Lipsa de ambitie?!

chatonel spune:

un exemplu clar despre copiii care au avut tot ce au dorit si nu au avut de depus nici un efort pentru asta, implicit, deci, nu au inteles principiul de cauza/efect, il am la multi colegi de la servici; majoritatea se pling de copiii lor care, adolescenti ori tineri, nu vor sa faca nimic din viata lor.

Nu numai ca nu vor sa mearga/lucreze la scoala, dar nu au nici un interes in viata, stau si "se plictisesc", fara a cauta sa faca ceva care sa ii scoata din starea asta. Ori vor sa se uite la TV si sa se joace pe calculator, ori sa chateze... De ce oare au ajuns la starea asta de "prostratie"? Oare nu pentru ca nicioadata nu au fost invatati cu altceva?

Si cred cu tarie ca mediul familial este primordial in constructia personalitatii unui copil. Daca el vede parintii lucrind, citind, avind si alte activitati inafara de "mersul la servici" (care e f abstract pentru un copil) nu este el inclinat sa ii imite?

AgnesLuca spune:

chatonel este o mare diferenta intre copiii care au primit ce au vrut si cei care au primit ceea ce au avut nevoie; s-a tot discutat asta aici pe forum si nu cred ca e cazul sa reluam.

pisigri io zic tocmai pe dos; alegem calea minimei rezistente atunci cind ni se impune din afara, nu cind impulsul vine din noi.
Copiii este firesc sa fie interesati in primul rind de joc pentru ca la virste mici acesta este modul de a invata; dar ceea ce ii intereseaza de fapt in primul rind este lumea inconjuratoare; de la bebelusul care duce obiectul la gura pentru a-l cunoaste si pina la pustiul interesat de lumea dinozaurilor si legile gravitatiei. Poate ca ideea de a studia geografia nu ti-ar fi venit natural exact in clasele primare (si chiar de ce ar fi trebuit sa-ti vina atunci ???) dar in mod sigur ti-ar fi venit pe parcurs.

Am un exemplu foarte bun: acum citeva luni am fost la o actiune organizata de o scoala alternativa si am avut ocazia sa discutam la final ca intre mamici ;-) O mamica a intrebat cam cum ar fi daca copilul ei care e interesat doar de mate si de loc de scris-citit ar urma o astfel de scoala in care i se permite sa invete si sa se ocupe de ceea ce-l intereseaza. La una din mamele de copil de la scoala alternativa a zimbit si a spus ca asta a fost si cazul copilului ei care pina pe la 10 ani nu a stiut sa citeasca, dar a invatat rapid in citeva saptamini ca sa poata citi pliantul de la CM de fotbal, iar scrisul de mina l-a invatat la fel de rapid ca sa-si poata semna pasaportul

Si un alt exemplu de invatare naturala cu respectarea ritmului copilului este invatarea literelor care, culmea, il intereseaza pe copil chiar inainte de scoala si daca i se respecta ritmul (ceea ce inseamna cam ce explica Roxana) invata cam in 3 saptamini alfabetul (vezi Montessori) , in timp ce daca se respecta programa are nevoie de intregul prim an de scoala si chiar mai mult.

rrox3 spune:

Eu nu as pune "si" intre a face usor si fara efort si a face ce ne place. Pentru ceea ce ne place, pentru ceea ce ne intereseaza, suntem capabili de efort sustinut si de cele mai multe ori nici macar nu il constientizam ca fiind efort.
Ceea ce nu ne atrage si nu ne place tindem sa facem cu cat mai putin efort.

De aici si eficienta si rata de succes in a face cat mai mult ceea ce ne place.

Ar fi mult de scris si povestit despre motivatia umana, interna si externa. E un subiect chiar interesant.
Parerea mea e ca excesul de motivatie externa dauneaza grav motivatiei interne.

pisigri spune:

Mai, poate-s eu batuta-n cap, da io as fi ingrijorata sincer ca la 10 ani copilul meu sa nu stie sa citeasca...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

AgnesLuca spune:

si daca a invatat de buna voie, la 10 ani si 3 saptamini, unde-i problema ???

chatonel spune:

rrox, suna foarte interesant motivatia interna/externa. Nu am auzit de motivatie externa (pentru ca degeaba sint eu motivata sa invete copilul meu vioara si sa devina virtuoz, si il imping spre ea, daca el nu are nici o inclinatie si tragere de inima) dar ma intereseaza tare conceptul.

Montessori e un curent, ca multe altele. Si aici (in psihologia infantila), ca si peste tot, trebuie sa cunosti si sa REcunosti ce anume se potriveste copilului tau. Ca nu-s toti trasi pe-un calapod.
Eu cred ca de fapt cam vorbim toate de acelasi lucru, numai ca nuantele astea ne omoara.

Scrisul nu se invata cu o semnatura si nici cititul in 3 saptamini. Dati-mi voie sa ma indoiesc

Si eu pot sa lansez "am invatat franceza in 3 luni". Adevarul e ca am ajuns in franta in aprilie (la sfirsit) si in august vorbeam fluent. Dar ce sta in spatele acestui adevar? Ca m-am rupt de limba romana complet sau aproape) si, scaldata in franceza pina peste cap, am asimilat-o rapid pentru ca aveam deja cunostinte destule, invatate in scoala, care erau acolo, intr-un coltisor al mintii si au iesit la iveala cind am avut nevoie de ele. Mentionez ca franceza am invatat binisor pina in clasa a 6-a, apoi am avut timp sa uit tot...

chatonel spune:

pai nu e diferenta, copiii cer ce ii intereseaza, deci ce vor... inseamna ca astea le sint nevoile, nu?

rrox3 spune:

Pisi nu numai tu ai fi, ci marea majoritate a parintilor
Din teama ratarii vietii copilului, din sentimentul de vinovatie si rateu personal al parintelui si tot asa. Fiindca "reteta" reusitei include scrisul si cititul in clasa I - cel tarziu. Asa cum include o gramada de alte lucruri.

Mie personal mi-e foarte greu sa-mi imaginez cum a reusit un copil sa nu fie interesat de litere pana la 10 ani, traind totusi intr-un oras si in epoca moderna. Eu nu am intalnit inca copil care sa nu fie curios si sa nu intrebe despre litere la varsta gradinitei, chiar si numai ca sa afle ce semn e ala de deasupra macDonald's-ului
Stimulii alfabetici sunt mult prea prezenti in jurul nostru, da' na' o exista si un astfel de copil.

rrox3 spune:

Nu

chatonel spune:

dar?