Parinteala nepavloviana(4)

ina.click spune:

Iaca ma bag si eu la sfat

Parerea mea e ca povestile pe care le-ati citat / blamat fac parte dintr-o lume si din niste timpuri demult apuse, in care un grad mare de violenta grafica si fizica erau receptate drept consecinte naturale ale vietii.

Povestile astea au fost scrise pe vremea cand mama jupuia un iepure sa il bage in oala in fatza sobei, nu cand decongela niste fishsticks ca noi.
Cand tata se intorcea victorios si plin de mal cu o ratza cu gatul sucit care urma sa devina vreo cina festiva.
Cand o mica parte din oameni aveau luxul incaperilor diferite si parintii se jucau de-a "animalul cu doua spinari" (cine stie din ce carte e asta, apropos? bomboana premiu) la doua palme de patucul copiilor.
Cand un copil incepea sa munceasca practic pe la 5 ani prin casa, iar la 12 ani era deja "calfa" in atelierul vreunui mester.

si tot asa, si tot asa.

Nu putem condamna povestile acelea dar da, trebuie adaptate. Sunt perfect de acord cu improvizarea, apropos. Cele mai frumoase povesti erau cele improvizate de mamaie-mea. Cu cat era mai chioara de somn biata femeie, cu atat firul povestii era mai halucinant, gen Serge Brussolo.

Daca vreti, putem sa facem un coltisor pe forum unde sa scriem "noi" povesti Mai stii, poate le si publicam.





Cel mai frumos martisor: Alex 1 Martie 2011

Ramona J spune:

Astea-s in carticele pentru copii? Eu ma gindem la "floricele pe cimpii, hai sa le adunam copii".
Dar tu poti sa le spui pe astea daca vrei.

Are dreptate Ina, altele erau vremurile cind s-au scris povestile astea.
Chiar daca fiica-mea nu vede iepurele jupuit, ea intelege ca asta este natural. Nu stiu cum, dar nu "freaks out" deloc la asa ceva, i se pare natural.
Lui fiu-meu daca-i spun "singe" zice ca i se inmoaie picioarele.
Deci povestile lor preferate au fost foarte diferite.

pisigri spune:

Da, bine, au fost scrise in alte vremuri. Noi crestem azi copii care stiu ca porcul creste in congelatorul din supermarket, iar laptele direct in cutie.
Si fishfingers nu-s sanatoase

Sa fim seriosi, la o virsta frageda o sa se uite pe Discovery sau Animal Planet si o sa aiba surpriza sa vada ca leul o papa pe gazela. Si o sa vada puiul de ciine pe care l-a mingiiat ieri, storcit pe asfalt de vreun idiot prea grabit. Si o sa-i moara pestii/canarii/ciinele/pisica/uatevar animal de casa. Si o sa vada copii cersind si infulecind cu mare pofta un coltuc de piine oferit de vreun strain. Si o sa vada o mama/bunica/bona "lipindu-i" copilului din dotare una la fund.

Violenta exista in natura (si in societate) si copilul nu poate fi protejat la nesfirsit de scene ca cele de mai sus. Ele trebuie explicate pe intelesul sau, iar copilul trebuie ajutat sa "treaca peste", trebuie sprijinit si incurajat. Dar are dreptul sa stie si ca in lumea asta mare exista si copii bolnavi, si copii care mor de foame, si copii saraci care nu au jucarii sau care isi doresc sa mearga la gradinita/scoala si nu au posibilitatea. Eu cred ca asta ofera un echilibru in educatia lor. Sint lucruri triste, pe care oricum le vor afla si care cred eu ca e mai bine sa le fie "prezentate" cu tact de catre parintele care e acolo ca sa isi ofere sprijinul. Nu pentru a-i ameninta sau culpabiliza, pe modelul "copiii mor de foame si tu faci mofturi la mincare/copiii aia nu au nici o jucarie si tu le strici pe ale tale" etc.

Bine, asta nu inseamna ca de miine eu o trec pe Ilinca la program intensiv de vazut pe Animal Planet gazele hacuite, sau ca o sa-i atrag atentia expres asupra animalelor ucise de masini sau asupra corectiilor fizice aplicate copiilor prin parcuri doar asa, ca sa stie din timp ca exista si chestii nasoale pe lumea asta. Dar cind un copil o incaseaza in parc de la mama/tata/bunica/matusa/bona, nici n-o sa-i acopar ochii cu mina. O sa "profit" de "ocazie" sa ii explic ca violenta fizica nu e buna, ca din pacate exista oameni mari care nu stiu sa se faca ascultati altfel, dar ca ea nu trebuie sa permita nimanui sa o loveasca si trebuie sa ne spuna mie sau lui tati cind cineva o loveste etc etc.

Si pina la urma, povestile astea au un mesaj pe care il consider eu valoros: binele invinge, iar raul este pedepsit intr-un fel sau altul. Nu prea reusesc sa imi imaginez cum este taxat raul si cum invinge binele, intr-o lume a povestilor in care bintuie numai zinisoare, fluturasi, albinute, soricei care sug tzitzi de la pisici si tigri vegetarieni. Cum ii explici copilului ca nu trebuie sa plece cu strainii daca in toate povestile totul e numai lapte si miere? Cum il inveti sa se protejeze pe sine, daca el nu stie ca in lume exista si rau?




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

denizel spune:

Si de ce oare trebuie ca un copil sa fie asigurat inca de la 2 ani ca binele invinge intotdeauna (asta e o minciuna) si ca raul e/trebuie pedepsit (alta minciuna :D + sadirea de timpuriu a ideii ca raul nu trebuie lasat nepedepsit - extrem de discutabil).
Nu-s de parere ca un psihic puternic se cladeste in convingerea ca totul e sub control, ca orice deraiere a celor din jur va fi sanctionata samd.
Consider precar echilibrul bazat pe asteptarea pedepsei care sigur se va abate asupra celor care au gresit.

Daca un copil vede ca un sofer a storcit cainele pe care el il mangaia ieri, il alinam spunandu-i "lasa, puiule, ala care a calcat cainele va fi cautat de politia animalelor si va plati o amenda usturatoare"?

Intre "pandi cand lupul doarme adanc, lua un cutit si-i spinteca burta facand astfel dreptate" si "pisicuta torcea fericita in timp ce soricelul dormea incalzit langa burtica ei si o vrabiuta ii culegea resturile de quinoa incoltita de pe botic" exista o multime de carti minunate si interesante pentru copii.
In afara de simtul "dreptatii", mai exista simtul umorului, sensibilitate, curiozitate, creativitate, cultura :D, lume imaginara din care sa se aleaga cu mai mult decat o galeata de sange si-o baba arsa de vie intr-un cuptor etc, etc, etc.

pisigri spune:

Denizel, tu ma contrazici, eu iti aprob raspunsul

Stii care ar fi o "problema" din punctul meu de vedere? Ma rog, "e" mai multe.
Odata ca toate povestile astea pline de cruzime sint, printre altele, niste "puncte de referinta". Adica mie mi se pare normal ca un copil de, sa spunem, 5 ani, sa stie despre ce e vorba in Scufita Rosie, Alba ca Zapada etc. Mi se pare un fel de "cultura generala" daca vrei. Daca nu i le citim noi, ca mame, o sa ii fie citite la gradinita, o sa i le povesteasca bunica/bona etc.
A doua e ca un copil de 2-5 ani n-o sa stea in veci sa analizeze daca raul e chiar rau sau are nuante, daca este sau nu pedepsit destul/prea sever etc.
Cred ca orice poveste citesti, in afara de niscai legende sud-americane care explica aparitia vreunei pasari ciudate (aveam eu o cartulie bestiala in colectia BPT, trebuie sa o caut la mama acasa), aduce in discutie raul si pedepsirea raului. Exista Fat Frumos si capcauni, vrajitoare, zmei, fantome, spirite, spiridusi, trolli, ma rog, o gama extrem de variata de personaje negative, carora invariabil li se asigura o moarte violenta, frecvent prin decapitare. Chiar si Cruella de Vil se rastoarna cu masina in prapastie si e neclar care e viitorul ei.

