Cere lucruri care sunt cu mult peste varsta lui

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 34

beren spune:

Citat:

citat din mesajul lui Rufus

anca, Marina...nu eu am ales doar 5 sedinte (sau cate au fost). Urma (dupa cum am spus) un program largit, probabil ca dura ceva...dar era o conditie: "combatantii" sa fie de acord.
Din pacate, Ioana nu a mai vrut. Si n-am avut ce face. La 13 ani e mai dificil, nu ajunge sa ma joc cu ea...

Rufus, Tora si iadele

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

Si asta e foarte relevant.

Printre altele, terapia ar trebui sa duca la deschiderea comunicarii intre cei vizati. Sa-i ajute sa treaca de unele bariere datorate frustrarilor, conflictelor din trecut, sau (cu precadere intr-un asemenea caz) diferentei percepute de autoritate.

Un adolescent are nevoie de acceptare, de intelegere pentru perioada de confuzie (normala, necesara) prin care trece.

Daca ramai acel "parinte" care-si pastreaza o pozitie de autoritate (orice fel de inegalitate conteaza ca autoritate in sensul asta), este incorect sa-i ceri adolescentului sa continue comunicarea. Pentru ca va percepe, corect, ca nu-i o discutie in termeni egali.

Ori, din punct de vedere fundamental, parintii si copiii trebuie sa aiba discutii in termeni egali, in ciuda faptului ca noi suntem cu banii si cheile la masina, iar ei doar cu vise si dorinte.

Rufus spune:

Citat:

citat din mesajul lui beren

Ori, din punct de vedere fundamental, parintii si copiii trebuie sa aiba discutii in termeni egali, in ciuda faptului ca noi suntem cu banii si cheile la masina, iar ei doar cu vise si dorinte.

Ei bine, beren, exact asta s-a intamplat: fata mea a refuzat discutiile in termeni egali. Se obisnuise sa discute doar in termenii ei.
Cand am stabilit ca intre noi doi exista ditamai egalitatea, a refuzat sa mai comunice cu psihologul.

Imi pare rau ca dezamagesc, poate, visele multor parinti: nu-i nici simplu si nici comod sa interactionezi cu adolescenti. Mai ales cand e vorba de proprii copiii.

Rufus, Tora si iadele

beren spune:

Citat:

citat din mesajul lui Rufus

Ei bine, beren, exact asta s-a intamplat: fata mea a refuzat discutiile in termeni egali. Se obisnuise sa discute doar in termenii ei.
Cand am stabilit ca intre noi doi exista ditamai egalitatea, a refuzat sa mai comunice cu psihologul.

Imi pare rau ca dezamagesc, poate, visele multor parinti: nu-i nici simplu si nici comod sa interactionezi cu adolescenti. Mai ales cand e vorba de proprii copiii.

Rufus, Tora si iadele

Nu trebuie sa fie neaparat adolescenti, contrar a ceea ce cred unii, comunicarea in termeni egali are sens si cand copilul are 11 ani, sau mai devreme.

Rufus, egalitatea asta poate fi o chestie subtila. Una e sa stabilesti ca si tu ai sentimente, frustrari, limitari, ca si ea, si te opresti acolo, si cu totul altceva e sa mergi mai departe si sa reusesti sa elimini inegalitatea data de faptul ca tu decizi la ce ora sa fie acasa, tu decizi daca sa mearga sau nu la mare doar impreuna cu colegii, tu decizi daca sa-si puna cercel in nas sau nu. Doar tu, ea nu are optiuni egale in deciziile astea (toate exemplele ipotetice, sper ca se intelege).

Comunicarea in termeni de egalitate presupune sa-ti aduci copilul sa simta ca nu exista o asemenea diferenta intre voi.

Spui ca ati ajuns acolo?

Rufus spune:

Citat:

citat din mesajul lui beren

Spui ca ati ajuns acolo?

Nu, nu cred ca am ajuns, dupa cum pui problema.
Chiar ipotetice fiind, exemplele tale nu se compara: la cercei (pe unde-or fi) nu ma intreaba, ora de intrare in casa se negociaza, dar la mare eu decid daca merge sau nu singura (adica cu grupul ei), minora fiind. O fi bine, o fi rau?

Rufus, Tora si iadele

Adela99 spune:

Citat:

citat din mesajul lui Androix

TU esti cea care stie cel mai bine cum se cresc copiii ALTORA!

beren spune:

Citat:

citat din mesajul lui Rufus

Citat:

citat din mesajul lui beren

Spui ca ati ajuns acolo?

Rufus, Tora si iadele

Cred ca cea mai importanta parte din mesajul tau e intrebarea din final.

O pui sincer sau retoric?

In functie de ce-ti raspunzi ai sa afli daca discutati cu adevarat in termeni de egalitate sau nu.

Rufus spune:

Niciodata nu sunt retoric cand vine vorba de copiii mei.
Intrebarea e sincera, am pus multe astfel de intrebari cand am ajuns la inghesuiala.
Dar n-am primit niciodata un singur raspuns. Ceea ce ma face sa cred ca nu-i asa simplu de trasat termenii "de egalitate".

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

beren spune:

Citat:

citat din mesajul lui Rufus

Niciodata nu sunt retoric cand vine vorba de copiii mei.
Intrebarea e sincera, am pus multe astfel de intrebari cand am ajuns la inghesuiala.
Dar n-am primit niciodata un singur raspuns. Ceea ce ma face sa cred ca nu-i asa simplu de trasat termenii "de egalitate".

Rufus, Tora si iadele

Nu sunt de acord, mi se pare ca e simplu.

Copiii nostri sunt exact la fel ca si noi, oameni carora le datoram respect neconditionat. Cel putin la fel de mult respect cat avem pentru propria persoana.

Se intampla ca acesti oameni nu au la fel de multe resurse ca noi, si depind de noi in mai multe feluri. Pentru o perioada din viata, numita copilarie, acesti oameni au nevoie de noi sa le asiguram cele necesare fiziologic, educational, emotional.

Dependenta lor de resursele noastre materiale dispare adesea atunci cand ei devin maturi. Cateodata, nici atunci.

Dependenta lor de sentimentele noastre, de afectiunea, respectul, atentia pe care le-o dam, nu se schimba prea mult cu varsta. Evident, daca avem o relatie normala.

Daca gandesti asa, intelegi ca acei cativa ani (putini) din viata cand omul care este copilul tau depinde de "regulile" tale, de banii tai, de "principiile" tale, sunt o exceptie. Mare parte din viata, relatiile dintre voi vor fi de alta natura - ca intre adulti.

Daca gandesti asa, vei trata omul ala care depinde de resursele tale ca pe un om intr-un impas, care nu mai are putere, bani, sanatate, si necesita suportul tau. Faptul ca-l ajuti sa tina lingura in mana nu inseamna ca-l tratezi cu mai putin respect.

Concret (pare a fi important :)), ar trebui sa-ti tratezi copiii la 3, 13, 23 sau 33 de ani la fel din punct de vedere al respectului pentru alta persoana.

Mai ales ca roata se invarte, si curand tu vei fi acea persoana care va avea nevoie de suportul lor, dependenta de resursele lor (ipotetic vorbind, din nou).

Androix spune:

Concret pe dracu ce-are respectul cu faptul ca poate un adolescent vrea la mare singur cu cine vrea el. Il tratam ca pe-un adult in impas financiar si-l lasam de capul lui? Tu ai fost singur la mare la 16 ani?

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

Rufus spune:

Citat:

citat din mesajul lui beren

Nu sunt de acord, mi se pare ca e simplu.

Ce sa fac...mie nu.
Cred ca asta porneste de la faptul ca eu nu consider "respectabil" sa-i tratez (pe copiii mei) la fel la varstele pomenite de tine.
De fapt, si intre ei pot exista diferente de tratament, fara a insemna diferente de respect in ceea ce-i priveste.
Cred ca deja teoretizam mult ceva ce nu poate fi, sub nici o forma, teoritizat.

Rufus, Tora si iadele

Pag. 33 | Pag. 35

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici