O sa am al doilea copil si sunt ingrozita

nemora spune:

Maya, ca trecuta prin asa ceva, iti dau urmatoarele sfaturi:
-pe maica-ta nu o prea pripasi pe la tine; dupa nastere daca nu e rezonabila, te va enerva cumplit;
-daca iti permiti, cauta o femeie care sa-ti faca curat, mancare, etc;
-fetitei celei mari explica-i tot timpul si tot ce-ti trece prin cap: ca esti nervoasa, obosita; ca si alti copii au frati, sunt invidiosi si gelosi si e normal; nu-i spune chestii gen "trebuie sa-l iubesti pe bebe", "tu esti mai mare", "esti rea" (daca il loveste), nu o pedepsi, certa; e posibil sa fie foarte geloasa;
-si eu am dormit cu cea mare in pat si aia mica in patut, dar a mea dormea tun, si aia mica nu prea plangea; poti dormi cu amandoi pe latul patului, si pui ceva la picioare, asa e teribil de usor; daca vei dormi cu amandoi, ia-ti o perna de alaptat, iti va salva spatele;
-sotului da-i sarcini clare si nu-i face reprosuri: te rog spala vasele; te rog ajuta-ma cu aia; te rog tine bebele;
-ia-ti un wrap in care sa tii bebelusul;
-daca poti, ia-ti masina de spalat vasele, e o minune!
-ai grija de starea ta psihica, este cea mai importanta. nu esti nebuna, dar esti foarte anxioasa si nu e bine. poate daca ai vedea un psiholog nu ti-ar strica;
-si ultima-de top, stai calma, ca la un moment dat veit iesi din cacat! cand fimea cea mica a trecut dee 1 an si ceva, au inceput sa se joace, si e tare fain!
sa fiti sanatosi si tu calmeaza-te ca nu a crapat nimeni din asta.

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

adra_bell spune:

Maya, eu am incercat trei ani sa fac un copil, eram la limita depresiei. Cand nu mai speram am ramas insarcinata si am o fetita minunata. N-a vrut sa doarma in patut ci cu mine, am mers cu ea in brate la WC, a dormit prima noapte legata pe la un an si 8 luni. Am acceptat si mi-am dat seama ca asta este comportamentul firesc al copilului meu. Nu am avut niciun ajutor, nici financiar, nici fizic, am fost doar noi doi cu ea, nu a stat cu nimeni, nici macar o ora
Acum are 3 ani jumate si este cel mai rezonabil copil din lume, ma inteleg excelent cu ea. Dar...vine al doilea, pe neasteptate, am acceptat foarte greu si am avut foarte multe temeri la cum ma voi descurca. Acum nu ma mai tem, sunt sigura ca o voi face si voi fi o mama buna pentru amandoi.
E normal sa ai temeri si sa-ti pui intrebari. Pot sa-ti spun ca dupa doi ani jumate fetita ta va deveni mult mai independenta si veti comunica mai bine. La noi asa a fost.
Pentru bebe planificam un co-sleeper, adica un patut lipit de patul mare




blog

asteptandu-l pe Filip (august 2011)

The hand that rocks the cradle is the hand that rules the world

nyny spune:

Maya de-a lungul timpului am invatzat ca Dumnezeu da fiecarui om exact atat cat poate el sa duca. Iar am mai invatat sa nu ma mai bazez foarte tare pe planurile de viitor pentru ca de cele mai multe ori socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ.... si ca tot cele mai bune au fost deciziile luate pe moment. Acum lasa lucrurile sa vina de la sine ca si daca te stresezi ca in povestea aia cu drobul de sare tot nu rezolvi nimic. Gandeste pozitiv si poate chiar o sa fie mai usor decat te asteptai. Copilul asta vine cu un rost in viata ta. Nu ai de ce sa fi ingrozita. Ia-o usurel...


Iti doresc o nastere usoara si totul sa decurga exact asa cum iti doresti tu.