Bine, mai sint diverse versificatii - eu chiar am niste cartulii proaspat cumparate, tare dragute - pasnice, dar nu poti "umple" o copilarie numai cu asta.

Si - stiu ca deviez dar nu ma pot abtine - perpetuez si eu un monolog din Stand-up Cafe: ce ne facem mai tirziu?? In clasa I copilului i se citeste cum Ionica e uscat in bataie ca a furat o mina de cirese, apoi citeste cum moare puiul de frig si foame, parasit de mamica lui care l-a sacrificat pentru ceilalti fratiori (cu detalii cu furnici care i se plimba pe ochii care urmaresc stolul plecind), mai citeste despre un cutu-schiop, despre Fefeleaga, iar exemplele pot continua. Cu astea ce ne facem? A, sa nu uitam de caprioara si de alti "prieteni care nu cuvinta" dar care sfirsesc care mai de care mai tragic....

P.S. Mi se pare ingrozitor de trist ca traim intr-o tara in care ideea ca un timpit care a calcat un ciine ar fi pedepsit este hilara. Stiu ca si tie.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

denizel spune:

Hihi, Pisigri, trebuie sa-ti amintesc si tie ca ai cerut pareri in legatura cu lecturi pentru copii mici, citez, "in jurul varstei de 2 ani" .

Cred ca ai inteles gresit, eu nu sunt impotriva acestor povesti. Spuneam doar ca atunci cand i le-am citit copilului de 1,5-2-3 ani am eliminat pasajele cu violenta si cruzime.
Si am mai spus ca nu sunt de acord ca rezolvarea este egala cu binele invinge si raul e pedepsit.
Asta e unul din scopurile evadarii in imaginar - sa fie pedepsit raul iar binele sa fie invingator - dar nu ma atrage in mod deosebit si nici teribil de folositor nu-l gasesc.


P.S.

Sper ca nu ai gandit macar o secunda ca mi se pare hilara ideea ca un tampit care a calcat un caine este pedepsit :).

buli spune:

eu cred ca povestile trebuie lasate fix asa cum sunt.
spunand o poveste nu inoculezi nimic copilului, ii spui doar o poveste.
principiile si ideile despre lume si viata ii vin din purtarea de zi cu zi a parintilor si din atmosfera generala din familie si din mediul scolar/de gradinita.
povestile sunt bune asa fantastice, metaforice si hiperbolizate cum sunt. acu, ce sa facem sa ne dorim povesti scrise corect?? pai unde e fantezia, farsa, amuzamentul?
pai cati dintre voi care au citit romane politiste s-au apucat sa le copie si in viata? sau pe kafka? sau asimov? sau orice alta scriere care "depaseste" realitatea?
povestile cred ca sunt un fel de "antrenament" al creierului si psihicului pt lecturile viitoare. si pt. imaginatie, joc, fantastic si ce mai vreti voi.

terishka spune:

Uite, niste povesti care mie mi s-au parut altfel, in sensul celor spuse de Denizel: Murdarici, Sora cea mica, Lilly cea galagioasa, toate sunt editate de Nemira cred.
Sunt scrise in cateva fraze, cel putin primele doua (eu le stiu pe dinafara deja, le-am tocit cu fi-mea), dar cuprind o gramada de implicatii despre prietenie, greseli, curaj, iubire, acceptare.
Si imi mai plac pentru ca pe masura ce creste ea descopera noi sensuri in ele, asa simplu cum sunt ele scrise.

Mi-ar placea sa mai descopar altele asemenea, din repertoriul vostru:), care sa fie potrivite pentru 3 ani jumate-4 ani.

pisigri spune:

Murdarici e aia cu un catel cu care nu vrea nimeni sa se joace, pina gaseste purcelusul care e la fel de murdar?




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

terishka spune:

Aia e, da.