Dependenta de un rau care se numeste iubire

Buna,
Nici nu stiu daca e bine ca am deschis aici subiectul sau trebuia deschis la "in unul sau..."
De foarte mult timp imi doresc sa scriu aici, dar din pacatte nu am avut curajul, vazand ca intotdeauna se da cu rosii in amante.De 2 ani sunt amanta, sin u ma mandresc deloc, chiar sunt constienta ca acum imi face mult rau aceasta situatie, spun acum pentru ca a fost alaturi de mine in momente in care chiar aveam nevoie, mi-a ridicat moralul si m-a facut sa merg mai departe.
M-am casatorit de foarte tanara pot spune, m-am casatorit din dragoste,tot taana am facut si un copil, dar frumoasa mea relatie s-a transformat intr-una aproape de groaza pot spune. A inceput sa bea si sa devina violent fizic (o data la cateva luni) si verbal aproape in fiecare zi. Am hotarat sa divortez, dar steam ca nu voi avea sustinerea familiei (asa sa si intamplat), atunci l-am cunoscut pe el, el care m-a invatat (atunci) sa ma respect, sa incerc sa am grija de mine, mi-a dat curaj ca pot si ca sunt instare sa fiu pe picioarele mele. Mi-a oferit pe langa afectiunea de care aveam nevoie, un loc de munca, un mare inceput pentru mine, primul meu loc de munca. Dupa o luna am plecat (acum nu stiu daca as mai avea curaj sa o fac) de acasa, intr-o noapte dupa o cearta urata cu fostul meu sot.
Sa va spun despre el… casatorit, pe atunci nu locuia cu familia lui. Spunea ca e aproape de divort. Ne petreceam foarte mult impreuna, eu cu copilul meu, el lua copilul lui si ieseam…
Am plecat de acasa dupa cum am mai spus, m-am mutat in chirie, atunci s-a mutat si el cu mine.Au fost cele mai frumoase luni din viata mea… pana intr-o zi cand plangand mi-a zis ca se intoarce acasa (nu vreau sa dau detalii acum legat de motive). Am hotarat amandoi ca relatia noastra trebuie sa inceteze.. Asa a si fost, pentru o perioada destul de scurta. Intre timp ma ajutat cu divortul si m-a sustinut financiar sic el mai important, ma sustinut moral, toata lumea se intorsese impotriva mea, inclusive propria mea mama, care nu concepea idea unui divort in familia ei, de o faceam de rusine. Nu va imaginati ca ar avea multi bani, deloc, lucrand in acelasi loc steam ce bani sunt in firma, si au foat dati in care sa lasat fara bani de paine in casa si mi-a dat mie.
Dupa ceva timp am reinceput relatia, si cadoul de ziua mea a fost el. S-a mutat iar la mine. Iar am rezistat putin…pentru ca ne-am certat si s-a intors iar in casa sotiei.Motivele…intotdeauna incep de la mine, m-am saturat ca relatia noastra sa fie ascunsa.
Deci a plecat a doua oara.
Am facut pauza la relatie ca si data trecuta, dar sunt extreme de moale in fata lui sentimentele acestea care ar trebui sa le consider frumoase ma conduc pe mine, ne-am impacat si iar s-a mutat la mine. Tiganie curate, e adevarat, nu ma mandresc cu asta deloc.ne-am petrecut sarbatorile impreuna,si cele din iarna si cele de acum din primavara.
Am facut un pas inainte (asta o spun ironic) sotia lui stie ca locuieste la mine…desi I sa spus ca nu ar fi nimic intre noi .(eu cred ca ea stie realitatea,darn u vrea sa o accepte, exact ca si mine).
Am facut un tablou in mare a ceea ce traiesc.
Idea e ca mi-as dori din tot sufletul sa ies din relatia asta, de ce?pentru ca dupa 2 ani nu divorteaza, desi si unul si celalalt (spun ei, am vb cu sotia la tel,ne cunoastem) vor sa divorteze.m-am saturat sa ma tot ascund de familie, mama nu as accepta asa ceva, tata cred ca ar face stop cardiac, darn u pot, nu gasesc puterea sa ma opresc. Ne certam ii spun sa plece, zice ca pleaca , incepe sa isi faca bagaele, si cedez, incep si plang si vreau sa ramana, vreau si sa plece dar si sa ramana, il vreau pe acel om care ma ridica cand eram mai jos.S-au intamplat foarte multe, am gresit si eu mult, stiu ca ma iubeste, am un defect extreme de mare, sunt foarte posesiva si geloasa. Nu mi-a dat niciodata motive de gelozie, (chiar si cat a fost reintors la familia lui), stiu (de la ea) ca intre ei doi nu a mai fost nimic dinainte de a ma cunoaste el pe mine.
Simt ca nu mai am rabdare, vreau sa scap…dar nu gasesc putere.
Alte detalii, ceea ce e f important pentru mine, se comporta cu copilul meu ca si cu al lui.

Stiu ca multe ve-ti spune asa-ti trebuie si ve-ti da cu rosii, poate multe din voi aveti fete de aceeasi varsta cu mine, as vrea un sfat de mama ca si pentru un copil. Gresesc ca iubesc prea mult, dar am facut un pas mare, o parte din mine vrea sa renunte la el,mai trebuie sa gasesc puterea.
Am incercat sa imi schimb jobul, dar nimic,desi am fost la interviuri,cel putin nu gasesc ca sa pot sa ma descurc,locuiesc in chirie,plata gradinita…etc
Ma vad ca o prosta si o tampita, ca nu pot fi ca “celebrele” amante, rece si profitoare. Sa accept alti barbate in jurul meu, din anumite puncte de vedere mai buni decat el,fara obligatii,mai frumosi,mai tineri etc.Unde sa invat sa nu mai traiesc dupa sentimente sau sa fiu mai cu picioarele pe pamant? Unde sa invat sa traiesc fara el? cum?

Justmeawoman or a child

accept92 spune:

Dependenta o vad. Raul pe care vi-l faceti voua insiva il vad. Iubirea nu o vad. Daca ai fi lucida si ai realiza ca asta nu este iubire ai reusi cel putin emotional sa te desprinzi. Si tot raman aspectele practice ale vietii grele deloc neglijabile. Iubire sau nu, te inteleg ca un sprijin in viata ta nu este de lepadat.

Continua sa cauti un alt job, concentreaza-te pe a deveni cat mai independenta si mai vezi apoi ce simti. Ia-le pe rand, ca de-a valma nu se poate.

justmeawoman spune:

Inseamna ca nu stiu sa iubesc? Atunci ce inseamna ca simt pentru el? il doresc mereu aproape, nu vreau sa il impart cu nimeni, incerc sa ii fac toate placerile si sa ii fac mereu surprize, atat cat pot. Incerc sa ma sfatuiesc cu el in tot ceea ce fac, chiar mi-as dori sa mai am un copil cu el(bine, nu e cazul sa discutam de asa ceva), sa nu se inteleaga gresit...dar ca si tata este responsabil , a nu se citi familist.

chatonel spune:

de ce vrei sa devii "o profitoare"? e ceva demn de urmat la amantele "de profesie"?
cred ca aici gresesti... tu cauti, de fapt, jumatatea ta, dar inca nu ai descoperit acest fapt.

accept92 spune:

Am spus ca nu vad iubirea - acea legatura intre doi oameni care scoate ce e mai bun din ei, le da incredere (esti geloasa si posesiva - nu ai incredere in tine, in relatie), ii face fericiti, etc.

Eu nu o vad. Este o diferenta intre ce spun eu si ce ai interpretat tu. Repet...fii pe picioarele tale si reevalueaza apoi ce simti.

justmeawoman spune:

Accept, am avut incredere si in mine si in el si in relatie...pana am vazut ca suntem aproape in aceeasi situatie in care eram si acu doi ani.

chatonel nu vreau sa devin rea....dar parca daca ma uit in jurul mau vad persoane fericite daca sunt asa. Eu stiu foarte bine ce imi doresc. Visez la o familie, visez ....poate nu e facut sa am, imi doresc ce am avut in copilarie, intelegere, comunicare, planuri de viitori, teluri de atins, sperante, inca un copil, oare cer prea mult?

ca sa am toate astea trebuie (cred) sa caut pe alcineva, daca m-as desparti de el, sunt convinsa ca nu mi-as pierde locul de munca.... dar mi-ar fi imposibil sa il vad zilnic si sa nu il ating, sau sa sper ca vom fi o data si o data impreuna asa cum imi doresc.

Poate ar mai trebui sa complectez ca am facut si terapie la psiholog, 3 luni, nu mi-am permis mai mult,plus ca simteam la un moment dat ca stagnez, asta am facut alaturi de tratament de la psihiatru, diagnostul a fost depresie si anxietate.La medicamente am renuntat fara sa intreb medicul (stiu ca am gresit) dar eram zombi, parca eram drogata (sa nu se inteleaga ca m-am drgat vreodata, inafara de tigara nu folosesc alt "drog"), si migrene peste migrene.

marius spune:

El de ce nu sta in aceasta relatie? Ce anume acuza el? Ce anume nu-i place? Ce zice el?

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

chatonel spune:

Probabil cu criza nu e usor de gasit un job... insa daca te desprinzi de EL, poti continua foarte bine sa lucrezi cu el, fara probleme.
Insa el, el ce zice? Ce vrea?
Ai pus piciorul in prag, sa-i zici sa plece si sa revina(daca vrea sa o faca) doar cu actele de divort in mina? Daca spui ca sotia lui stie unde este... chiar daca ea nu accepta azi, miine tot va trebui sa accepte, relatia lor nu mai exista. Asa ca macar fa presiune, poate ca nu e totul pierdut. Sinteti la jumatate de drum, poate ca la capatul lui este fericirea, daca o doriti amindoi. Si faptul ca se intelege bine cu copilul tau atirna foarte mult in balanta.

justmeawoman spune:

Marius, daca intrebi de relatia cu sotia lui... prefer sa ma abtin , as parea ca acuz, aia e problema lor, ce ma intereseaza e ce se intampla cu mine, cu noi. pot spune doar atat, amandoi sunt niste firi dificile,niste caractere puternice si ajung sa se certe din nimicuri, relatia lor a durat f putin,s-au casatorit la 6(sau ceva de genul) luni dupa ce s-au cunoscut..ea era deja insarcinata...`dar as vrea ca discutia sa se centreze spre mine,eu cu el, nu spre ei.


Chatonel, din pacate simt ca nu pot avea o discutie calma cu el, se agita , se enerveaza, e mereu obosit, mereu imi cere sa am rabdare, ca o data si o data va divorta, sa am rabdare ca are prea multe pe cap si ca asta nu e o prioritate, cada il intreb de ce ce simt eu nu are prioritate reuseste de fiecare data schimbe subietul.Acum e firma si salariile pe primul loc, e o prioritate sa plateasca daoriile...cu divortul... nu zice el (dar cred ca vrea sa o lase pe ea sa depuna actele), nu e genul care sa se agite pentru ceva inainte de a trece de termenul limita.Asa se comporta in orice. Vad si stiu ca toata viata lui e o dezorganizare totala...intr-o anumita masura accept, ceea ce imi este greu sa accept e faptul ca noi nu putem oficializa relatia noastra. AA, ma deranjeaza inca ceva foarte tare, el poarta verigheta inca.. ea nu.iar daca as pune piciorl in prag sunt convinsa ca ar pleca fara sa se intoarca, doar pentru ca acum are alte prioritati decat cea de a divorta,Plus ca mai are o vorba, "nu am realizat nimic, am plecat de langa copilul meu ca sa am liniste, acolo aveam certuri si scandaluri de 3 ori pe saptamana, am plecat la femeia pe care o iubesc ca sa am certuri in fiecare zi, in cazul asta nu vad de ce as mai divorta", si asta e de cate ori deschid subiectul divort sau altele legate de aceasta tema,stabilitate,planuri sau viitor. Traieste momentul ca si un adolescent.

DAR, problema mea e alta, vreau sa caut putere sa scap de aceste sentimente...credeti-ma ca am luptat mult pana am hotarat asta, acum ca imi pune-ti intrebari....ma gandesc ca poate ar trebui sa mai incerc sa salvez relatia, vreau sa nu vreau sa o salvez, vreau doar liniste sufleteasca, aveti cuvantul meu, si ma simt extrem de vinovata ca sunt a treia roata la caruta.

Ca o complectare.... intr-o zi mi-a zis un coleg.... "tu nu te poti numi amanta, pentru ca de langa tine se trezeste in fiecare dimineata, langa tine vine seara in pat, cu tine merge l cumparaturi, cu tine isi petrece in mare parte sarbatorile...amanta e singura de sarbatori,amanta nu se poate baza pe iubitul ei la orice ora ca si tine.."Oricat as vrea sa cred cuvintele acestea...tot amanta ma numesc.

multumesc de raspunsuri

Ramona2006 spune:

Nu vreau sa te superi pe mine, ceea ce scriu este strict legat de ceea ce am citit, este greu sa dai sfaturi cind nu cunosti personal omul caruia i le dai.
Insa iti vorbesc din proprie experienta, am trait si eu cosmarul relatiei cu un om insurat, si ceea ce pot sa-ti spun, draga mea, este IESI DIN RELATIA ASTA, fa tot ce este omeneste posibil...Si eu am lucrat cu amantul meu, culmea, in ultima perioada a relatiei mi-a fost si sef, a fost greu sa-l privesc in ochi dupa ce ne-am despartit, dar am facut-o, si asta mi-a dat o satisfactie iimensa, ptr ca am stiu ca sint mai puternica decit el......Am trait drama asta timp de aproximativ 7 ani si m-a macinat pe dinauntru, l-am iubit desi a fost un mincinos (si el , la fel ca in cazul tau, m-a ajutat f mult, si moral si financiar si ce vrei tu) si abia acum dupa mult timp imi dau seama cit am fost de naiva, cit am fost de orbita...
Iti spun asa cum i-as spune fetei mele, lumea e plina de barbati (chiar daca acum nu pare asa) viata e frumoasa si meriti sa o traiesti din plin...chiar daca el iti spune acum ca va divorta, ca nu o iubeste...ai incredere in el? De ce nu face atunci? Si daca si-ar parasi sotia ce "garantii" ai tu ca peste citiva ani, cind poate tu la rindul lui ai putea fi sotia lui, nu s-ar repeta poveste, de data asta cu tine in rolul de sotie parasita ptr alta?
Crede-ma , te inteleg, repet, am trait asta pe pielea mea si de aceea imi permit sa iti spun ca relatia asta nu are viitor si oricit de greu iti va parea acum...termina relatia, e mai bine ptr toti.


Blogul meu de mama ce sta mult prea mult acasa:
http://aloneinholyland.blogspot.com/

kariguld spune:

afirmatia de mai sus se bate in cap cu altele spuse de tine. daca stii ce vrei, atunci nu cauti unde trebuie. el este nehotarat. daca isi dorea cu adevarat sa fie cu tine, divorta si incepea o noua viata langa tine, dar asa....

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*