Mamica fericita de Mara si de David

rall spune:

Maya, din ce oras esti? Poate te mai putem ajuta local, sa stam cu fetita ta cateva ore in parc sau sa te ajutam cu cumparaturile de ex?

bird70 spune:

Am inteles bine, fetita de 2 ani adoarme in brate? Fara suparare dar asta nu mai e rasfat, asta e nebunie. Asa ajungi sa crezi ca ti-au distrus viata copiii, ca te-au dus la epuizare si depresie, cand de fapt ti-ai facut-o cu mana ta.

Poate acum, in ceasul al 12-lea, e momentul sa faci ce trebuia facut demult, culca fata separat in patul ei de fetita mare, in camera ei de fetita mare. Evident ca va protesta dar ii va fi mai bine in final. La varsta asta ar trebui sa doarma fara sa se trezeasca noaptea, ar trebui sa stie deja sa se adoarma singura, etc. Atunci cand crezi ca faci un bine copilului cocolosindu-l fara masura de fapt ii faci foarte mult rau, fata e anxioasa, plange daca mergi la baie noaptea, nu stie sa adoarma singura, ii este frica fara tine, se scoala in timpul noptii, etc.

Imi pare rau ca nu ai suport de la familie. E posibil ca tocmai tu sa-i fi indepartat cu cerintele tale nerezonabile. Eu in general sunt happy sa stau cu copiii prietenilor dar daca cineva mi-ar cere sa adorm in brate un copil de 2 ani si sa suport urlete si plansete nerezonabile doar ca mama a iesit din raza vizuala, sa fac giumbuslucuri la ora de masa, etc as spune pas.

Eu iti doresc multa rabdare si succes. Poate al 2-lea copil, cel nedorit, sa aibe parte de o educatie mai echilibrata si sa creasca mai putin anxios si suferind decat primul copil mult dorit. Sfatul meu e sa ai grija de tine ca sa poti sa ai grija de ei.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Simonna spune:

Me-se-ri-as mesaj. Jos palaria. Fiecare sfat la super-obiect!

Maya, dupa tragedia pierderii acelui bebelus, e mai mult decit normal sa o fi rasfatat pe cea mica. As mai adauga la cele scrise de Nemora doar:

de cum incepe bb2 sa se miste, sa faca grimase, sa zimbeasca, spune-i mereu fetitei: tie iti zimbeste, tie iti face cu mina, pe tine te iubeste cel mai mult...

Si-as incerca sa o apropii pe bunica, aas lasa-o sa ma critice numai s aiasa 2 ore cu cea mica in parc... (ma rog, si lasatul asta la criticat are o limita)

Nastere usoara!
Simonna

AB_AC spune:

Eu nu-s prea optimista,dar iti pot spune ca eu am supravietuit cumva. Si cand a ajuns si al doilea pe la doi ani... eh atunci am rasuflat.

Copiii mei au o diferenta de putin mai putin de doi ani. Fetita, prima, a fost foarte lipita de mine. Dormea pe langa noi, o adormeam, o mai si leganam. A fost un copil foarte dorit si venit cam devreme.
La sosirea fratelui n-a fost fericita, ba chiar de o gelozie rara, dar am incercat sa-l tratam pe cel mic asa cu intelegere. Il apuca plansul... era clar ca o deranja intreruperea din joaca noastra asa ca spuneam ufff iar plange, bebelusii toata ziua vor ceva, ufff pana va creste maricel ca tine vom avea ceva de munca... uff uite ce jucarie frumoasa a primit, dar nici nu stie sa o tina si sa se joace... rau e sa fii asa de mic... hai sa-i aratam. Si tot asa... ideea e sa o convinge ce frumos e sa alergi cand bebe e in carut, sa te joci cand bebe nu stie sa apuce si tot asa.

Las-o sa doarma cu voi cand revii si pune-l pe bebe intr-un patut langa pat. Se va trezi probabil si atunci ii poti propune sa capete camera ei de fetita mare. Daca nu vrea las-o asa. Nu o forta sa se rupa de tine. Va dormi mai mult la amiaza si asa te vei mai odihni nitel.
Incearca sa o ajuti sa puna in cuvinte ce o nemultumeste, cere-i parerea, fa-o sa se simta importanta si nu sari la fiecare gest si sunet al bebelusului. Incearca sa compensezi atentia si cadourile facute celui mic. Cel mai aiurea e sa auzi laudele fiecarei persoane pentru cel mic si ignorarea ei.


