Cum sa accepti ca ai gresit?

corap spune:

mesajul lui uncabotin nu exprima o opinie, este doar un mesaj malitios. daca era o opinie, ar fi fost exprimata la persoana I si nu la a III-a.
(asta trecand cu vederea faptul ca uncabotin - din cate spune el insusi - nu e tocmai stalpul moralitatii)

asta in afara faptului ca multe postari de la acest topic ignora cu desavarsire titlul si ideea exprimata de initiatoare - e ca si cum ea zice "ce tampenie am facut ca mi-am luat mobilier de gradina cand eu stau, de fapt, la bloc si n-am nicio camera mobilata" si i se raspunde "pana nu-l vinzi p-asta (mobilerul) nici sa nu te gandesti sa te uiti in vitrina vreunui magazin de mobila; dar cel mai bine, vinde-ti apartamentul si cumpara-ti o casa cu curte".

Un_cabotin spune:

Doamnelor, este adevarat ca am fost rautacios, ca am ingrosat anumite aspecte ale povestii, ca am trunchiat cele expuse anterior, dar v-am avertizat ca sunt rau, pe de o parte, iar pe de alta parte am vrut sa pun in lumina urmatorul aspect:

Inainte de a judeca pe altii - sot/sotie (si a da vina pe ei ptr. tot ce este neamplinit in viata noastra) cred ca ar trebui sa ne revizuim noi insine comportamentul.
Vorbesc, ca de obicei, despre mine, in primul rand!

Am sugerat, in ton cu cele afirmate de Azzure, sa divorteze INAINTE de a se lansa intr-o noua relatie.
De fapt asta se pare ca i-a spus si dl. de pe net , sa-si puna ordine in viata mai intai.

@ Corap & Co.
Ce fel de casnicie mai este aceea in care sotul sta pe net si flirteaza, cu acceptul tacit al sotiei, sotia si-a gasit un confident (tot pe net) de care zice ca s-a indragostit (fara sa-si dea seama cum), sotia spune ca nu mai e nimic de facut in afara de divort, dar nu face acest pas...

Dar sa nu uitati ca intre doua anunturi matrimoniale, intre toate dilemele existentiale ale doamnei Azzure, intre 'flirturile' celor doi soti, este si un copil!
Si nu am vazut-o pe Azzure sa fie prea preocupata de viata acestui copil...

Ma opresc aici cu raspunsurile la acest subiect.

UC

PS. Intr-adevar, nu am fost tocmai stalpul moralitatii, dar am incercat in modul cel mai cinstit si serios sa-mi recunosc greselile comise cu buna stiinta, si sa-mi cer iertare tuturor. Daca asta inseamna ca nu mai am dreptul la nicio opinie, la niciun sfat, moderatorii pot sa ma avertizeze in mod oficial, sau pot chiar sa-mi interzica dreptul de a posta pe acest forum. :-(

Zina spune:

Atati cat suntem, atatea ganduri si sentimente exista, fiecare fiind aparte. Nu poti pretinde unui om sa actioneze de dragul unei conceptii. Daca o va face de 2 ori, a 3-a oara tot cum va vrea el o va face.
Eu ce am sa-i spun lui Azzure este urmatorul lucru: draga mea, eu cred ca este bine sa te-ntalnesti cu acest barbat, atunci poate vei gandi altfel, poate nu, in ceea ce-l priveste, nu cred ca pleci pusa pe sex, esti dezamagita profund de sotul tau si vrei sa simti si tu ca traiesti, atat cat se poate acum, mai incolo vei vedea cum merg lucrurile. Nu-ti fa mari scenarii, nici sperante, ia-o asa cum este (cu toate ca este greu, cand te gandesti la un altul, iti imaginezi tot felul...), fii sigura ca sotul tau lua aceasta ocazie "de buna".

Si o intrebare pentru doamnele de-aici: cum este mai bine sa fii? cunosc o doamna, casatorita cu copil, care atunci cand sotul nu i-a mai dat acei fluturasi in stomac, si-a facut un amant (cu sotul sta bine merci in casa, au o relatie foarte buna, dar acum fara intimitate), amantul divorteaza pentru ea, cu toate ca ea nu si-a dorit acest lucru, ii da papucii, isi face alt amant cu care este in prezent, si este foarte fericita. Nu plange ca altele cu capul in perna seara, dupa sotul care-o inseala, nu lupta nebuneste pentru un sot care nu merita, si-a urmarit placerile ei. Deci, cum este mai bine? Sa traiesti sau sa stai sa ajungi sa-ti plangi de mila, asteptand ca "el" sa se intoarca acasa spasit si promitand ca nu o va mai face???

