cum a venit pe lume papusica mea

Dealungul celor 9 luni de sarcina am tot vizitat site-ul despre copii sa-mi urmaresc sarcina pe saptamani si mi-au placut mult povestile mamicilor despre nasterile lor,asa ca m-am hotarat si eu la an dupa nastere sa o scriu pe a mea,ca sa nu o uit desi cred ca un moment atat de important nu se poate uita niciodata.
Pe la jumatatea anului 2009,m-am hotarat mai mult eu decat sotul meu,ca e momentul sa facem o schimbare in viata noastra, sa facem pasul cel mai important si sa fim parinti tineri,eu avand pe atunci 23 ani si el 26.Si astfel am facut totul ca la carte:am mers la medicul de familie ne-am facut analizele, ne-am rezolvat micile probleme de sanatate,sotul s-a lasat de fumat o perioada si dupa 3 luni de incercari am reusit si am ramas gravida,asta de intampla prin septembrie.Am fost f fericita cand am vazut testul pozitiv,desi a doua liniuta era destul de vaga,pt.ca am facut testul la trei saptamani de la conceptie,ca nu am mai avut rabdare,oricum stiam ca sunt gravida,am simtit-o din primele zile.Apoi am mers la medic am facut primele analize ce se cer pt sarcina, a fost totul in regula,iar sarcina a fost destul de usoara, cu greturi si stari de rau pana la 4 luni,dar nu ceva insuportabil.Pe 27 decembrie a miscat prima data,iar prin ianuarie am aflat ca e fetita,lucru care n-a contat prea mult ca nu ne doream neaparat altceva.
In mai pe 26 implineam 40 sapt,pe 18 am fost la control,papusica mea avea deja 3kg 200.Medicul m-a chemat pe 21 la Timisoara la maternitate.Precizez ca eu stateam la 80 Km de TM.Chiar pe data de 21 implineam si eu 24 de ani, dar vroiam neaparat sa nasc zilele alea pt ca dr meu pleca din localitate chiar pe 26 mai.Si m-am dus deci pe 21 mai la Timisoara cu bagajul de spital la mine,cu gandul ca nu ma mai intorc acasa,decat cu bebele in brate.Am ajuns acolo,m-a controlat medicul meu si mi-a zis sa vin duminica pe 23.Desi aveam unde ramane in Tm pana duminica,i-am zis dr.sa ma interneze ca raman in spital sa fiu mai sigura.Sambata dimineata pe 22 am eliminat dopul gelatinos si au inceput si contractiile neregulate la o jumatate de ora, la o ora, niste dureri ca la ciclu cu care eu eram obisnuita de la fiecare ciclu menstrual.dr meu a zis ca vine a 2-a zi pe la pranz sa-mi provoace nasterea,pt ca stia ca eu vreau sa nasc neaparat cu el.Sambata seara pe la 11 nu am mai putut sa stau,contractiile erau deja la 7 minute si ma durea f tare.M-a controlat doctora de garda si mi-a zis ca am dilatatie 4 cm si m-a mutat in sala de travaliu unde eram singura nu mai era nicio gravida.L-a sunat pe medicul meu,care era la o nunta si a venit saracu la unu noaptea de la nunta imbracat in costum,m-a controlat si el si a zis ca vine dimineata la 5,m-a intrbat inainte daca mai vreau sa fac epidurala,iar crezand ca pot suporta durerea,am zis ca nu.Nu stiu daca am facut bine sau nu, pt ca durerile de la finalul travaliului sunt intr-adevar insuportabile,dar probabil ca imi era frica de injectia in coloana cu acul ala imens din trusa de epidurala pe care o cumparasem deja de la farmacie.Eu l-am sunat apoi pe sotul meu plangand, deja intrasem in panica cand am realizat ca eu chiar nasc,probabil ca nu-mi mai putem controla emotiile si imi era si f frica.L-am chemat sa vorbeasca cu dr,si a ramas sa astepte in masina pana dimineata.Imi amintesc ca au trecut asa de greu orele alea de travaliu,imi controlam contractiile cu telefonul mobil, ma mai plimbam prin sala de travaliu,am vomat tot ce mancasem de cu seara,asa se intampla cand te dilati,iar spre dimineata pe la 4 eram deja atat de epuizata incat intre contractiile, care eram din minut in minut, reuseam sa si atipesc putin,nu mai puteam de durere simteam ca mi se rupe spatele, ca mi se muta oasele din loc. Am suferit relativ in liniste ca pe un alt pat dormea infirmiera si in camera cealalta asistenta de garda.
Pe la 5 dimineata a venit si doctorul meu,m-au urcat pe capra,mi-a rupt apa,cred ca ala a fost momentul cel mai placut din tot travaliul,ca am simtit ceva cald curgand si mi-a mai alinat durerea.Apoi am inceput sa imping,dar nu stiam cum,ma durea tare spatele,imi venea sa fug de acolo de pe capra.Contractiie se rarisera,mi-au pus perfuzie cu oxitocina si dupa cateva seturi de impingeri,m-a ajutat asistenta si infirmiera si a iesit papusica mea,mi-a pus-o putin pe burta,si imi amintesc ce amestec de sentimente de iubire,de nou, de usurare,in fine simti ceva frumos in momentele alea cand vezi ca ai un copil sanatos si ca ai reusit.Am nascut-o pe daria in duminica de rusalii pe 23 dimineata la ora 5,50 si a avut 3,200 si 50 cm si a luat nota 10.Acum cand privesc in urma imi dau seama ca a meritat fiecare secunda de durere si de chin,pt ca mi-a dat d-zeu un copil frumos, toata lumea se mira pe strada ca e frumoasa,si sanatos,iar toate greutatile de pana acum au trecut si le-am uitat.Acum nu mai conteaza ce greu a fost in primele zile de alaptare,cand aveam rana la sani,in prima luna de viata cand nu puteam sa dorm deloc toata noaptea sau la primele raceli.Acum totul a trecut si nu imi vine sa cred ce copil minunat am facut.
Le doresc succes tuturor gravidutelor care urmeaza sa nasca,sunt de parere ca e mai bine sa nasti natural,desi e mai greu,si tuturor viitoarelor mamici care isi doresc sa aiba bebei,sa nu renunte, sa fii mamica e un lucru minunat!

claudela spune:

Sa-ti traiasca Papusica si sa va aduca numai bucurii!