Parinteala nepavloviana(4)

cleo78 spune:

eu nu sunt de acord cu reactia ta. Daca ma loveste, nu ma aper cu miinile - ci plec.
In lumea copiilor (cresa, gradi, scoala), daca va lovi un copil, acela nu v-a sta cu miinile sa isi apere fata: ori va pleca (cazul fericit), ori va da inapoi (cazul agresiv), ori va ramane socat de gest, pt ca nu a mai vazut/facut. Eu cred ca trebuie sa te comporti asa cum ai vrea tu ca copilul sa suporte agresiunea intr-un viitor. Gandeste-te ca la fel, el poate fi lovit de altul. Ce vrei sa faca? sa stea cu miinile la fata sa isi apere ochii si atat? Nu. Eu imit situatia asta: plec, si ma duc la tati, si ii povestesc ca uite ce mi-a facut, ca nu a facut bine, si ca sunt suparata pe ea si nu ma mai joc cu ea pt ca ma loveste si ma doare.

In mediul familial, copilul primeste mai multa indulgenta. Cu ceilalti copii, toti sunt egali. Imi place sa cred ca pot sa pregatesc copilul pt asta.

Bine, situatia mea e putin diferita, fetita mea inca nu vb fr,deci noi avem o problema de comunicare - limba. Si daca acasa negociem situatiile conflictuale, la gradinita ea nu mai are avantajul intelegerii lucrului asta.
De aceea simt nevoia sa simulez situatiile astea.

Drama mare este insa in mine ca reactia mea din subconstient este sa dau inapoi. Mi-a dat 2 picioare in burta - de primul lucru am ridicat mana sa ii dau peste picior. M-am oprit, pt ca mi-am dat seama ca asta e cea mai proasta solutie care as putea-o aplica: agresivitate la agresivitate.

Monnvas spune:

Pai pt mine, pt tipul ala de lovituri, e suficient sa ma protejez cu mana. Nu-mi place sa plec cand e in spume, adica n-as vrea sa-i transmit mesajul ca il parasesc cand e nervos. Ma apar de un comportament, nu de copilul meu.

Intentia mea nu e sa ii fac un curs de autoaparare, ci pur si simplu sa ii arat ca ii dezaprob comportamentul.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

cleo78 spune:

a, eu tratez diferit starile de frustrare, nervozitate ale fetei, pt ca astea apar destul de des; cele de agresivitate sunt f. rare.
Pana acum cateva luni, cand inca nu reusea sa vb bine si sa se exprime, si nu ii iesea sa bage cubul mare in cubul mic...aveam des de tratat momente de nervozitate - cu calm, cu divagare, cu explicatii, functie de situatie si oboseala, si timp, reuseam mereu sa de-tensionam momentul.

Acum are un nou mod de manifestare in conflicte: scuipa. Nu cu saliva, ci ca pisica. De fapt, prima data am vazut la topogan, cand a ajuns in acelasi timp cu un baietel de aceeasi varsta, dar vorbitor de engl. si ca a incercat ea sa ii zica ca vrea prima, si... i-a aratat coltii ca o pisica si facut un sunet...fix ca pisica nervoasa. . Pe noi ne amuza, dar imi dau seama ca la gradi are conflicte dese de accesare a aceluiasi creion/jucarie, si ca...asa a ajuns ea sa comunice. Ca o pisica.

salcia spune:

Cleo, same here! Si al nostru "stucheste" ca pisicile de ceva timp, cand nu ii convine ceva. Eu sunt aproape sigura ca de la pisici a si invatat, el sta la curte, si langa stau bunicii din partea tatalui, care au doua pisici si o catelusa. Cred ca a vazut pisicile si catelul certandu-se si scuipandu-se, si s-a gandit ca e un comportament demn de imitat . De fapt l-am si vazut fugarind o pisica prin vie si "stuchind-o", era foarte incantat de metoda lui . Dar a inceput sa faca si prin parc asa, la copii, si e un pic ciudata situatia.

Cat despre lovit, si eu ma feresc, ii spun ca ma doare si ca fac "buba", dar nu-l lovesc si nu-l bruschez. O singura data cand m-a lovit rau, prin surprindere, l-am ciupit :( - nu tare, dar a plans atat de rau, saracul, cred ca de soc, nu se astepta, ca m-am simtit oribil cateva saptamani si mi-am zis ca daca e sa am reactii din astea aiurea o sa ma lovesc/ciupesc pe mine.

pisigri spune:

Rrox, de unde pot sa ii "cumpar" Pisilincai mele 2-3 (nu mai mult!!) idei fixe/ritualuri...? Mai ales unul legat de ora de culcare...

Mie mi se pare ok reactia lui Monnvas. O data pentru ca celelalte variante de a reactiona nu mi se par ok:
- sa dau inapoi = sa incurajez violenta si agresivitatea, sa transmit mesajul ca e ok sa faci asa
- sa ignor, sa nu mai vorbesc cu ea = sa-i spun ca asa se rezolva problemele, intorcind spatele si refuzind dialogul
A doua oara, desi ea se intreaba daca nu e cam pavlovian mesajul transmis , mie mi se pare o reactie foarte fireasca de tipul actiune-reactiune, gest - consecinta. Un adult echilibrat nu se va impune de pe pozitii de forta (tu mi-ai dat o palma, iti dau si io una, pentru ca pot), nu va refuza dialogul, nu va fugi, exagerind astfel importanta sau intensitatea loviturii. Se va apara natural, cum s-ar apara de o asemenea lovitura, de atare intensitate, cu alta provenienta.
Bine, Monnvas are si avantajul ca lui Chiti ii displace sa o vada cu miinile la ochi sau sa ii intoarca spatele cind se duc la culcare. Daca reactiile astea i s-ar parea amuzante, nu stiu cum ar scoate-o la capat

PS. Nu pot sa vb din proprie experienta pe tema asta, ca Pisilinca nu a lovit niciodata, mai arunca cu jucarii in noi, dar i-a displacut cind am aruncat si noi cu jucarii in ea (in fond, era o joaca nu? ne jucam cu totii...:P. Bine, am o banuiala ca acum, daca ar arunca in noi cu jucarii, nu am mai arunca si noi in ea :)))




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

cleo78 spune:

si noi am avut pisica.

rrox3 spune:

Pisi le creezi Ora de culcare de exemplu: la ora x incepi ritualul de culcare, se va obisnui daca e un ritual placut. Va merge mai greu primele zile, dupa, mai usor.
Da' eu nu cred ca Pisilinca nu are si ea niscai ritualuri ale ei, poate doar nu-s cele dorite de tine.

AgnesLuca spune:

Da, asa-i, au ritualurile lor si doamne, tare draguti sint!!!

De un ritual chiar ati pomenit voi mai devreme, ala cu vizionatul lui kk inainte sa tragem apa

Azi am un pic de timp, asa ca mai scriu citeva din ritualurile "impuse" de fiica-mea:

-in drumul de la gradinita acasa, schimbam tramvaiul si statia si trecem pe linga o fintina arteziana mica, oarecum ascunsa de un zid de inaltime medie; eu tb sa o pun pe zidul respectiv, analizam figurile (o broasca, o testoasa si un balaur) si modul in care scuipa ele apa (asta-i la fel tot timpul) + noutatile (ieri a fost un dop de plastic sau o sticla in bazin, azi nu mai este)

- la culcare, cind era bunica-sa la noi, dupa ce ii faceam baia, intra bunica-n scena sa citeasca povestile si cind i se facea somn o trimitea pe buni afara si zicea sa vina mama (eu stau linga ea pina adoarme, e un moft-ritual la care inca nu vrea sa renunte, insa daca eu nu-s seara acasa se culca singura, pe tac-su il da afara si-i zice sa stinga lumina )

Referitor la ritualul de culcare, eu am optat pentru calea de mijloc intre copilul culcat la ora fixa si copilul care se culca atunci cind ii e somn. Adica incercam sa facem baia la ora cit de cit fixa, dupa care urmeaza program de citit pe care il intrerupem de obicei la cererea ei, adica zice ca-i gata si sa stingem lumina (bine, exista si exceptii, cind ii zic eu ca-s obosita si vreau sa stingem lumina)

rrox3 spune:

Agnes pai nu-i cale de mijloc, e ritual la ora fixa, fiindca ritualul incepe cu baia. Alt model mai fix de adormire nici nu e posibil, copilul nu adoarme la comanda.

AgnesLuca spune:

Ramin la parerea mea ca-i de mijloc pt ca stiu nenumarate cazuri in care ritualul este baie-citit 1 poveste sau X minute - stins lumina. Cind adoarme copilul in fapt, asta-i alta mincare de peste, nici la noi nu adoarme imediat dupa ce stingem lumina, chiar si atunci cind a cerut ea asta.

Sincera sa fiu, mie mi-ar fi placut sa o culc cind cere ea, da nu reusesc sa ma descurc cu etapele dinainte de pusul in pat, gen baie, spalat dintii, imbracat in pijama. Daca-i prea obosita, o enerveaza tot procesul asta. De aia as fi curioasa cum fac cei care-si culca copii cind li se face somn, am mai intrebat la un subiect da nu mi-a raspuns nimeni, desi stiu ca sunt citeva mamici pe forum care practica asta.

---

>>>Continuare topic