Parinteala nepavloviana(4)

maria_alexia spune:

Moonvas, buna intrebare.

Primului i-am tot explicat, distras atentia, toate cele. Tot nu era multumit. Nu e nici acum, asteapta de la noi sa rezolvam situatiile.
Cu cea de-a doua n-am mai avut atata disponibilitate. Se rupea biscuitele, constatam situatia, o consolam, apoi ii dadeam pace. Cum ai face si cu un adult. Plangea in continuare, evident. Apoi brusc se oprea si gasea o solutie: sa-i mai rontaie un colt sa arate a ciupercuta!
Deocamdata pare o mare optimista si descurcareata, gaseste singura rezolvarea. Infinit mai bine decat cel mare.
Raspunsul meu final e ca nu trebuie sa faci TU nimic, sa te porti asa cum te-ai purta cu cineva care pricepe situatia. Frustrarile trebuie sa invete sa si le rezolve singuri.

mihaela_s spune:

hahaha, a mea cea mare care are 15 ani in curand , cand avea vreun an jumate voia in brate. Dar nu oricum ci eu sa stau...in picioare pe covor! Ii faceam pe plac, discutam diverse, ii treceam atentia catre jucarii si alte cele si trecea...a tinut-o cateva luni apoi i-a trecut fara nicio urmare. O alta faza tot la ea: cand ajungeam acasa si deschideam usa o apuca ca...ea voise sa deschida. Nu spunea niciodata inainte ci numai dupa! Asa ca incuiam usa inapoi, ii dadeam cheia si o ridicam in brate sa descuie ea. Mai nasol era cand ajungeam in casa si atunci isi amintea .

Si eu zic ca nu trebuie sa faci nimic...ii explici unde se poate ce e de explicat, in rest ii faci pe plac. Trec toate cu rabdare...
Faza cu hainele am avut-o si noi, a fost scurta...ma imbracam cu ce voia ea. Aici m-am "luptat" putin cu ea si i-am lasat mana libera ei in alegerea hainelor proprii in timp ce le alegeam eu pe ale mele...a inteles pana la urma. Dar eu nu am mai avut niciun cuvant de spus in alegerea hainelor ei(ale lor de fapt, ca amandoua au avut aceleasi pretentii: daca mama le alege lor hainele, ele le aleg pe ale mele ).

buli spune:

interesant si punctul tau de vedere, maria alexia

Monnvas spune:

Multumesc.

Am observat ca intr-adevar solutiile creative is cele mai bune. Ca Sabina, de obicei preintampin, stiu ce locuri sa ocolesc, ce situatii sa evit, totusi se mai intampla, mai ales cand e altcineva de fata care nu stie "regulile jocului". Distragerea atentiei nu merge, explicatiile or avea ele efect pe termen lung (d-aia inca imi mai racesc gura), dar nu calmeaza omu'. Se calmeaza la variante ca cea propusa de Desiree si de Buli, cu vorbitul mult despre obiectul respectiv, detalii multe si inutile etc. pana uita de unde a plecat. Doar ca uneori chiar is in pana de inspiratie/energie si nu-mi iese. Nu mai zic si ca astept ziua in care sa accepte senin ca is si chestii imposibile.

Imi place ideea cu rontait biscuitele in forma de ciupercuta

Oricum, imi prinde tare bine sa stiu ca mai sunt si altii, aseara ma certa tat-sau ca l-am educat prost si d-aia... ma rog, parca el n-ar fi fost de fata cand il educam io prost

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

Monnvas spune:

Uof, tare ar fi bine, dar daca il las sa gaseasca singur solutia si sa se linisteasca singur, criza se prelungeste pana cand e rupt si urmeaza alta si alta si alta... Si refrenul "nu vreau" poate continua si ziua urmatoare

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

boticelina spune:

Copilul meu a invatat "the hard way" ca exista pe lumea asta fiinte diferite de ea cu vointa proprie , de la pisica noastra. De la un an si jumatate tragea de ea si incerca s-o determine sa stea cum vroia ea, ca pe jucariile de plus si normal ca pisica, pe langa ca nu statea, ii mai dadea si vreo laboanta daca intrecea masura cu chinuitul . Eu o cainam, adica ii spuneam c-o inteleg ca ea vrea ca pisi sa stea in cap, dar ca pisi e o fiinta si are vointa ei proprie. Cred ca am spus acest lucru de sute de ori, de fiecare data cu aceleasi cuvinte

La torentul de dorinte pe care nu le pot indeplini (avionul, biscuitele), si eu o iau pe aratura, divaghez si ma scot sigur daca o intreb pe ea ceva legat de subiect Parinteala trebuie sa fie creativa, eu cateodata uit sau sunt prea obosita si incerc sa fiu ferma si ii spun doar "Nu! (nu pot, nu vreau)" si tot io trag pentru ca ea de multe ori isi doreste doar sa dam dim bot pe subiect.

Exemplu: ieri era sa fim date afara din magazin pentru ca odata ajunse in fata raionului de peste am refuzat sa-i cumpar peste afumat. Deja se impartisera clientii in tabere, cineva chiar s-a oferit sa-i cumpere el peste, doar sa nu mai planga (si plangea cu bulbuci, din cand in cand icnea a vomitat ). Dupa ce am epuizat toate argumentele reale si logice: "avem acasa peste, ti-am mai luat si n-ai mancat, nu avem bani, nu e pentru copii, e sarat, e afumat ", totul s-a potolit ca prin minune cand am intrebat-o de ce crede ea ca pestele ala afumat e auriu A fost atat de incantata de intrebare ca s-a potolit instant, a dat-o pe ras si nici nu mai stiu ce mi-a spus pt ca oricum ma grabeam sa ies din zona din cauza privirilor celor din jur...

---

Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

AgnesLuca spune:

Sunt perfect de acord cu maria_alexia.

Am citit undeva ca distrasul atentiei (sper sa nu va supar prea rau ) este lipsa de respect pentru copil. Asta m-a pus pe ginduri, am tot intors-o pe toate fetele si am ajuns la concluzia ca asa este. Acuma procedez cam cum scrie maria_alexia atunci cind nu pot sa-i fac pe plac din motive obiective sau pentru ca am si eu limitele mele.

Si ca sa completez si eu catalogul cu dorinte de neindeplinit, a mea a vrut saptamina asta: sa nu maninc eu de cina (io-s slaba rau, asta ca sa nu credeti ca se ingrijeste copila de silueta mea ;-), sa mergem si noi cu oamenii intilniti pe strada (cunoscuti sau necunoscuti). La alea soft cedez din prima (azi de ex. ca cica sa nu-mi ia barbata-meu geaca si sa mi-o aduca mai tirziu acasa cu masina).

Ma bucur ca ati reinviat subiectul. Chiar vroiam si eu sa scriu cite ceva, da stau prost rau de tot cu timpul.

Mi-e dor de pisigri.

Monnvas spune:

Azi alta: sa fac io sa se intunece afara. Am tras storurile, nu i-a convenit, ca era intuneric doar in casa, nu afara!

I-am explicat io cum face soarele pash-pash-pash cu aceeasi viteza, geaba, apai io m-am intors pe partea cealalta si imediat a adormit si musiu.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

sanziana27 spune:

Si noi avem crizele nostre la hopul "nu se poate".
Cand sunt doar eu cu ei ma descurc mult mai bine. ii si cunosc foarte bine si reactionez ca un aparat care piuie permanent a avertizare si aplic pricipiul: sa preintampin.
Daca trecem pe langa ceva care stiu ca i-ar tenta, dar nu intra in program cu 2 minute ii antrenez intr-o discutie serioasa.
Daca suntem in magazin si pe lista nostra nu mai incape si te miri ce prostie permanent la amintesc sa nu uitam sa luam....
Daca urcam la socrii, pana la etajul 4....facem intrecere care ajunge primul, altfel se lalaie, se incaiera care sa ma tina de mana sau vorbesc tare "sa vorbim incet ca oamenii dorm"
Cand le pun de mancare am grija sa nu le incurc tacamurile, canitele...

Dar daca suntem mai multi, in alt mediu situatia mai scapa de sub control din te miri ce: unul simte ca nu primeste atentie si face o criza. Bunicii daca ii scot de la gradi cred ca le fac un bine sa-i mai plimbe cateva minute si bineinteles ca pe fondul oboselii acumulate de la gradi unul face o criza.
Cu cel mare a fost mai usor de trecut peste frustrarile de necomunicare. Avea si el momente cand, dupa ce urcam in masina se apuca de marait ca nu l-am lasat pe el sa deschida masina Daca nu eram porniti coboram, inchideam si deschidea el; dar uneori il apuca dupa ce porneam...atunci ii promiteam ca-l las pe el sa o inchida cand ajungem acasa!
Cel mic cand e in criza de luat pe NU in brate nu te asculta de loc si trebuie sa-l lasi sa se convinga singur. Ex: intram in magazin vrea si el cos; nu poti sa-l duci. Ba da!Pot! Si dupa 10m ti-l intinde du-l tu, ca eu sunt mic!

pisigri spune:

Asta cu cosul la cumparaturi de la Decathlon ni se trage (ca alea au roti ca sa le poti tirii pe jos). Da, si eu merg cu cosul de plastic in caruciorul de cumparaturi :)).

Noi sintem in faza "Avionul vine inapoi". Nu mami, avionul a plecat departe, ca in el sint oameni, care trebuie sa ajunga departe, ca au treaba blablablabla. Pot sa vorbesc si juma de ora. "Avionul vine inapoi". Io mai fac o incercare timida de explicatie, mai pe scurt. "Avionul vine inapoi!" (si tonul, si tensiunea cresc). "Mami, o sa vina inapoi miine, cind o sa aduca alti oameni, care sint de departe si au treaba in orasul nostru". "Avionul vine inapoi ACUMA".
In functie de cit e de odihnita/flaminda/deja enervata de ceva/frustrata/calma etc, situatia escaladeaza sau se transforma in gluma/joaca.

Nu stiu sa depasesc momentul.
Nici pe ala in care ma intreaba de 50 de ori acelasi lucru ("Unde e mingea?", care minge e fix in fata ei) numai ca sa faca misto de mine. Aici in general ma mai enervez, si tati imi replica cu un usor aer de superioritate:"Spotul cu fluturele" (da, ala dupa care e facuta reclama de la nu stiu ce companie de telefonie mobila).

P.S. Na, va mai este dor de mine??




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)