Copil de 6 ani

beren spune:

Asta depinde de fiecare, nu toti avem aceeasi sensibilitate...

In mod cert, daca parintii mei ar fi reactionat asa, fara exagerare, ar fi pierdut ceva din increderea mea.

Din fericire, intotdeauna au reactionat corect. M-au trimis sa-i spun dirigintei-abuzive-reprezentanta-partidului ca nu, eu nu voi executa cine-stie-ce ordin absurd (precum iesitul "la scandat" de 23 august), si ca daca are o problema cu asta, sa vorbeasca cu ei. Ah, ce bine si protejat m-am simtit!

Iar acum, cand au ei nevoie sa se poata baza pe mine, avem in continuare o relatie excelenta de incredere reciproca. Pentru ca eu n-am uitat nimic.

Copilul e persoana cu care parintele ar trebui sa vrea cel mai mult sa aiba o relatie buna. Adica sa-i merite respectul si afectiunea. Pe viata.

Ori sa nu le merite si deci sa nu le aiba. Tot pe viata.

denizel spune:

Vizavi de "nu-i nicio calamitate si-i o exagerare cat casa".
Probabil ca iar voi fi data de exemplu adanc negativ pe bloguri pentru comparatia pe care o voi face, dar o voi face.
Ruxi, daca prietenul sotului tau ar incepe sa urle la sotul tau (in public, fireste ) si sa-i spuna ca daca ar fi in locul lui te-ar bate, ca esti prost crescuta, ca la serviciu probabil ca esti privita ca o capra raioasa etc, cam ce parere ai avea despre continuarea prieteniei dintre cei doi?
N-as vrea sa te supar, dar sa nu crezi ca daca nu te joci la intrerupatoare nu esti, in ochii unora, numai buna de batut si prost crescuta :).

ruxij spune:

Denzel, am inteles ideea, copilul sa fie tratat cu acelas respect ca si un adult. Totusi e imposibil sa fie exact la fel, sotul meu nu este "in charge", sau responsabil pt actiunile mele, iar eu neavand 6 ani, am mai mult discernamant. In povestea asta, copilul nu are absolut nici o vina. Doar cei doi adulti. Consider ca ambii ar tb sa isi ceara scuze si sa evite astfel de comportamente nedorite pe viitor. Nu stiu cum ar fi treaba cu sotul meu, dar probabil cel care vrea sa ma bata ar tb sa discute direct cu mine, nu cu sotul meu, oricat am vrea, nu putem pune semn egal intre copii si adulti. Nu ca nu ar avea aceleasi drepturi copiii, ci pur si simplu nu pot fi tinuti responsabili pt actele lor. Deci au mai multe drepturi decat adultii, iar adultii din jurul lor mai multe obligatii in ceea ce ii priveste decat in relatia cu un alt adult din familie.

Eu te dau de exemplu negativ doar pt ca sugerezi ca o femeie nu este egala ca discernamant unui adult de sex masculin si trebuie sa fie cineva responsabil pt ea. Arabia Saudita, someone?

ruxij spune:

Beren, situatiile descrise de tine sunt f. diferite de situatia prezenta. Nu e vorba despre apararea in fata unor agresori oficiali (sau neoficiali), ci de un conflict intre doi adulti. Strunfita si-a aparat copilul. Dar in povestea asta strunfita are o vina, care a generat, partial, reactia agresoarei. Agresoarea si-a cerut scuze. Ar tb sa isi ceara si strunfita scuze si doar dc se mai repeta astfel de incidente sa se rupa relatiile. Mai ales ca e vorba de fina/prietena etc, nu de PCR.

beren spune:

Perspectiva copilului conteaza, nu a adultului. Noi suntem cai batrani cu pielea groasa (:/), nu ne afecteaza maimutarelile altor adulti prea mult.

Dar pentru un copil sensibil, un adult care urla si ameninta e mai groaznic decat toate beciurile securistilor la un loc. Poate sa-i para sfarsitul lumii - si de-aia trebuie sa vina protectorii lui, parintii, si sa-l asigure ca NU, NICI UN ADULT nu are dreptul sau posibilitatea sa-l agreseze asa.

Tot show-ul e pentru binele copilului, in primul rand. Despre adulti, repet: eu trantesc altora telefoane si usi in nas fara mari dificultati psihologice, atunci cand decid ca e cazul. My life, my way.

Ilinca_M. spune:

Ok, eu am citit cu atentie subiectul, cred, daaaar NU imi amintesc sa fi zis strunfita nicaieri ca persoana respectiva si-ar fi cerut scuze, nici atunci, pe moment, nici ulterior, la telefon. Ruxij zice de vreo 2 ori ca "tipa si-a cerut scuze, ar trebui sa-si ceara scuze si mama copilului"; am ratat eu vreo postare? Ma gandesc ca as fi retinut daca femeia respectiva si-ar fi cerut scuze.
Asa ca, ruxij, tu unde ai citit ca fina si-a cerut scuze? Sau ai dedus de undeva?

beren spune:

Nu-i agresoarea...



... uite agresoarea!



E sau nu vorba despre apararea copilului in fata a ceea ce percepe el ca fiind o agresoare?

Marina spune:

Eu am facut-o cretina, bineinteles nu in sensul medical . Nu ma bag in definitiile filozofice ale prietenei dar una e sa te duci frumos la mama si sa-i spui ca te deranjeaza copilul si alta e sa incepi cu chestii de prost gust si sa ajungi la adhd. As fi acceptat fara nici un comentariu situatia in care copilul greseste si ti se atrage atentia civilizat dar mojicia nu vad de ce as scuza-o . Sper din suflet ca ai lasat-o sa mearga cu trenul si i-ai explicat ca adhd-ul e boala care trebuie tratata serios si cu respect nu un fele de bau bau pt d'aia ca ea.

denizel spune:

Ruxi, aici nu e vorba despre cine are mai mult discernamant.
Te-ai indepartat de subiect.
E vorba despre cum priveste un adult/copil (chiar nu conteaza varsta) relatia unei persoane iubite cu o persoana care a fost agresiva la adresa lui (a adultului, a copilului).

denizel spune:

Mama sa-si ceara scuze????
Scuze pentru ca baietelul ei s-a jucat 3 minute la un intrerupator? :)))))


Strunfita, v-ati impacat? ;))