Bird70 o mama care a pierdut un copil il priveste pe urmatorul ca un vultur. E firesc. Copilul se desprinde singurel cand nu-si va mai simti mama asa de stresata. Copii mei si acum profita de orice raceala ca sa revina in patul cel mare si sa stea la povesti cantat si rasfatat e o placere. Si in weekend ne dau trezirea invadandu-ne si batandu-ne cu perne. Apoi uita de noi si continua joaca intre ei facandu-si cort si cuiburi din paturile si pernele furate. cam asta-i tot ce a ramas din vechile obiceiuri de a sta lipiti de mama.

Maya25 spune:

Vreau sa multumesc tuturor celor care mi-ati scris, si sfaturi si critici sunt binevenite. Sunt multe sfaturi bune in mesajele voastre si am sa incerc sa le aplic, fireste, cand va fi momentul.
Va multumesc inca o data, nici nu ma asteptam sa primesc atatea raspunsuri si, parca ma mai linisteste un pic sa vad ca nu sunt singura, ca si altii au trecut prin situatii similare, nu sunt eu chiar asa deplasata.

nemora spune:

Bird, fata cea mare a Mayei e asa fiindca mama a fost si este anxioasa. In plus, probabil ca nu i s-a povestit despre copilul pierdut si nu cunoaste cauzele anxietatii mamei.
Fetita a luat oarecum locul bebelusului plecat ceea ce nu este deloc sanatos pentru ea. Ea este un copil care n-a avut nicio vina pentru nimic, dar totusi s-a trezit inconjurata de un copil care a plecat lasand traume si de unul care ii va lua tot ce are, fara sa i se fi spus despre acestea.
Maya, "cuvantul s-a facut trup si a locuit intre noi" - iti recomand ca in relatia ta cu copilul si cu ceilalti sa folosesti cuvantul, si sa-i povestesti fetitei inclusiv despre copilul pierdut si despre anxietatea ta si cauzele acesteia (asta ca sa-i iei eventual de pe cap sentimentul de vinovatie-cum ca din cauza ei esti asa) - spune-i uite, in viata noastra s-a intamplat aia si aia, dar tu nu ai nicio vina.
Iar referitor la cel mic, faptul ca tu nu l-ai vrut si ca ti-a trecut prin cap sa-l dai il va afecta grav. O mama isi gaseste uneori greu iubirea senina pentru copilul ei. Accepta-ti si sentimentele negative, nu e o rusine sa simti ura, obida, conceptia generala cum ca mama isi iubeste din start si neconditionat copiii e o mare tampenie; se spune ca "dragostea materna se naste din vinovatie si ambivalenta" si ca iubirea materna matura este rara; nu-ti va fi usor poate, dar vei avea doi copii si in final sentimentele se vor limpezi si va veti gasi un ritm in care sper ca va va fi bine.
Eu in locul tau as merge la psiholog. Te va ajuta foarte mult, fiindca nu vei duce singura toate astea

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

Maya25 spune:

Ceea ce nu am spus referitor la sarcina cu fetita de doi ani e ca am ramas f greu insarcinata, medicii nu ne dadeau sanse, am stat la pat toata sarcina, ba 3 luni jumate am stat internata intr-un spital in Ungaria, plecata de urgenta din alt spital din Romania unde era sa pierd sarcina. Situatia a fost grava, mi-o repetau mereu medicii, ca fiecare zi in plus e un castig pt bebe. Am luat tratament la greu sa o pot tine, perfuzii, imobilizare totala la pat, nici sa mananc nu ma sculam, doar la baie. Cand am ajuns la 37 de sapt s-au minunat cu totii, chiar seful clinicii, un om foarte sobru si retinut a venit personal sa ma felicite dupa nastere, ceea ce nu stiu daca a mai facut vreodata cu cineva. A fost o usurare pt toata lumea cand s-a nascut si a fost bine. Fetita asta a fost si este un miracol ca a aparut si ca am dus sarcina.