Strumfi si prichindei de iulie-august 2011 (47)

crisspy spune:

Hello,

Imi pare rau ca nu am mai intrat...am inceput gradinita cu Razvi si am stat mai mult pe telefoane sa vadem cum se descurca . Deocamdata e Ok, insa nu am scapat de plansetele de dimineata de la despartire. Cred ca o sa dureze ceva acomodarea la gradinita.

Mi-au venit si mie rezultatele aseara. Mi-a iesit la exsudatul nazal steptococul auriu ...in rest toate analizele sunt OK. Din cauza asta sa am dificultati la respiratie tot timpul?

Andreea superba povestea...ai talent de narator .

Anamaria frumoase povestile .

Corry in cazul in care faci cezariana nu prea merge pijamaua...am incercat eu si e cam nasol, asa ca am ramas la camasa, cel putin in spital. Cand am ajuns acasa am trecut la pijama insa aveam grija ca elastecul de la pantaloni sa nu se suprapuna cu operatia.

Eu nu am folosit torsoane, mi-am luat nishte tampoane Always de noapte si a fost OK. Sonda am avut numai cat am stat la terapie intensiva, dupa ce am mers in salon (la vreo 8 ore de la nastere) m-am dus la toaleta (cu sprijin bineinteles) - durerile sunt groaznice. Eu am avut-o pe mama mea cu mine la spital (asistenta medicala) si nu m-a curatat nimeni, numai ea. Si la nasterea asta insista sa stea cu mine la clinica.

Revin si eu cu povestea nasterii lui Razvi - asta daca mai vreti sa cititi.



Crisspy, fericita de Razvi si 23 sapt

ramyy spune:

eu deja port chiloti de baba e drept ca am gasit ceva la jolidon de bumbac care nu sunt chiar cat un cearcasf de mare si numai din aia pot purta.

am uitat sa va intreb banuiesc ca in poza cu hainele ati observat poza de pe perete in care eu sunt imbracata ca in anul 1200 toamna



26+



2006-sarcina obtinuta sub tratament hormonal-avort spontant 9 sapt. 4 IAD- 2008 1iad reusita-sarcina oprita in evolitie 12sapt. 2010-sarcina obtinuta natural :)

morenna spune:

buna ziua fetelor si multumesc urari si acum sa va dau datele mele sa ma treceti si pe mine in listuta..UM 17 10 2010 DPN 12 08 2011si multumesc anticipat

25+

Savvy spune:

Multumesc mult pentru sfaturile cu geanta de maternitate - tot nu m-am hotarat daca iau una sau doua, ca moasa de la cursul de puericultura ne-a dat o lista lunga-lunga... o sa incerc sa o scanez, ca nu mai am rabdare s-o scriu eu inca o data...
Sunt trecute multe din lucrurile pe care le-ati amintit si voi: acte, dosar medical, bani, telefon, incarcator, ceva de ascultat muzica, aparat foto (! - cred ca o sa am si timp de poze artistice!) :), camasi 2-3, torsoane, papuci, halat, prosoape, perie par, periuta dinti, pieptan, agrafe par (pt. par lung), chiloti si multe-multe altele.
Pe urma vine listuta pentru bebe - body 2-3, manusi, costumasul de scos din spital, scutece, scutec de plastic (din-acela patrat), prosop, paturici finet etc. etc. etc.
Pentru mine, care sunt la prima nastere, totul e o mare necunoscuta, de-aia nu stiu ce si cat sa iau. Data trecuta doctorul m-a cam expediat, ca era de garda, poate saptamana asta imi raspunde la mai multe intrebari. Sper!
Foarte frumoase povestile nasterii - emotionante si impresionante din toate punctele de vedere! Sper sa avem si noi povesti asa frumoase peste cateva saptamani! Si orice s-ar zice, sper sa stau cat mai putin la spital si sa vin repede-repede acasa, cu tati si bebe.
S-aveti grija!

31 de sapt., se pare cu

crisspy spune:

Povestea lui Razvi

Sa incepem cu inceputul...pe 9 mai 2008 am avut nunta...pe 10 mai am plecat la Cannes, cica in luna de miere. De fapt a fost o deplasare legata de munca, insa am profitat sa mergem impreuna, eu si Adi, pentru a avea ceva amintiri frumoase. Am stat 2 saptamani, dintre care ultima am petrecut-o numai cu Adi (terminasem treaba)...am fost la Monte Carlo, la cursa de Formula 1...ce mai, am avut norocul sa avem o "saptamana de miere" de neuitat.

De neuitat va ramane si pentru ca la intoarcerea acasa am descoperit cele mai frumoase 2 liniute roz pe care le-am vazut in viata mea. Am facut testul la munca. Nu stiu de ce, dar in ultimele 2 luni ma gandeam numai la chestia asta si mi-am luat mereu teste de sarcina cum observam cateva zile de intarziere. Adi nu stia nimic de asta...dar in ziua aceea am venit la munca cu gandul sa trec pe la farmacie sa-mi mai iau un test...si, surpriza: a iesit pozitiv. Genunchii nu ma mai ascultau, treceam prin diferite stari emotionale, de la fericire maxima la ingrijorare, nu stiam cum sa reactionez. Am sunat-o pe Bianca (cumnata mea) care m-a sfatuit sa mai astept cateva zile si sa repet testul inainte de a spune cuiva. Bineinteles ca ajunsa acasa, am fumat o tigare si l-am anuntat pe Adi ca gata, m-am lasat de fumat. Nu stiam cum sa-i dau vestea pentru ca nu stiam cum va reactiona: stiam ca vrea un bebe, discutasem pe tema asta, insa el o vedea asa ca pe ceva care se va intampla in viitor. Pana la urma mi-am luat inima in dinti si i-am spus simplu: Adi sunt insarcinata. Reactia lui a fost nemaipomenita, s-a bucurat ca un copil mic, abia dupa cateva zile realizand amandoi ca viata noastra se va schimba total de acum inainte.

Sarcina a fost usoara pentru mine, destul de dificila insa pentru Adi, pentru ca treceam de la o stare la alta: acum radeam, acum plangeam, acum eram nervoasa...Ii multumesc din suflet ca a stiut sa ma "suporte" si sa ma ajute sa trec peste toate temerile si ingrijorarile (nefondate de fapt, dar deh cu netul asta aveam tot felul de gargauni in cap). Am fost plecati in vacanta in turul Croatiei 10 zile iar bebe s-a comportat exemplar.

Zilele treceau...bebe crestea...a aparut si putzulica si am fost tare fericita. Din prima clipa am stiut ca e baietel...era asa o chestie pe care numai eu o simteam.

Toate controalele au fost OK, analize in general bune. Am lucrat pana aproape in ultima clipa, seful ma trimitea in fiecare dimineata acasa de frica sa nu nasc la birou. Joi, 12 februarie m-am hotarat insa ca e ultima zi la birou, DPN-ul era pe 20 februarie si vroiam sa am timp sa ma odihnesc un pic pana sa vina bebe. Mai ales ca in ultima saptamana trecusem prin emotii mari pentru ca dr. mea decisese sa schimbe clinica cu care colabora (din Euroclinic in Regina Maria), plus ca la ultimul control mi-a spus ca, din pacate, nu voi putea naste pe cale naturala din cauza unor probleme interne, nu grave, dar care puteau deveni grave daca ma incapatanam sa merg pe nastere naturala. Asa ca am plecat de la cabinetul dr. in ziua accea un pic zapacita si cu emotii amestecate cu frica pentru ca nu numai ca nu mai nasteam unde hotarasem, ci pentru ca nu mai nasteam cum hotarasem. Cezariana pentru mine era sperietoarea maxima, eu nu am fost in viata mea internata in spital si dupa cate citisem pe net (of, netul asta!) eram de-a dreptul ingrozita. Ma certam cu Adi pentru ca insista sa fac anestezie generala...zicea ca e mai bine pentru mine caci daca se intampla ceva in timpul operatiei si eu aud, ma apuca toate cele si cine stie ce se mai intampla.

Dupa ce m-am calmat, si mami a mea a avut un rol important in asta, am hotarat sa mergem la maternitatea Regina Maria sa vedem ce conditii sunt. Auzisem vag ca arata bine, insa am vrut sa ne convingem cu ochii nostri. Plus ca trebuia sa semnam contractul cat mai repede, caci bebe nu avea sa stea in burtica pana ma hotaram eu. Zis si facut: mergem la maternitate, ni se face turul, ni se explica conditiile. Concluzia: arata atat de bine ca ne-am muta aici, hai sa semnam contractul ala odata. Stabilim o intalnire si cu dna dr anestezist sa hotaram ce fel de anestezie facem. Din fericire ideea lui Adi cu anestezie generala nu este agreata (yuppy) din considerente medicale, asa ca mergem pe rahi-peri. Ne intalnim si cu dr. care va face operatia, dl. dr. Niculescu, seful clinicii. Aici am avut noroc cu carul, pentru ca dr. mea il admira foarte tare pe dr. Niculescu si a vrut neaparat ca dansul sa faca operia si dansa sa asiste. Este un om calm, din cateva vorbe schimbate cu dansul am avut impresia ca ne cunoastem de ani de zile si asta mi-a dat incredere si am reusit sa depasesc frica de cezariana. Ramane sa ii comunic cand ne vedem pentru operatie.