corap spune:

un_cabotin
oricum eu nu mi-am exprimat nicio opinie la subiect, chestiunea e ca:
1. habar n-ai cat o preocupa pe initiatoare copilul propriu (pentru ca nu a mentionat, si nu esti vreun clarvazator)
2. momentan ea n-a sarit in pat cu nimeni (din cate spune). voia doar sa cunoasca un om. si se gandea la "ce-ar fi daca". ganditul momentan nu-i un pacat
3. motivele pentru care sta intr-o casnicie care nu mai corespunde asteptarilor ei este motivul ei personal si nu-mi amintesc ca ea sa-l fi supus judecatilor
4. rautatile sunt RAUTATI si atat. iti puteai exprima opinia civilizat, ca nu cadea ceru' pe tine si nu-ti picau galoanele.

si ca sa fiu on topic un picut, dar la modul cel mai general, sunt de acord ca niciodata sa nu incepi o relatie inainte de a o sfarsi pe precedenta, si sa n-o inchei pana cand nu esti sigur ca o vrei incheiata, fara reveniri la decizie. dar nu asimilez cu "o noua relatie" situatia de care vorbeste Azzure_Dust. Cel putin nu in faza pe care a precizat-o ea.

azzure_sun spune:

Multumesc. Ai sintetizat foarte bine totul.
La momentul de fata sunt intr-o mica nebuloasa...Sper sa o rezolv cat de curand.
Si da, sunt extrem de dezamagita de sotul meu. Asta e cuvantul care descrie cel mai bine ce s-a intamplat cu mine in relatia cu el...A facut lucruri care depasesc puterea mea de a intelege...

Si ca sa-i raspund si lui Un cabotin:
Nu esti singurul care a sugerat sa divortez inainte. Sincer, inclusiv eu, stiam si stiu ca asta e pasul corect. Ce astept? Ce am asteptat de nu am luat decizia asta...cum spuneam...sunt multe variabile la mijloc... si o femeie nu se decide asa repede ca un barbat (asta din experienta mea). Barbatii cand vor ceva, pai fac acel lucru...Femeile in schimb se gandesc de 10 ori daca e bine, daca nu, daca ar mai trebui sa astepte, etc.
Nu pot sa iau copilul si sa plec asa....tam nesam. E adevarat ca relatia cu sotul nu e deloc stralucita, dar – pana sa se mi se intample sa-l intalnesc pe acest barbat – nu am luat in calcul posibilitatea divortului ca pe ceva ce chiar se poate intampla. Adica ideea exista, dar consideram ca mi-o datorez mie si copilului sa mai incerc sa salvez casnicia.
Si crede-ma ca a facut chestii pe care orice femeie mai infipta nu le-ar fi iertat....Si cu toate astea eu am considerat ca merita sa trec peste. De fiecare data am pus in balanta calitatile si defectele lui si cand am tras linie a iesit totusi cu plus. Si am tot sperat ca va evolua ca om... Din pacate incep sa ma conving ca nu are cum...atat cat e acum asa va ramane...pur si simplu nu vrea. Ii e bine asa cum este, iar eu pentru o perioada am crezut ca si mie imi este...dar nu e asa...m-am complacut intr-o situatie mediocra...care nu e pentru mine.
Ca din toate astea a iesit si un copil, ok...asta e....nu-l regret, il iubesc...Si crede-ma ca daca am stat atata in cumpana a fost si gandindu-ma la el. Sotul meu a crescut fara tata si am crezut sincer ca nu vrea ca si copilul lui sa pateasca la fel...Din pacate pentru mine, eu si el nu suntem la acelasi nivel din multe punctele de vedere (nu ca m-as uita de sus in jos la el) si chestia asta incepe sa se resimta din ce in ce mai mult.

PS: din punctul meu de vedere poti sa postezi la subiect, nu am nimic impotriva. E dreptul tau sa-ti exprimi opinia.

A_Iulia spune:

Pai eu cred ca in loc sa te multumeasca sa-ti bati joc de persoanele din jurul tau, mai bine te inconjuri de oameni ce te respecta ca om si eventual sotie si pe care ii poti respecta. Daca nu gasesti, mai bine singura.

CorinaDani spune:

azzure, dar te-ai gandit vreodata sa mergi impreuna cu sotul tau, la un consilier de cuplu ? poate acesta va fi capabil sa va ajute sa va dati seama ce asteptari aveti unul de la celalalt si daca mai exista vreo sansa pentru casnicia voastra. poate un profesionist va fi capabil sa va ajute mai mult si mai bine decat sa va certati "ca chiorii", sa nu comunicati si sa stati ca doi straini sub acelasi acoperis.

