Eu am plecat din Romania de pe o pozitie care promitea o cariera universitara, dar nu-mi pare rau nici un minut.Exceptia exista si ma doare de fiecare data:parintii mei.Dar cred ca ei se bucura mai mult daca stiu ca o duc bine, decat daca ma stiau chinuita cu chirii si cu salariu de 3 milioane, fara o casa(nici macar in perspectiva),cu 'afaceristi' care radeau cat invat si pentru ce....Nu m-as intoarce in Romania decat sa-mi vad parintii sau sa-i iau cu mine aici.Nu-mi lipseste Romania, nu m-as intoarce acolo...
iubitul meu sotz e deschis acestei variante, a fost in romania, iubeste locurile alea, e convins ca ne-am descurca etc etc. eu personal ma indoiesc ca varianta cu pricina va deveni vreodata realitate. motivele sunt prea intime, asa ca sa ma scuzati daca nu va spun.
Unul dintre motivele pentru care nu m-ash intoarce este ca nu suport sa vad batrani cershind pe strada. Fiecare batran pe care il vedeam sprijinit de un gard, in hainele ponosite, dar curate, prea rushinati sa intinda mana dar cershind cu ochii, lacrimati shi trishti, imi rupeau inima. Ca le dateam o mie doua nu reprezenta nimic. Mai mult ca sa-i ajut nu-mi statea in putere. Tara nu facea nimic pentru ei, iar eu nu pot sa traiesc intr-o tzara care nu ishi respecta shi nu ishi ajuta batranii.
Doamne iarta-ne!
Ina
Scumpelor (si scumpilor) avem jucarie noua aici:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16359
va multumesc foarte
"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)