Parinteala nepavloviana(4)

pisigri spune:

denizel, eu sint deja spaima gradinitelor.
Deci in mai multe locuri ma tin minte de anul trecut. De la unica vizita facuta anul trecut
Ma mai consolez ca aici unde am (mai) mers sunt camere de supraveghere. Dar ce i se spune, nu am cum sa controlez. Dar nu am cum sa controlez nici ce i se spune acasa, asa ca...

Da, Monn, si la noi a fost la fel, in prima zi am stat pina la 12 cu ea, in a doua zi am stat cu ea pina pe la 10 jumate apoi am lasat-o si singurica un pic. Numai ca educatoarele sint "de vina"; de fiecare data le-am spus sa ma anunte cind incepe sa plinga dupa mine, si a durat pina cind s-au prins ca nu le consider incompetente pentru ca nu reusesc sa imi consoleze copilul, ci ca prefer sa simta copilul ca se poate baza pe mine si ca nu e abandonat acolo.

Ieri am vorbit despre scoala. La scoala se pare ca e mai frumos ; tot nu vrea sa mearga, dar macar mi-a dat voie sa ii povestesc una-alta.

Asa nu stiu ce sa fac.... Anul trecut eram foarte sigura pe mine si hotarita ca gradi e cea mai buna alegere; anul asta mi-a cam trecut entuziasmul...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

viviana spune:

Pisigri, nu stiu de ce, da m-am trezit in gand cu Pisilinca.
A suferit atat de pe urma bolii si a mai ramas traumatizata si cu frica sa nu i se intample ceva.
Cred ca nu se simte bine decat acasa, in mediul familiar ei, restul o sperie.

Daca trebuie sa o duci stai cu ea ceva mai multicel. Nu cate 5 minute. Pana va capata incredere in educatoare si ii va disparea spaima si asocierea institutiilor publice cu boala pecare a avut-o.

Mi-am amintit cand fii-mea a avut piciorul rupt, pe la aproape 3 ani, si a tras vreo 6 luni de zile. Multe luni de zile dupa ce s-a facut bine abia daca isi folosea piciorul.
Mi se rupea sufletul cand o vedeam pornita sa alerge, apoi se oprea brusc si isi relua mersul cu incetinitorul.
A fost si perioada cand voma la gradi.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

AgnesLuca spune:

Pisigri, cum te astepti tu ca ea sa se bucure ca vine bona, daca tie nu-ti place de ea ? Gindeste-te cam ce-i transmiti tu copilului...

Legat de gradinita, este revoltator ca nu au toate un program special pentru adaptarea copiilor. In tara in care traiesc io perioada de adaptare este de 2-4 saptamini in care copilul se duce cu un parinte la gradintita si stabileste o relatie cu educatoarea. Copilul ramine singur in mod treptat, perioada de adaptare este considerata terminata in momentul cind educatoarea este capabila sa linisteasca copilul cind acesta plinge. Asta insa nu inseamna implicit ca, copilului ii va place la gradi, uneori dureaza luni de zile pina acesta se simte acolo in largul lui.

pisigri spune:

Viviana, multumesc . Ma sperie cit este de fricoasa. Mi-e atit de mila de ea cind o vad asa timorata, ca nu era asa... Dar daca fetitei tale i-a trecut pina la urma...mai trag si eu speranta.

Agnes, pai pe Ilinca o linisteau educatoarele si in a doua zi, dar evident nu era adaptata la gradi.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

chatonel spune:

pisicogrix, de ce nu schimbi bona, in loc sa bati pasul pe loc cu gradi? e cel mai simplu, cel putin vazut dinafara.

Monnvas spune:

Reinviem subiectul.

Cum le explici copiilor ca "nu se poate"?

Ex. Se rupe un biscuite. Piticul plange "ala pa loc" = sa-l pun la loc. Nu merge doar sa simulez ca il pun.
Trece un avion pe cer. "Aionu' nu peaca p-acoloooo!!!" = sa nu plece avionul p-acolo, ci sa mearga inapoi (explicat ca avionul are un culoar de zbor si daca nu-l respecta face accident, explicatie respinsa)
Mazgaleste o haina si apoi vrea sa o sterg. Nu iese, evident.

Cum ii explici ca sunt chestii care se intampla indiferent de vointa/puterile tale?

Seria nr. 2: sa se dea copilul x jos din leagan (nu ca ar vrea el in leagan in locul lui!)
sa nu port io nush ce bluza

Cum il fac sa priceapa ca fiecare om are o vointa si ca fiecare om are dreptul sa faca ce vrea el, nu ce zice fiu-meu? Ca si el isi alege singur cu ce jucarii sa se joace si nu ii zic io?

...stiu, o sa vi se para mizilicuri, dar tampeniile astea declanseaza crize istericoase... De obicei reusesc sa le previn (stiu ca mancarea trebuie sa ii fie prezentata in bucati mari, intregi, stiu ca n-am voie sa scot castanele din gaoace), dar de multe ori ma ia prin surprindere. In plus, is atatea maruntisuri de care trebuie sa tin cont, ca am ajuns sa-mi complic viata f mult. Nu mai zic ca nu apuc sa relatez toate acestea persoanelor cu care sta in lipsa mea si care nu pricep ce vrea si cum s-ar putea calma individul.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

buli spune:

Monnvas, tare piticul vostru
altceva in afara de distragerea atentiei nu-mi vine in cap.

Sabina spune:

eu n-am gasit alta solutie decat sa fiu mereu cu un pas inaintea lor.Si daca nu se putea, ma inarmam cu multa rabdare ca sa treaca criza. Da am trecut si noi prin angoase de genu.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

buli spune:

aaa, mi-am mai amintit ceva. la faza cu avionul as fi inceput sa-i spun ca zboara spre Paris si ca Parisul e un oras frumos, unde se gaseste un turn foooarte inaaalt si unde oamenii vorbesc alta limba, franceza si ii spuneam un pic in franceza (nu radeti, va rog!) si vorbeam eu mult pana sa uite de avion.
si tot asa ...

Victoria_mami spune:

Mami de Cristian si Victoria facea la fel pana nu demult, deci tot cam pe la varsta lui Cristian. Eu ii dadeam ei (folosesc exemple tale) sa 'lipeasca' biscuitul (sau ii dadeam altul, intreg), ii spuneam avionului sa nu treaca pe acolo, ca o deranjeaza pe ea si apoi il 'certam' pe avion ca nu ma asculta si ii spuneam ei sa-i spuna avionului sa schimbe directia , ca poate pe ea o asculta. Da-i lui un servetel umed sa stearga bluza mazgalita.


Seria 2: cu schimbatul bluzei... inca nu am gasit solutie. Probabil ca iti cere sa-ti pui 'haine de casa' ca ii e teama ca pleci? Nu stiu, eu asa mi-am explicat cerintele Victoriei sa-mi schimb bluza de cum intram in casa (amandoua, eu stau acasa cu ea). Cat despre cerinta lui sa faca alti copii ce vrea el, nu poti decat sa-i tot repeti ca nu le poti spune altor copii ce sa faca si sa il intrebi daca lui i-ar place sa vina alt copil sa-l dea jos de pe leagan doar asa, ca are el/ea chef. Crede-ma ca ei inteleg mai mult decat credem noi. In rest, multa rabdare. Victoriei i-au cam trecut. Dar la noi mergea si inca merge, de ex. (scuze, nu stiu cum sa ma exprim sa ma intelegi, am sa dau un ex.) "Vreau Belle!" (prietena ei, vecinita) "Victoria, Belle e la scoala!" "NUUUU! Eu nu vreau sa mearga Belle la scoala, vreau sa vina la noi! ACUM!" Si atunci eu incep sa vorbesc cu imaginara Belle, care e in camera cealalta de obicei... si se linisteste, de cele mai multe ori...

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA