau adio ca va mai face ceea ce-i spun eu. daca dimpotriva, ma pisicesc sau ii sugerez indirect, puiul meu e tare dornic sa faca ce spun eu. si el are un program cumplit, pleaca dimineata cand eu inca dorm si vine seara tarziu, sfarsit dupa o zi grea si terminat de telefoane si de ce mai are de facut si maine tot la servici, asa ca incerc sa nu fiu acra ci zambitoare si sa nu-i spun ca "pentru noi n-ai niciodata timp" sau "eu sunt prioritatea ta nr. 1", pentru ca de fapt el tot pentru noi munceste. incearca, de dragul vostru, sa redevii ce-ai fost pentru ca, de fapt, el de aia s-a indragostit de tine, ca esti puternica, pentru ca ai forta si energie, dorinta de a face cadouri mici si nevinovate fara prilejuri anume. eu cred ca si energia pozitiva de a face toate lucrurile astea iti va inveseli din nou viata.

www.sara.haihui.ro