Cum sa accepti ca ai gresit?

azzure_sun spune:

De acord cu tine. Si sincer de asta imi este si mie un pic teama, ca am proiectat asupra lui un ideal.
De intalnit cu el, da ma voi intalni. Am spus asta de la bun inceput. Ce va fi mai departe insa, ramane de vazut.

PS: pana acum nu a trimis nici poezi, nici flori virtuale. Cred ca daca trimitea, ar fi avut exact efectul invers. Si nu as fi ajuns aici.
PSS: Si nici nu s-a prezentat ca un neinteles si un nefericit.

marius spune:

Viata iti va da un raspuns intr-un sens sau in altul.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

mihaela_s spune:

Candva am trait exact povestea ta. Problemele cu fostul sot erau de alta natura, dar existau, ma simteam prinsa intr-o colovie si intr-un joc in care desi eram actrita principala, nu ma recunosteam, nu eram eu. Am acceptat intalnirea cu cel de pe net, desi virtual fusesem strict prieteni, nu existase nimic romantic intre noi. Ne scrisesem emailuri timp de un an. Cred ca de asta am si acceptat, ca nu fusese planificat nimic, eram doi prieteni care voiau sa se cumoasca face-to-face. Totul s-a transformat intr-o poveste de dragoste, in care traiesc si azi. De mai bine de 10 ani. Am fost norocosi, a fost reciproc.

Ca e intalnire de pe net, ca e intalnire reala, dupa mine e aceeasi loterie. Fii doar atenta la evolutia viitoare, sa nu te prinda indragosteala prea tare si sa nu iasa nimic...caci dezamagirea va fi si mai mare. Asta te poate apropia definitiv de sotul tau sau desparti definitiv...depinde cum vei simti.




vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

kariguld spune:

cat se poate de fals. toate actiunile noastre le facem cu buna stiinta, cu intentie chiar. mai simplu, in mod voit. chiar daca spui ca nu ai vrut asta si nu ai cautat, dar ai facut pana la urma. tu cu mana pe tastatura.

parerea mea este ca tu ai gresit demult, atunci cand te-ai hotarat sa te casatoresti cu el. nu conteaza ce te-a determinat sa faci pasul, in ciuda faptului ca stiai cum este si nu va intelegeati. ai facut-o de buna voie, ai vrut asta.
de acolo trebuie sa incepi sa faci ordine in viata ta. subscriu la ce spuneau fetele mai sus, nu te poti arunca intr-o relatie fara sa schimbi ceva intai. e adevarat ca-ti doresti pe cineva sa te iubeasca, aprecieze, sa auzi o vorba frumoasa, sa fii pretuita pentru ceea ce esti, este foarte normal sa-ti doresti asta. dar nu incepe asa, tot cu stangul. nu face exact acelasi lucru pe care la facut sotul tau. chiar daca diferit, dar acelasi lucru.

tu esti un om valoros, pretuieste-te pe tine insati. poti schimba ceva, trebuie doar sa vrei.





total de acord.

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

azzure_sun spune:

@ Kariguld: Stii cat mi-a trebuit sa accept asta?! Stii cat regret ca nu am avut curajul rup relatia cu el? Nu ai idee...Si chestiile astea abia acum incep sa le accept.

kariguld spune:

e un inceput, acceptarea. dar repet, trebuie sa vrei, sa doresti. sa te trezesti dimineata si sa-ti spui cu voce tare, "eu pot, eu vreau, eu sunt puternica, eu voi avea alta viata mai buna"
vrei sa construiesti ceva frumos, durabil? nu construi pe o temelie falsa, pe vechituri. pune o temelie noua, curatenie apoi lucrui de valoare.

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

dyanira spune:

Eu ma gandesc la altceva si vreau sa te intreb cum e el ca tata???Copilul vostru e f atasat de el??
Te rog mult sa pui in balanta si existenta copilului...eu nu sunt de acord cu un lucru care l-ai spus tu ca tu esti cea mai importanta...din punctul meu de vedere ca mama si pt mine COPILUL e cel mai important EU sunt pe locul 2.Eu inainte ma gandesc la binele copilului meu si apoi la binele meu personal desi sa nu se inteleaga ca sunt de acord cu continuarea unei casnici doar de drgaul copilului cand nu mai merge nu mai merge...dar un nou partener pt o femeie cu copil implica mai intai gandul la copil oarelui cum ii va fi cu alt ,,tata" si apoi fericirea ei.


Diana

mamica fericita de ANDREI TUDOR

absoluta spune:

Mda......copilul tau la varsta asta are nevoie de tine, sa iesi cu el in parc, sa te joci cu el , sa ii acorzi multa atentie....
Si sotul tau cred ca are nevoie de tine....(ce ai povestit tu de el ai crezut ca te scuzi intr-un fel).....are nevoie de tine nu gandindu-te la altcineva, in capul tau acum este daca te intalnesti cu el sau nu, ce ti-a zis el, ce face el, stai cu ochii pe ceas sa vezi cat mai e pana intra pe net si multe altele...

Descopera-ti familia si nu mai cauta scuze care sa te motiveze ce faci tu acum.
Vreau sa te intreb ceva: Cand ai gatit ultima data cu toata placerea pentru familia ta si ti-ai asteptat sotul dragastoasa, nu cu gandul in alta parte?!
O sa regreti timpul asta pierdut aiurea !

azzure_sun spune:

Copilul meu e acasa, cu tatal lui. Nu am stat cu el pana la 2 ani pentru ca sotul a ramas fara serviciu. Si am decis sa ma intorc eu la munca mai repede si sa ramana el cu cel mic. Initial am crezut ca am facut alegerea corecta. Ca asa relatia dintre tata si copil va creste...Dar sincer, cand vin acasa il aud cu zbiara la copil: "nu pune mana", "pleaca de acolo" si alte chestii de genul. Ah si ca atunci cand vin eu acasa copilul se rasfata, ca toata ziua cat e doar cu el este cuminte. Nu neg ca poate asa e. Cand e doar cu unul din noi e foarte cuminte. In clipa cand sunt deja doi adulti in preajma lui incearca sa fie numai el in centrul atentiei...dar asta pe mine nu ma deranjeaza...el insa asa educa copilul, urland. Si oricat as insista eu ca asa nu e normal, vorbesc la pereti.

Normal ca pe primul loc e copilul. De aia am si incercat din rasputeri sa salvez relatia asta. Dar uneori nu mai poti. Nu e deloc placut sa vezi ca atunci cand tu vrei sa dormi la 3 noaptea pentru ca la 7 te trezesti sa pleci la munca, sotul se joaca pe calculator si nu-l intereseaza rugamintile mele...si stinge calculatorul de abia dupa ce ma cert cu el. Si asta ar fi doar una dintre chestii, mai minora ca importanta.
Asa ca poate e mai bine sa ma gandesc la binele meu intai. Pentru ca daca mi-e mie bine, ii este si copilului.

dyanira spune:

De acord daca tie iti este bine ii este si copilului...insa pt mine e valabila si reciproca daca copilului meu ii e bine mi-e bine si mie.
Urland nu e ok sa educi un copil asta e clar insa poate ca se simte si el coplesit uneori si poate asta e si felul lui e mai agresiv verbal.Poate nu a fost o idee buna ca el sa ramana acasa cu copilul
...
De ce nu se joaca la calculator in alta camera sau in bucatarie daca tu vrei sa dormi???
Cu intalnirea cu respectivul domn eu zic sa faci cum simti tu...eu pot sa iti spun de exemplu cum as gandi eu pt mine personal insa e doar parerea mea...pt mine un barbat cu 20 de ani mai mare ca mine nu e potrivit pt mine si pt copilul meu asi nu e prejudecata nici nu sunt de moda veche ci pur simplu asa gandesc eu...ma gandesc aici si la copilul meu care cu greu va intelege de ce tatal lui e sa batran de o varsta cu bunicul si nu pot juca un fotbal impreuna...deci pt mine o diferenta asa mare de varsta e exclusa din start nici nu as putea fi atrasa fizic de o persoana mult mai batrana...dar repet asta e doar parerea mea tu normal ca faci cum crezi si cum simti ca e bine pt tine!!!

Diana

mamica fericita de ANDREI TUDOR