din postura de fiica...

adra_bell spune:

Eu stiu cat de dificili pot fi batranii si mai ales ce prapastie poate exista intre generatii. Din punctul meu de vedere esti o norocoasa, iti traiesc ambii parinti. As da mult si multe sa mai pot vorbi macar 5 minute cu mama si regret tare ca nu am fost mai apropiate.

Ca sa-ti raspund strict la intrebari, mama ta va are doar pe voi, asa ca e normal sa-ti povesteasca tie problemele ei, te investeste cu incredere. E induiosator ca-si doreste ca si tu sa-i spui despre viata ta, daca nu poti face asta poate ii poti spune lucruri mai putin importante, sa-i ceri diverse sfaturi, sa o faci sa se simta un pic mai bine



blog

asteptandu-l pe Filip (august 2011)

The hand that rocks the cradle is the hand that rules the world

giulia71 spune:

Pai normal ca gresesti, din punctul meu de vedere.
E mama ta, poate nu are cu cine sa vorbeasca, poate simte ca cel mai bun ascultator esti tu, poate in tine vede o consolare, cine stie...

Te-a crescut, macar dreptul asta il are: sa-si spuna of-ul.

Trist...

uneori gandesc prea mult....

bird70 spune:

Mie nu mi se pare normal ca mama ta sa te incarce cu problemele ei si sa te terorizeze cu telefoane. Mama ta este adult si este intr-o situatie dificila, trebuie sa ia o decizie si sa isi puna viata in ordine. Daca decide sa stea cu tatal tau atunci sa accepte decizia si sa nu te faca pe tine sa platesti pentru asta. Daca decide sa plece, atunci sa se intereseze de divort si tot ce are nevoie. Spui ca au 2 apartamente, de ce nu se muta separat si apoi sa se hotarasca daca vor sa traiasca asa sau nu? Nu cred ca daca o lasi pe mama ta sa se planga zi dupa zi de aceleasi probleme o ajuti.

Eu am avut aceasi problema cu soacra-mea, suna aproape in fiecare zi cu aceleasi vaicareli iar apoi suna sa se planga ca nu are bani ca e asa scump sa sune in Australia . In final i-am spus ca il streseaza pe sotul meu, ca daca nu e fericita trebuie sa ia niste decizii si sa isi puna viata in ordine si ca noi nu avem nici o vina si cu siguranta nici o placere sa o tot ascultam. A functionat.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

nemora spune:

Multumesc tuturor

Delsim, nu ma simt de nicio culoare vinovata. A fost decizia ei sa faca doi copii, si eu am la randul meu doi, si nu consider ca copiii mei sunt vinovati ca i-am facut, i-am facut ca am vrut eu, si nici nu consider ca au vreo obligatie fata de mine ca le-am dat nastere si le cresc. Asta a fost decizia mea.

Mickyyy, mama e "scula" din pdv profesional, e foarte realizata, munceste mult; are partile ei foarte misto, de exemplu, e foarte deschisa, am vorbit mereu de toate cu ea, dar acum (dupa menopauza si dupa ce am nascut eu copiii) a depasit limitele. Parca ar vrea sa fiu eu mama ei si nu vreau asta.

Giulia, eu nu consider ca in relatia parinte-copil exista datorii de platit (cu tot cortegiul de vinovatii si sentimente pe care il implica "a avea datorii"). Eu imi doresc relatii sanatoase si senine, in general, in care schimburile sa existe dar sa functioneze pe alte criterii.

Bird, ieri cand m-a sunat i-am zis "ce faci drama queen", si a ras. cred ca o sa incep incet incet s-o iau la misto si apoi o sa-i spun ca am si eu limitele mele. Multam.



Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

rrox3 spune:

Roxy e foarte frumos ce scrii tu si m-as bucura ca toate relatiile parinti - copii sa fie asa. Din pacate nu sunt. Si cei care le altereaza primii sunt parintii, cu sau fara stiinta, insa cu efecte mai mult sau mai putin devastatoare asupra copiilor. Din pacate, de multe ori isi epuizeaza capitalul, ba chiar il depasesc.

