Cere lucruri care sunt cu mult peste varsta lui

corap spune:

maria, discutia despre pedepse & amenintari continua la nepavlovieni http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=163516&whichpage=12

Marina spune:

eu cred ca exagerati putin cu Iphone-ul asta si puneti extrem de mare accent pe pret. Cat costa, de ce si-l permit unii si tot asa. Copiilor mei le place pentru ca e fun, au o multime de jocuri, e usor de manevrat etc etc. Habar nu au cat costa ca nu prea au valoarea banilor si nici nu au de gand sa epateze cu el pe undeva pentru simplu motiv ca in scoala nu au voie cu telefoane si asta se respecta 100%, iar la joaca s-au prins ei singuri ca e mai interesant sa te joci pur si simplu cu alti copii nu sa ai grija iphone-ului. Nu au telefonul lor personal dar au acces liber la el, asa ca nefiind fructul oprit e doar un mijloc de joaca supus acelorasi reguli ca si tv-ul, trebuie sa stiu exact pe unde umbla, nu au voie jocuri violente, nu au voie jocuri cu sex, fara chat . Ambii sunt foarte vigilenti sa nu incalce celalalt regula

Pana la urma morala cazului de fata nu e in nici un caz ca iPhone-ul e un obiect scump ci asa cum a explicat giulia , copilul isi doreste un obiect la moda ca sa epateze. Scump sau ieftin nu conteaza, ideea e sa descoperi de ce vrea atat de mult sa epateze si sa incerci sa combati cumva tendinta asta. Lucru pe care dealtfel mi se pare ca il faci deja

rrox3 spune:

Denizel nu cred ca Giulia isi face atatea probleme doar fiindca vrea un iphone. Isi face probleme din felul in care reactioneaza baiatul la refuzul lor de a-i cumpara un iphone si orice altceva. Ii e teama, are si antecedente serioase. De ce crezi ca face terapie? Dorintele astea materiale ale baiatului sunt investite foarte puternic si reactia la refuz e la fel de puternica.

Giulia evita orice critica. Nu-i mai spune cat de nasol e sa vrei sa epatezi cu posesiuni, nu-i mai spune ca nu e pentru el iphone. Gaseste doar motive clare, obiective, neincarcate emotional, atunci cand il refuzi. Cum ar fi ca nu ai bani de iphone.
Laudele catre el, vorbele bune, si nu numai vorbele, directioneza-le preponderent catre cine e el, nu catre ce face el. E foarte important.
Si continuati terapia. O sa fie bine

giulia71 spune:

uneori gandesc prea mult....

giulia71 spune:

Rrox, asta i-am si spus: clar si raspicat ca nu sunt bani!

Vad ca de doua zile s-a potolit sa vedem cat l-o tine

uneori gandesc prea mult....

bebe03 spune:

GIULIA fetita mea are 10 ani si e la fel ca baiatul tau...eu zic ca e normal in societatea de azi...pe vremea noastra nu erau atatea...vai cit se zbatea mama sa-mi ofere o ciocolata sau un kg de portocale...
parintii mei au avut posibilitati materiale ) dar m-au trimis la munca si nu mi-au oferit nimic fara rost, m-au stimulat sa muncesc de copil...traiam la tara si pina se intorceau ai mei de la serviciu sau de la muncile cimpului eu faceam totul in casa( sacrificam puiul din curte, il curatam si il faceam mincare).
asta ca o paranteza, copii din ziua de azi la zece ani abia se sterg singuri la fund(sa zic asa) fimea fuge la bunici ca acolo i se pune mincarea in fata acasa trebuie sa si-o incalzeasca singura
asta ma nemultumeste categoric dar si cind intra in mina mea...
are noroc cu taica-su ca-i tine partea
si ea vrea laptop ca nu-i mai ajunge calculatorul care e numai al ei
acum vrea laptop sau tableta
telefoane mobile are doua in doua retele dar cu cartele daca le termina inainte de termen problema ei nu se mai incarca pina trece luna
pt. laptop am hotarat sa stranga ea bani( greu ca nu primeste prea multi de la noi mai mult de la bunici+ alocatia care e in cont de vreo 2 ani si daca e in stare pina de craciun sau pina la ziua ei la anu in martie va avea ce-si doreste...
dar ...e tare strangatoare...a fost in excursie si s-a intors cu bani desi nu a avut o suma prea mare la ea...nu si-a luat ca-n alte dati toate prostioarele...a facut economii.
la noi nu prea tine ca nu avem bani ca stie valoarea banilor si vede cam cum o ducem si...cere
dar e refuzata foarte simplu: nu se poate( iar cind eu sau tati zice nu se poate nu exista de ce?) stie ca nu inseamna nu..
o zi buna

