din postura de fiica...

ina.click spune:

Ei provin dintr-o cu totul alta lume.
Si parintii mei ar fi fost mai bine sa se separe, dar nici ei nu au facut asta.

In lumea lor, divortul era echivalent cu oprobiul public, care desi tacit duce la o moarte sociala lenta dar sigura.

Nici eu nu sunt de acord. Dar uite, timpurile s-au schimbat, in bine pentru noi. Insa e greu sa ii condamni pentru o mentalitate pe care si-au insusit-o fara sa poata macar sa o conteste.

Drama queens care se scalda in seductia suferintei - asa ai caracterizat-o - sunt alea care se scheauna in topicuri sau discutii de genul "sotul meu a dormit pe partea stanga, oare ma mai iubeste" sau "vai, parca ma incearca o parere de impresie de depresie"....
Nu cineva care a trait o viata alaturi de un personaj schizoid, violent, etc...fara a avea vreodata curajul sa se rupa de el.

Normal ca e chinuitor si obositor pentru tine. Te inteleg.

Acu nu stiu, eu ca orfana de mama sunt probabil foarte foarte subiectiva.
Eu te-as ruga doar sa condamni mai putin si sa tolerezi mai mult. Doar asta se tot propovaduieste pe tot forumul asta ...si iarasi, nu are legatura cu tine, dar mi se pare ciudat sa fie asta valabil doar pentru copii si nu si pentru parinti.Mai ales cand ei ajung la o varsta la care sunt si fragili si inutili.







Cel mai frumos martisor: Alex 1 Martie 2011

CorinaDani spune:

oarecum off-topic:

mai mereu apar subiecte in care situatia familiei este cea a parintilor nemorei : el schzoid, rece, violent, agresiv, etc., ea rabda si ramane in casnicie de gura lumii, de dragul copiilor sau pentru ca nu are unde sa plece cu tot cu copii.

ei bine, cand cineva aflat in situatia mamei nemorei deschide un subiect pe forum, intrebandu-se ce sa faca, sa ramana de dragul copiilor (mici) alaturi de un astfel de sot, ar fi bine ca nemora sa-i spuna persoanei respective ce simte ea acum, ca adult, fata de parinti, cum s-a simtit in copilarie intr-o astfel de familie, poate in acest fel le deschide ochii femeilor abuzate care nu au curaj sa se rupa dintr-o casnicie abuziva si se sacrifica de dragul copiilor, sa-si dea seama ca acesti copii oricum vor fi marcati pe viata, ca atunci cand vor fi adulti vor gandi intr-un anume fel despre parintii lor, ca nici nu vor mai pastra legatura cu ei sau vor fi ca niste straini. si poate vor realiza ca acest motiv "de dragul copiilor" face mai mult rau decat bine...si ca de fapt isi sacrifica proprii copii...


Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

nemora spune:

Corina, bine punctat...numai ca pentru mine nu e usor, din postura de (fost) copil al unor parinti cu probleme, sa demonstrez ca mai bine ma crestea unul intreg la cap decat tata.
Pe de alta parte, sa va zic un secret - mama mi-a povestit ca a avut un curtezan, s-a indragostit un barbat vaduv foarte tare de ea, si ghiciti - este (ca inca tin legatura) - acelasi tipar ca tata! abuziv, nesimtit, obsedat de control.
Deci nu stiu, sunt femei care au niste mufe care se contecteaza la de-astia. Si e urat ce zic, dar cred ca sunt femei atat de low (si barbati posibil) incat isi inchipuie ca asta si atata merita, sau simt ca traiesc doar daca sunt "zdruncinati" - asta e o drama queen, a trai prin suferinta si prin ura. Ca probabil asta a fost ceea ce au invatat.

Na, poate ca si eu traind ce am trait nu mai am atata mila, toleranta si intelegere...eu consider ca fiecare trebuie sa-si rezolve problemele personale asa cum si eu nu impovarez pe nimeni (am facut o psihanaliza scurta dar mi-am rezolvat buba) dar uite ca acum va povestesc voua

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

bird70 spune:

Care a fost relatia mamei tale cu tatal ei?

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

terishka spune:

Si eu am o relatie dificila cu mama mea, m-am gandit mult la subiect in ultima vreme. Si tot vad in jurul meu oameni de varsta mea (pe la 30) care se razvratesc si au greutati din ce in ce mai mari in relatiile cu parintii.

Eu cred ca e un cerc vicios la mijloc, intr-un fel independent de situatia concreta de viata. In sensul ca ei, parintii blamati, sunt tot rezultantele unor parinti care au exercitat asupra lor diverse abuzuri, in diverse masuri. Adica eu uitandu-ma la bunicii mei inteleg de ce maica-mea are dificultati sa iubeasca, sa-si exprime o stare, sa fie autentica cu ea insasi si si cu ceilalti. Parintii ei nu sunt oameni rai, din fericire la noi nu e cazul de violenta sau agresivitate explicita, dar e vorba de asteptari exagerate, de control continuu (de ex pe la 40 de ani, nefiind de acord cu alegerea ei sentimentala, i-au facut un scandal monstru si nu au mai vorbit cativa ani), de comparatie cu ceilalti (uite aia cum e, tu de ce nu) si tot d-astea.

Si apoi venim noi, copiii care isi cauta sensul in viata, se informeaza, citesc, merg la psihoterapie, invata despre ei si despre altii si le vedem parintilor toate tarele... si ce facem de multe ori? Inchidem relatia pur si simplu pentru ca nu ne convine cum e, dar nici nu "muncim" sa o deschidem intr-un fel, crezand ca nu se pot schimba. Sau o pastram la nivelul la care e, dar suntem nefericiti facand asta, pentru ca simtim ca facem un compromis dureros si fara rost. Nu acuz pe nimeni de nimic (ar fi culmea, si eu sunt in aceeasi situatie), numai ca mi se pare tare trista toata treaba.

Nu vreau sa generalizez, sunt reflectiile generate de experienta mea:)
Eu cu maica-mea sunt la nivelul pastrarii relatiei, stam si impreuna, dar e o relatie nefericita din pacate, pentru ca eu nu o stiu deschide cumva. Discutam discutii cum se spune, nu o simt a fi o relatie cu miez, in care se schimba iubire, acceptare.

Nemora, eu i-as spune mamei tale ce simt. Eu am ajuns la concluzia ca atunci cand nu prea stii cum sa abordezi un om sau ce sa-i spui, mai bine ii spui adevarul. Zici ca se supara, dar nici tie nu ti-e mai bine in situatia actuala, risti sa aduni resentimente si sa le versi altcandva, cand poate nu isi au locul.
Nu stiu daca ai discutat mai mult de nivelul "ori stai cu el, ori pleci" relatia ei cu tatal tau. Asta mi se pare mai mult la nivel rational. Eu as aduce si asta in discutie, dar i-as afirma sprijinul meu emotional si material (ambele daca sunt posibile evident) in cazul in care opteaza pentru o despartire, cu tot ce implica ea. Daca nu vrea si nu vrea, nu iti ramane decat sa o accepti asa, daca vrei, si sa continui relatia dar impunandu-i limitele pe care le simti necesare.

rrox3 spune:

Terishka pentru ca o relatie intre doi adulti sa se schimbe e nevoie sa si-o doreasca, si sa fie capabili de efort in directia asta, amandoi adultii.
Altfel singura solutie e acceptarea. Atat poate celalalt. Cand ai acceptat asta, o sa te simti mai bine.

Nemora asa e, exista oameni dominatori si altii submisivi, care se gasesc intotdeauna, fiindca nevoile lor de control sunt complementare. Nu ar putea forma un cuplu cu alt tip de partener. Pana nu-si rezolva problemele vor continua acelasi scenariu.
Argumentul "raman cu el de dragul copiilor" sau "de gura lumii" este doar rationalizarea nevoii submisive. Nu asta tine victima langa agresor, ci nevoia inconstienta de a fi dominata.

nemora spune:

bird70, exact cum ti-o imaginezi, naspa (adica era alcoolic, violent, nepasator) dar si mai grav e ca si relatia maica-mii cu mama ei adica bunica-mea a fost nasoala, mama o viseaza pe bunica fiind nebuna, dementa.

terishka, are dreptate rrox, eu i-am mai zis maica-mii (ca zice uite ixuleasca ii povesteste totul maica-sii, tu de ce nu imi povestesti) ca nu vreau sa ne prefacem ca avem o relatie, sa ne prefacem insemnand fix acest discutam discutii, ce patratzele pe dreapta are fusta care mi-am luat-o. dar ca sa ai o relatie profunda cu cineva tre sa treci cumva de tine insuti, sa te abandonezi, si sa-l lasi pe celalalt sa existe si sa-l validezi ca persoana unica si separata ori pentru asa ceva trebuie sa ai cu ce, o anume sustinere interioara. persoanele cu probleme, care nu se iubesc pe sine, nu se pot descentra si raman egocentrice, pentru ca problemele lor sunt mult prea grave si importante ca sa le mai intereseze ce inseamna altcineva cu adevarat.

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

andacos spune:

Nemora,Bird a intrebat de relatzia mamei tale cu tatal EI,nu al tau!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

nemora spune:

pai aia i-am si raspuns.

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

andacos spune:

Am avut impresia ca ai descris relatzia mamei tale cu sotzul ei,tatal tau!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit