Parinteala nepavloviana(4)

Monnvas spune:

O, da, nici eu n-am voie sa duc olita la WC daca e materie cafenie; la pipi ma mai lasa. Si trebuie admirat si la noi cat e de mult si cum pluteste in WC (s-a rupt sau sta intreg)

Azi dimi m-am infipt in el la o faza de-asta, ma si busise plansul ca deja se adunasera cam multe pt o singura dimineata, prin urmare a constatat ca poate sa bea apa din canuta cand nu avem sticla la noi (si la apa e tambalau, cand ii dau din canuta vrea din sticla, cand ii dau din sticla vrea din pahar si tot asa) si la inca vreo 2-3 chestii a constatat ca se poate trece peste si fara smiorcaiala.

Io cand nu mai stiu ce sa fac ii zic sa nu mai bazaie, ca se umple de muci. Stie ca la gradi nu ii primeste pe copiii muciosi, iar el e atat de mare fan gradi...

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

Ioana_Pos spune:

Pe acelasi sistem imi ziceau mie pe la 4-5 ani: daca plangi faci riduri ca babele si te faci urata. Si se oprea robinetul!

dia_filipas spune:

Si noi suntem in plin proces de invatare a lui "nu se poate". Plange cu istericale daca se rupe biscuitul, banana sau mai stiu eu ce. Eu am rezolvat-o (cand merge, ca nu totdeauna) asa: le lipesc la loc, le tin eu cu mana si ii dau sa manance pe unde e rupt. Bineinteles ca unele activitati trebuie musai sa le faca singura, gen tras apa (de cate ori nu am facut pipi "fortat", ca sa aiba ea dupa ce sa traga apa, ca am uitat s-o las , inchis/deschis usa, musai musai ea tre sa fie prima care intra/iese de undeva (si asta ne-a costat niste "reluari"). La cererile absurde sau chiar imposibile ii spun simplu ca nu se poate. Ea stie ca eu tin minte ce si cum ii place ei, asa ca avem placa cu explicatii: o tin in brate in timp ce urla si ii repet, ca ea stie ca atunci cand se poate va primi, ca acum/asta nu se poate. De obicei merge si la noi sa-i adresez o intrebare total scoasa din context.


Dia, mami de shmoo mare Miruna (15.07.2008)
31+ cu shmoo mic "pisicutz verde"

viviana spune:

Ha, ha, ha.
Sa va vaz mai incolo!

Are 13 ani si un acvariu.

De vreo luna in fiecare seara inainte de culcare trebuie sa fac asta:
- ma uit la acvariu
- controlez sa fie luminita inchisa
- controlez usa de la dormitor sa fie data de perete
- controlez ca intrerupatoarele sa fie inchise. Asta inseamna ca trebuie sa aprind si sa sting lumina.

A visat intr-o sera ca se aprinsese lumina spontan si ca pestii nu au putut sa doarma si au murit de nesomn.


Are 13 ani si nu suporta sa arunc mancarea. Ca cica ii e e mila de mancare si de mine ca mi-am obosit mainile.
Asa ca baga resturile in frigider si eu ii promit ca le mananc.

Chiar acum ma asteapta 2 sandvisuri ce au facut ieri un drum dus-intors pana la scoala si si-au petrecut noaptea in ghiozdan.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

pisigri spune:

Viviana, asta cu pestii morti de nesomn e de nota zece. Ai grija "fata" sa nu manince careva sandvisurile alea, ca acusi te citim, Doamne fereste, pe la "Sint in panica" :)))




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Ioana_Pos spune:

WOW!

viviana spune:

Am pandit sa inchida usa liftului si-am dat sandvisurile direct la ghena.

Cu toate ca i-am explicat si stie si ea foarte bine cum sta treaba pur si simplu nu mai imi bat capul.

Micile obsesii trec si maine apar altele.

De fapt asta gandeam: nu se termina niciodata.

Cu biscuitii rupti am rezolvat-o la vremea respectiva, cand dupa plansete i-am zis ca lipiciul e din balega de manz, cu pastele sub forma de litere, cifre am rezolvat-o spunandu-i ca asa trebuie sa fie unele fara picioare ca sa i se intregeasca in stomac - uite, ce fraiera trebuia sa-i spun asa si la biscuiti!
Cu frunzele rupte nu am reusit.

Cea mai ciudata obsesie a inceput pe la 4 ani si s-a sfarsit (sper!) pe la vreo 9. Strangea bibelouri sparte si le peticea cu plastilina. Da, nu pot sa va spun ce le plangea pana ce gazda zicea ia ciobu' si nu mai plange.

O data chiar mi-a adus o solnita pe care a gasit-o in spatele blocului. Ca era intreaga si cineva a aruncat-o si ei ii e mila de ea.

Asta aud de ani de zile: mi-e mila.

Nu am gasit o solutie in afara de rabdare, rabdare si credinta. Credinta ca poate intr-o zi s-o sfarsi cu astea.
Dar imi rezerv dreptul sa fiu pesimista!

Sper ca v-am incurajat destul!


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

pitzinuca spune:

off topic - pai vezi, esti neplansa, incerci sa recuperezi acum

salcia spune:

M-am amuzat copios cu povestile voastre, fetelor (bine, sunt convinsa ca nu e la fel de amuzant daca stai jumatate de ora sa tot explici lucruri si copilul tot face crize...).

Eu voiam sa va intreb daca e in regula ca un copil de doi ani si jumatate (nepotelul meu ) sa loveasca? E un copil tare bun si dragalas, dar il mai apuca si pe el, in general ori cand nu ii convine ceva, ori in joaca - loveste (cu palma si picioarele), musca, scuipa (adica face asa, ca pisicile, eu ii spun ca "stucheste"). Daca nu esti pe faza ti-o poti lua rau (de ex. daca ii schimbi scutecul si el n-are chef, pac niste picioare in dinti). In general ne loveste pe noi, cei din familie (mai ales pe bunica si pe mama lui, sora mea), cu alti copii pe-afara nu e asa violent (sau oricum, e mai "soft").

I-am explicat ca nu e ok, ca ne doare si pe noi, ca facem "buba", si vine si ne pupa , apoi iar loveste... Ma intreb cum ar trebui procedat in situatiile de genul asta.

alex_andra spune:

Salcia, ok nu este, cel putin, mie nu mi se pare normal sa fie ok ca un copil de 2-3 ani sa loveasca in stanga si in dreapta pe unde apuca.

Aaaa....daca intrebi daca si alti copii fac asa, da, asta da, pot sa-ti spun ca si fi-mea face asa.
Ne loveste, ciupeste, musca - atunci cand e suparata.
Ma rog, mai mult la trecut.
In ciuda milioanelor de explicatii pe care i le-am dat, ca nu e frumos, ca ma doare, ca ma supar, ca plang, ca ....etc.

Noi am mers si pe varianta mai putin soft, adica: nu mai vb cu tine, te joci singura, etc.
Si daca ma lovea tare, o ignoram dup-aia vreo jumatate de ora, ca sa inteleaga ca sunt f suparata.

Pentru ca prinsese si ea smecheria ca daca ma pupa, imi "trece". Si atunci lovea-pupa, lovea - pupa, iar mie nu mi se parea ok.

Am mers si pe varianta, daca ma tragea de par, o trageam si eu, ca sa inteleaga ideea de durere. (stiu ca este o metoda controversata)

Ma lovea, o loveam peste mana, tot asa, ca sa inteleaga de ce o rog sa nu ma mai loveasca, ce inseamna : au, ma doare, nu ma mai lovi.


Pot sa-ti spun ca la fi-mea a mers varianta exemplului mai mult decat cea a explicatiilor.

Si la noi, cu varsta a trecut.
Acum e mult mai rar si acum deja stiu cand o apuca si anticipez si reusesc in cele mai multe cazuri sa ajung sa evit muscatura/ lovitura.

Iar de cand e la gradinita, vad ca nu a mai avut episoade de genul asta.