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

luisa1983 spune:

La exemplul dat de Zina adaug un alt exemplu :

Ea, casatorita din dragoste ,ajunge dupa cativa ani de ,,miere", intr-o situatie asemanatoare ca cea descrisa de Azzure , adica dezamagita de viata conjugala. Avea la vremea respectiva un copil . A urmat o sansa ,totul era ok apoi, a venit si cel de-al doilea copil. Dar, sotul a trecut la vechile obiceiuri. Un calvar pentru ea,avea atatea pe cap ...fusese avansata; aveau ea si sotul o afacere impreuna in care ea fiind de specialitate (domeniul medical) aproape totul era in carca ei; copiii , din fericire erau supravegheati de bunici din ambele parti. Nu a divortat,a rabdat extrem de mult pana si mojiciile pe care el i le atribuia gratuit ,ajunsese chiar si ea sa creada jignirile lui, cand i se facea un compliment nu il lua ca atare (de parca ai fi zis ca nu are nicio oglinda in casa)...dar, faptul ca era permanent ocupata si nu vroia sa-i dezamageasca pe cei din jur , o tineau pe pozitie.

Cand era libera , isi petrecea timpul numai cu copiii, chiar ii propunea lui diverse plimbari la mare , la munte, de multe ori rezerva camera de hotel si platea in avans , totul , pentru a-si salva casnicia . De multe ori ,singura (pentru ca el avea alta ,,treaba") , isi punea copiii in masina si pleca ... copiii aveau dreptul la distractie, impreuna cu ei reusea sa se linisteasca , sa se deconecteze cumva!

La un moment dat , ea divorteaza , familia a luptat mult ca s-o faca sa-si retraga actiunea de divort dar nu a reusit !
Raspunsul ei vis-a-vis de toate intrebarile puse de persoanele care-i vroiau binele a fost :
,,Am cunoscut un alt barbat care MA PLACE si MA VREA !" Si chiar a vrut-o !

Nu stiu cum l-a cunoscut pe cel care a vrut-o sau cati a cunoscut pana s-a oprit la EL .

Azzure , tu esti debusolata acum ,acel barbat cunoscut pe acel site de matrimoniale, iti spune ce ai tu nevoie s-auzi (cred) poti fi dezamagita din nou (sincer, eu n-as crede in asa ceva, daca ai putea sa verifici cateva aspecte in ceea cel priveste, ar fi excelent) iar acest lucru i-ar acorda sotului tau niste ,,bile" , ca bonus, si-atunci o vei lua de la capat ! Dar , este posibil ca el sa forteze nota daca tu vei amana un anumit ,,moment" si-atunci...

Parerea mea despre sotul tau este ca inca nu s-a maturizat , lucru posibil si la cel de 50 de ani !

Referitor topicului ,,Cum sa accepti ca ai gresit?" ,trebuie sa accepti ca ai gresit ,modul de ,,iesire" pe moment din situatia descrisa de tine , mai departe tu vei decide ce vei face .
Mai bine regreti ceea ce ai facut decat ceea ce n-ai facut!

J G spune:

Imi cer scuze ca intervin, fiindca n-am nicio opinie legata de subiect insa am doua vorbe sa-i spun cabotinului.
Tovarashe, nu stiu daca realizezi ca ai devenit lupul moralist al sectiunii, pe probleme de infidelitate. Mie mi se pare culmea ipocriziei, sa fiu sincera, asa ca-ti ofer un sfat: Mai zi un psalm sau alt cantecel de multumire/iluminare samd si lasa oamenii sa se isi faca propriile greseli.
Zau asa, tu te-ai bucurat de viata, totul a culminat cu un catfight care ti-a crescut stima de sine pana la cer (e evident ca ala a fost climaxul aventurii tale), acuma zau mai lasa sfaturile moralizatoare!
Si o sa-ti spun si de ce m-am enervat azi, pentru mojicia de a face comentarii in legatura cu greutatea autoarei, chestie foarte low, chiar si pentru tine!

saskia spune:

Deci un cabotin i-am dat like postului lui J G din acelasi motiv.

Nici eu (care am recunoscut ca am inselat) nu am acest drept, dar nici unul care nu a calcat pe bec. Ca putem sa ne dam asa cu parerea, lugu-lugu, dar nu cu chestii d-astea gen emitem judecati.

Si daca vrei sa stii sunt barbati care gasesc femeile mai plinute atragatoare, esti socat cumva? Si nu din mila, sau probleme la cap sau cine stie ce ti-o mai trece acum prin minte, ci efectiv pentru ele.