blackgirl0 spune:

Bebe, foarte sanatoasa si foarte inteleapta gandire de viata aveti in familie. Fata are ce invata si va fi cu adevarat o fiinta independenta din toate punctele de vedere!

Giulia, dar pune-l sa munceasca, sa simta ca un lucru (orice lucru, nu neaparat iphone) necesita anumite sacrificii. Va fi curand vacanta: nu aveti bunici sau rude la tara unde sa dea o mana de ajutor? Sa faca cumparaturi (ce poate el), curatenie, sa isi pastreze ordine in camera, sa-si faca la timp lectiile. Si pt orice lucru facut ii dati 1 ron, pana strange o suma rezonabila pt un telefon adecvat varstei lui.

Dorsilia spune:

partea proasta e ca acum exista diferente intre copii mult mai mari decat existau "pe vremuri". si eu pe pielea mea am resimtit efectele acestor diferente.
Erau copiii de bani gata si atunci, parintii economisti, de exemlu, aveam adidasi puma, otheri, treninguri, rochite si tot felul de outfituri...inclusiv guma de mestecat:P

erau si copiii saraci, foarte saraci, care nu aveam de nici undele, nici macar 2 felii de paine goala sa rontaie in pauze.

eu eram din patura de mijloc, si ma simteam incomod, chiar foarte incomod uneori...mai ales un copil inteligent si care munceste sa isi multumeasca parintii si se simte el insusi merituos, ajunge sa traiasca frustrarile la un nivel mult mai intens decat un repetent care oricum merge la scoala doar ca sa se afle-n treaba.

in zilele noastre exista categoria copiilor de bani gata, prost-crescuti si cu rezultate la invatatura "pompate" de mami si de tati si care au prin toate buzunarele cate ceva hi-tech. cei modesti dar destepti ce sa mai creada atunci ? ca n-au noroc ?

si eu am doi copii prescolari deocamdata, insa recunosc ca le ofer mai mult decat am avut eu chiar ca si scolar, chiar ca si student de ex (ei au laptop de acum si din toamna chiar telefon mobil) fara sa le cer lucruri drept rasplata directa pt ce le ofer...ei stiu fff bine ce astept de la ei, anume in primul rand bun simt (comportament normal, decent, autocontrolat uneori, fara isterii si fara scandal), si grija unul fata de celalalt. Curatenia casei o fac impreuna cu ei pana la un punct. Strangem cu toti haine si jucarii si stergem de praf, apoi eu aspir. Sortam jucariile bune de alea stricate tot impreuna. consider ca pt varsta lor sunt foarte ok, si ei cer lucruri insa stiu sa le ceara, nu bat in masa si nu dau cu fundul de pamant daca le spunem la raft ca ni se pare putin cam scump pt a-l cumpara asa, fara nici o ocazie. Chiar duminica i-am spus baietelului de aproape 7 ani care se uita la nu stiu ce pistol in selgros, pistol ce costa 100 ron, ca mi se pare putin cam scump, si ca nu cred ca-si face banii. L-a studiat putin si a zis ca da, nu e mare lucru de capul lui oricum. Asta in conditiile in care are acasa o cutie cu pusti si pistoale diverse.
In plus am stabilit ca o regula asa, ca jucarii scumpe cumparam cu ocazia sarbatorilor, in rest mai ieftinute si numai daca sunt deosebite de ce au acasa, jucarii nu neaparat proaste desi luam si din alea de la 38 uneori
si vad ca-s multumiti amandoi asa...in ultima vreme de ex. le-am luat dvd-uri cu povesti, cate unul pe luna, scumpute zic eu, la 50 de ron, bambi, rapunzel, alba ca zapada, frumoasa si bestia, pinocchio, toate blue-ray, imi place si mie sa ma uit cu ei la povesti:) sau dvd-uri educative interactive cu capra cu trei iezi, punguta cu doi bani, si s-a dovedit ca s-au distrat ff mult cu ele desi aveam indoieli la icneput
insa le plac extrem de mult si chiar a merita sa le cumpar