Vorbesti despre respect reciproc. Asa e, e foarte important. Consideri ca mama nemorei isi respecta fiica impovarand-o zilnic cu problemele ei si pretinzandu-i grija, intr-un mod nesanatos, pozand in victima neajutorata?
Daca ar dori un sfat de la fiica ei, l-ar putea cere direct, l-ar primi si cu asta basta. Nu asta vrea. Si daca nemora ar sta si ar suspina zilnic impreuna cu ea, nimeni nu ar castiga nimic.

ina.click spune:

Dar eu nu cred ca pozeaza femeia aia.
Ati stat careva in casa cu barbat'su, ca sa puteti apoi sa declarati atat de usor "las-o incolo de terorista rablagita, uite ca pozeaza"?

Cand vi se intampla voua ceva de genul asta, cereti ajutor, atentie, si umpleti 15 pagini de forum de schelalait.
Bine ca atuci cand i se intampla unei mame chestia asta, umpleti vreo doua cu atribute care mai de care: duca-se la psiholog, da ce, io am viata mea, cine a pus-o, terorista, etc....


...urat





Cel mai frumos martisor: Alex 1 Martie 2011

Cristina_C spune:

Daca aceste conversatii dureaza prea mult, scurteaza-le spunandu-i ca ai ceva de facut in casa, cu copiii sau ca trebuie sa pleci undeva (presupun ca te suna pe tel. fix). Intalneste-te odata cu ea ca sa vorbiti pe indelete despre ce are pe suflet. E urat s-o iei "la misto" sau sa-i spui direct sa te mai scuteasca. Peste cativa zeci de ani vei dori, poate, sa-i mai auzi vocea.

J G spune:

Nemora, n-o sa rezolvi problema pana n-o sa spui lucrurilor pe nume intr-o discutie cu mama ta. Sa-i spui exact ce ne-ai spus si noua, ca iti fac rau discutiile cu ea, ca nu te simti confortabil in postura de confidenta a ei (nici nu e normal, un parinte trebuie sa ramana parinte), ca nu vrei sa validezi alegerea ei de a ramane alaturi de tatal tau, ca de acum incolo nu vei mai accepta sa fii santajata emotional, etc etc. Asta iti pot spune din experienta! Stiu, desigur, cat e de greu, insa e necesar. La un moment dat trebuiesc puse niste limite in relatia cu parintii.

As vrea sa comentez la fiecare post care a strambat in nas la problema Nemorei insa reactia mea negativa nu m-ar face sa ma exprim coerent. Doar atat: parintii dau tonul in relatia dintre parinti si copii! Nu uitati lucrul acesta. Sentimentele fata de parinti nu sunt chiar o alegere a copiilor. Daca ati fost binecuvantati de viata cu parinti pe care ii puteti iubi, bucurati-va. Dar nu va uitati de sus "patronizator" la ceilalti care n-au avut atata noroc, care n-au parinti, n-au acasa... (au fizic, dar de fapt n-au).

Cat despre "bucura-te ca mai e in viata, o sa-ti para rau, etc" - santaj, santaj...

ina.click spune:

Fara sa am nimic cu Nemora, doar generalizand, mi se pare stupid sa ne petrecem jumate din viata incercand sa ne convingem parintii ca suntem mai destepti ca ei, iar cand in sfarsit acestia ne cred si ne cer sfatul, sa le dam cu tifla.





Cel mai frumos martisor: Alex 1 Martie 2011

nemora spune:

ina, am stat eu in casa cu ei. faptul ca ea a optat sa ramana cu el in conditiile in care omul (e taica-miu dar asta e adevarul crud) este schizoid, violent, rece, agresiv si tot tacamul, este strict problema ei. Cel putin a fost doamna si nu ne-a spus niciodata ca "pentru voi am stat cu el". Cat despre "mai desteapta ca ea"- nu sunt, ci doar cunosc mai bine mecanismele psihologice pe care m-am chinuit sa le invat tocmai din cauza a ceea ce am trait acasa si din instinct de conservare - ca sa nu trec si eu prin asa ceva. La capitolul "devenire personala" si eforturi stau din fericire mult mai bine. De desteapta, mama e foarte desteapta, si tata la fel, dar strict cognitiv. Emotional ei doi sunt cam praf. Eu insa nu. Si asta se construieste de unul singur, cand vrei cu adevarat sa te repari, altcineva nu te poate repara.

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.