Toate bune si frumoase, pe 12 februarie vin la munca sa-mi iau la revedere de la colege, urmand ca a doua zi sa ma duc iarasi la control la dna. dr. Inainte sa plec de acasa spre cabinet, primesc un telefon de la maternitate si mi se spune ca luni, 16 februarie 2009, ma asteapta la ora 7:00 dimineata la ei. "OK", zic eu, fara sa intreb nimic si inchid telefonul. Ii spun lui Adi ca probabil astia mai vor sa fac vreo analiza ceva. Ca doar nu m-or chema pentru cezariana, ca eu nu am stabilit nimic cu dna. dr....si uite asa intru in fibrilatii. Noroc ca plecam spre cabinet. Acolo ii povestesc dr. ce mi s-a intamplat, la care ea foarte senina: "Da, Cristina, luni, 16 februarie, ne vedem cu bebe." WHATTTT? Pai fratilor, daca e tradare, sa o stiu si eu, nu? Bine ca e bebe bine si ma relaxez.

Insa mami venea la mine duminica, eu ce fac fara ea pana atunci?? Pun mana pe telefon si ii zic sa nu se sperie, da' noi nastem luni, nu saptamana cealalta. Saraca femeie, isi face bagajele (care by the way, cica erau deja pregatite, just in case) si hop la Bucuresti a doua zi, sambata. Ba am mai si speriat-o in ziua in care a venit, caci mi s-a parut ca pisicul meu a sarit pe fereastra si intrasem in fibrilatii ca unde e pisicu' meu, daca moare pisicu' si alte nebunii de gravida emotionata, stresata, etc. ... Mami saraca, fara sa zica o vorbulitza, a coborat in spatele blocului sa caute pisicul...care pisic statea bine-mersi intr-un dulap si ne ignora total, pana cand l-a gasit Adi, care intrase si el un pic in panica din cauza mea. Se gandeau amandoi ca uite din cauza pisicului o sa alergam noi prin tot orasul pana la maternitate (eu stau in Dr. Taberei, maternitatea in Baneasa...va dati seama ce inseamna asta, nu?)

Trece si ziua de duminica, ba cu plansete de frica, ba cu plansete de emotii ca in sfarsit imi vad copilasul, ba cu momente de genul "Adi de maine avem un copil, tu iti dai seama????", de parca ramasesem insarcinata ieri si nu avusesem timp sa ma obisnuiesc cu asta. Mi se spusese ca de la 6 seara sa nu mai mananc nimic si pe la 5:50 o intreb pe mami ce avem de mancare: varza cu ciolan. Va jur ca mi s-a parut cea mai gustoasa mancare ever...infulecam de ziceai ca nu o sa mai mananc cateva luni bune, nu doar o singura zi.

Noapte a trecut nesperat de bine, am dormit foarte bine, m-am odihnit, dimineata la 6 eram gata de plecare...Adi cu mami erau emotionati, eu nimic-nimic. Ma miram si eu de reactia mea, mai ales a stiam cum trecusera cele 9 luni si cate de "ciufuta" fusesem. Ningea asa frumos si linistit...poate ca de asta eram asa calma, eu iubesc ninsoarea.

Ajungem la maternitate, sunt luata in primire, echografie, monitorizari bebe...toate OK. Primesc niste ciorapi pana la pulpa...oau sexy mamma...ma imbrac in camasa de spital si gata, spre sala...Eiiii, acum incepe sa mi se faca o frica, dar o frica absoluta...ma doare tot corpul, imi vine sa tip ca eu nu vreau operatie, ca mie mi-e frica. Dar nu-mi iese nimic pe gura. Ajungem in sala, vad roind doctorii si asistentele pe langa mine pregatind toate cele necesare, mi se face anestezia - trebuie sa recunosc ca asta a fost cel mai greu moment din viata mea - si gata: sunt amortita. Dna. dr. anestezist a stat in permanenta la capul meu si mi-a povestit ce se intampla: ca ma masoara sa nu faca taietura prea mare sau prea sus, ca bla-bla-bla...si deodata "simt" ca parca vrea cineva sa ia o bucatica din mine si apoi: "oaoaoaoaoao"...gata... a venit RAZVI!!!!!!!!!!!!!! Dupa nici 10 minute de cand intrasem in sala!!! Am simtit ca sunt un fluturas, atat de libera si de fericita ma simteam, mai ales ca Razvi era foarte bine. L-am vazut pret de cateva secunde si nu-mi venea sa cred ca e al meu, fie el un pic negricios si uratel... Gata? Asta a fost tot? Oau, ce usor...mai fac d'astea :)

M-au cusut, fie vorba intre noi mi-au scapat si un picior de pe masa :)), lucru pe care nu l-as fi observat daca nu se agitau ei. Am ajuns la reanimare, era asa cald si bine...mami era langa mine, vine si Adi cu Vlad si Bianca...vine si Tzumpi sa-l vad mai bine...e un scump...

Am stat 4 zile in spital, in seara dupa operatie am fost dusa in salon si in noaptea urmatoare am reusit sa ma dau jos din pat...Daca nu era mami cu mine (mami te iubesc!!!) nu cred ca as fi facut chestia asta dureroasa tare rau, chiar daca roiau asistentele pe acolo si era suficient sa apas un buton ca sa-si faca aparitia. A doua zi a fost cumplit, asta pentru ca de incapatanata ce sunt, am refuzat sa mi se mai faca calmante. Eu nu sunt o "admiratoare" infocata a medicamentelor si am vrut sa vad daca ma descurc si fara...M-am descurcat, insa durerile erau tare nasoale. Lapticul a venit abia miercuri, insotit de furia laptelui. Ma trezisem in dimineata aia cu niste sani...maamaa-maamaa...eu toata viata fiind obsedata de marimea lor (aproape inexistenta), o sun pe Bianca (in aceeasi situatie ca si mine) si ii zic: "Bi, am tzatze!!! Pune-te pe facut copii!!!"

DIn pacate Razvi a fost mai lenes si nu prea i-a placut tzitzica asa ca ii dadeam completare. Astfel incat, cand a facut 2 luni, am decis sa opresc alaptarea pentru ca era un chin pentru amandoi.

In fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu pentru cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat vreodata. Te iubesc Razvi, sufletelul meu scump si drag, te iubesc pana la stele si inapoi de un milion de ori!


Crisspy, fericita de Razvi si 23 sapt

alexia_ada spune:

fetele eu am sa o intreb pe dr ce recomanda ptr fiecare tip de nastere in parte ..camsa sau pijamaluta .Am auzit ca sunt unele spitale in care nu te lasa cu pijama ci doar cu camasa ...
azi merg la ultima sedinta de curs ....asa rau imi pare ca se termina ...parca ieri spuneam ca mai am o luna pana incep cursul ...

23+ Ruxandra Ioana
O buburuza mult dorita si asteptata !

Burtocika spune:

Sa stii ca nu e asa groaznic ... Durerile din timpul operatiei dureaza maxim o ora, si de fapt nici nu sunt dureri, sunt mai degraba niste senzatii neplacute, nu stiu exact cum sa explic ... Poate ne lamureste Crisspy cum le-a perceput ea. Eu de exemplu am preferat sa sufar o ora cu operatia si pe urma sa stiu ca stau (relativ) linistita, decat sa trec prin nu stiu cate ore de travaliu, epiziotomie, plus mitocania moaselor din RO, plus povestile horror pe care le-am auzit de pe forum sau diversi cunoscuti despre cum te lasa sa te chinui aiurea si cum poate avea copilul probleme din indolenta moaselor si asistentelor ... Daca ar fi fost sa nasc in afara, probabil ca m-as fi gandit si la nastere naturala, dar in RO nu am vrut sa risc.

Pentru mine durerile de DUPA cezariana au fost suportabile, nu le-am simtit asa napraznice cum le-a simtit Crisspy ... Nici eu n-am mai fost internata pana la nastere, nicidecum operata, nici macar o masea nu-mi scosesem pana atunci !!!

Cu laptele dupa cezariana asa este, vine un pic mai tarziu, cam la 2-3 zile, dar e important sa-l pui pe bb la san cat mai repede, pt ca altfel risca sa-si piarda reflezul de supt si sa se multumeasca cu biberonul pe care i-l dau asistentele ... si pe urma e greu sa-l intorci la san.

*****************************
Irina (2006) si 26+ cu
www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai coase cineva goblen ?
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele

Arianna_M spune:

Crisspy....frumoasa poveste.....sa va traiasca Razvi si sa va bucurati si de bebelina la fel de mult




24 + Arianna-Maria

alexia_ada spune:

foarte foarte frumoasa povestea!!

23+ Ruxandra Ioana
O buburuza mult dorita si asteptata !

crisspy spune:

Deci eu as mai face nu una, ci 10 cezariene daca as sti ca toate decurg ca cezariana de la nasterea lui Razvi ...mie mi-a fost numai frica, insa durere nu am simtit. Poate numai la intepatura de la anestezie.

Durerile dupa mi s-au parut groaznice cele din seara operatiei si de a doua zi...deja cand am plecat acasa, simteam mai mult jena decat durere. Eu am nascut luni, si vineri dimineata am plecat la farmacie sa iau sterilizator si pe drum am mai cumparat paine, cafea, o sticla de apa...i-a stat mamei inima in loc cand m-a vazut cu bagajele, eu operata de numai 5 zile.

Mie mi l-au adus pe Razvi la vreo 2 ore dupa operatie, insa lapticul a venit a 3a zi...sper sa reusesc atfel la bebelina, sa o pot alapta macar alea 3 luni cat stau acasa.



Crisspy, fericita de Razvi si 23 sapt