AB_AC spune:

Nu te supara, dar tu le iei copiilor tai cam tot ce poti in schimb daca altii le-ar lua mai mult apai sigur sunt copii de bani gata si prost crescuti

Nu-i cumva... sa nu cumva sa le ia altul mai mult decat am luat eu? Tu te rezumi la ce se poate lua cu salariul minim pe economie? Imi cer scuze dar postarea ta suna cam asa:

"Cat imi sunt de urate unele dobitoace,
Cum lupii, ursii, leii si alte cateva,
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-nt#65533;mplare:
Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place.
Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate
Este egalitate.
.........
Catelul Samurache, ce sedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Si ca nu au mandrie, nici capricii desarte,
S-apropie indata
Sa-si arate iubirea ce are pentru ei:
"Gandirea voastra, zise, imi pare minunata,
Si sentimentul vostru il cinstesc, fratii mei."
- "Noi, fratii tai? raspunse Samson plin de manie,
Noi, fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie,
Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?"
- "Dar ziceati..." - "Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam,
Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei."
Aceasta intre noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem."


Dincolo de discutia intre placere si nevoie pentru majoritatea noastra exista limite in satisfacerea placerilor. Pentru unul limita unei investitii e iphone-ul, pentru altul avionul. Pentru unii limita unei placeri simple e o inghetata si pentru altii un cal. Copilul trebuie sa-nteleaga si limita placerii simple si a investitiei si de vrea sa faca el mai bine cand o creste mare. Neintelegerea acestor limite te face prost crescut nu faptul ca ai laptop ca prescolar sau ai iphone la 10 ani.

denizel spune:

Giulia, nu vorbeam despre tine, ci ma refeream la discutiile despre cat de scump sau nu e un iphone, despre varsta la care e potrivit un iphone , despre limita la care trebuie sa te opresti atunci cand cumperi ceva copilului.
Chestiile astea mi se par complet lipsite de importanta + adauga tensiune in plus vietii copilului (si a parintilor...).


Ca sa nu mai spun ca, scapati din vedere elementul "stil": la acelasi venit, unii isi cumpara Ford, altii Alfa Romeo :)). Io ma multumesc cu un Nokia la care tastez de ametesc pana trimit un sms, dar pe care nu l-as da pe smart phone-ul sotului meu .

Consider problema una foarte simpla.
Vrea copilul iphone?
Am bani, i-l cumpar.
N-am bani, nu i-l cumpar si ii spun de ce.
Iar daca nu am bani, zau ca nu ma astept sa nu-mi mai ceara niciodata in viata lui iphone.

Altele sunt problemele importante in viata copilului, s-au punctat si aici unele, dar postarea initiala pleaca (si) de la ideea ca iphoneul nu e "pentru varsta lui" si ca prea insista cu cererea asta.
Pai, normal ca insista daca si-l doreste si daca parintii ii spun ca nu-i pentru varsta lui (??)
Probabil ca daca i s-ar fi spus de la inceput "nu avem bani", n-ar mai fi insistat atata.