probleme neurologice

buna.sa incep prin a spune ca am trei copii de 4ani ,2 ani si cea mica 2 luni..uneori imi vine sa imi i-au lumea in capstau toata ziua cu ei zi de zi singura ,este ff greu si deseori imi pierd rabdarea ,si ma descarc pe sotul meu bineinteles
as vrea sa va intreb ce as putea sa iau pt nervi,stres ,ceva care sa fie bun si pt ca alaptez ...anul trecut am mers la neurolog si mi-a dat niste viutamine printre care si B6,celelalte nu mai tin minte insa acum chiar nu am timp sa merg...vreau sa-mi recomandati ceva ,ceva care ati luat poate sau ati auzit si stiti sigur ca e bun...

marius spune:

1. Si ce te face sa crezi ca cineva de aici este mai competent decat un medic?
2. O recomandare ar fi sa-l iei pe domnul sot deoparte cei doi copii de 4 si 2 ani sa ii pui unul la stanga altul la dreapta lui - si afara cu ei in parc la joaca 2 ore. Cel de 2 luni il imbraci - pus in carucior si... afara cu voi pana i se face foame.

Asa incat - respira...

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

rrox3 spune:

Oana tu ai nevoie de ajutor cu cei trei copii, in primul rand. Cere ajutorul sotului, parintilor tai si/sau ai lui, oricui ti-l poate acorda.
Ai nevoie sa mai respiri, sa te odihnesti si, cum spune Marius, sa iei o gura de aer.
Neurologul se ocupa cu alte probleme. Tu esti epuizata. Si medicul de familie iti poate recomanda niste suplimente, insa nu ele vor rezolva situatia.
Numai bine!

Ramona2006 spune:

In primul rind, felicitari! Eu am doar una bucata fata de 4 ani cu care stau acasa si uneori imi vine sa-mi iau cimpii.
Subscriu la ce s-a spus aici: ai nevoie sa iesi putin, cu prietene sau singura, in parc la o plimbare, la o cafea, oriunde iti face placere. Ai nevoie de timpul tau ca sa-ti reincarci bateriile. Altfel nu se poate.
Cere-i sotului sa stea 1 ora-doua cu copii, unei rude sau unei prietene. Sint sigura ca vei gasi pe cineva sa te ajute. Mie imi pare rau ca nu-s mai aproape, ca as sta cu ei ptr tine!
Nu stiu ce poti lua cind alaptezi, cel mai bine sa intrebi dr de familie. Stit ca exista amestecuri speciale de vitamine si minerale anti-stress, dar un dr stie ce sa-ti recomande.
Multa sanatate, rabdare si putere iti doresc!


Blogul meu de mama ce sta mult prea mult acasa:
http://aloneinholyland.blogspot.com/

JuliaSM spune:

Oana,si eu am trei bucati,de 4, 2 jumatate si respectiv 8 luni si stiu cum este cu ei zi de zi,plus treaba in casa,gatit,curatenie si activitati cu ei.Alaptez (pe ultimii doi ) si am avut si eu perioade cand am luat multivitamine care m-au ajutat sa raman pe linia de plutire.Nu ingrasa nicicum,poate ca maresc pofta de mancare,insa eu cred ca mai mult maresc pofta de viata... :) Cel mai bine e sa intrebi pe un medic(chiar pe medicul tau de familie) ce vitamine poate sa-ti prescrie pentru perioada de alaptare.Si dieta tinuta de tine conteaza,daca poti sa mananci mancare buna si nu multa neaparat,mese cu legume proaspete si fructe,stii si tu cum trebuie,sunt convinsa.
Cat despre copii,depinde cum vrei si v-ati planificat sa ii cresteti voi-ai mei mai scapa si la computer la desene animate,insa eu prefer sa ii vad construind,pictand,jucandu-se cu obiecte reale,nu toata ziua in fata ecranului.Nu-i usor,numai cine nu-i parinte poate spune ca e floare la ureche,insaaaa...e cea mai frumoasa perioada acum,cand sunt mici,chiar pentru noi,ca mame! Copiii sunt capabili de atata candoare,de dragalasenii,de iubire neconditionata,care nu judeca si nu analizeaza,incat de multe ori imi iau starea mea de bine doar privindu-i pe ei cum se joaca,cum interactioneaza unul cu altul...
Evident ca ajung si eu sa-mi ating limitele de rabdare,de energie,si-atunci ori dorm cu ei la pranz,ori imi iau un timeout de la tot(gatit/spalat/curatenie) si ma uit la un film,ori stau intre ei,cu o carte in mana,intinsa pe pat sau pe jos,langa jocul lor,ori ma joc cu ei de-a dreptul.Facem sine de trenuri,ne jucam de-a bucataria si gatitul,facem puzzle si o tinem tot asa,pana cand imi vine mie cheful de treaba de-aia adevarata... :D si merg mai departe.
Probleme avem si noi,si nu putine,de mai multe feluri,ca tot omul,insa nu vreau sa ma las coplesita de ele.O viata am,si aia e tare scurta,si depinde doar de mine sa ma simt eu bine,schimbarea vine din interior,din viziunea mea de viata...Ce traiesc eu in interior,in mintea mea,prinde contur real si in exterior.
Fruntea sus,problemele care sunt de cele mai multe ori sunt rezolvabile,oboseala isi gaseste leac prin odihna,iar copiii...pentru copii nu trebuie leac,ca nu-s nici boala,nici problema,nici impediment :) Lor le trebuie activitate,jucarii si muuulta dragoste si intelegere.
Iar sotul...hmm,uneori ma mai descarc si eu pe el,decat pe copii,insa e mai bine cu el,decat fara el! Abia astept si eu sa se intoarca acasa,sa mai schimb o vorba cu un adult,ii mai solicit si ajutorul cu copiii(si il primesc!!)...Suntem o familie oarecum numeroasa,ne asumam situatia si ne straduim sa ii crestem frumos pe copii.Nu suntem perfecti,gresim si noi (mult prea) des,insa suntem invatabili,perfectibili...
Multa rabdare,energie si bucurie in mijlocul copiilor iti doresc,pentru ca se poate!

roxy spune:

JuliaSM foarte frumos ai scris.Mi-a placut tare mult.Eu am doar doi dar ne bate gandul de inca unul, poate la anu.Dar am vazut ca intre cel mijlociu al tau si cel mic este mica diferenta.Am doar o intrebare pentru amandoua mamicile de 3 copii cum va impartiti intre ei , reusiti in mod egal? Ca asta e problema care ma macina pe mine.La mine cel mare e la scoala , are 10 ani, iar cel mic are 3 jumate, e grupa mic ala gradinita.Daca cu voia lui Dumnezeu va mai fi unu mic si la noi, ar insemna sa fie cam asa situatia.Acum eu ma trezesc prima, pe la 6 pregatesc pe cel mare sa plece la scoala, apoi duc pe cel mic la gradinita.Nu as sti cum as mai face si cum altu mic care si-ar cere drepturile.Voi sunteti cu adevarat de admirat ca reusiti.

In legatura cu intrebarile Oanei eu tot cu magneziu cu vitamina B6 m-am tinut.Problema cu nervii am si eu, da la mine vin din cauza ca sotul venind de la servici , considera ca ce bine e sa stai acasa , doar ce faci acasa toata ziua si daca mai zici sa faca ceva, baga placa ca el e foarte ocupat si are de lucru, dar asteapta sa fie si el servit ca doar de , a venit de la servici.
Nu zic ca si la tine e tot asa, dar e o idee.

JuliaSM spune:

Roxy,nu mi-am pus vreodata problema in felul asta,daca reusesc sa ma impart intre ei in mod egal.Nici ei nu cred ca percep situatia astfel,cum ca petrec cu unul mai mult timp decat cu altul.Cred ca e doar modul in care ies eu in calea nevoilor lor si sunt disponibila sa le raspund pozitiv.Cel putin eu asa vad,nevoi-raspuns la nevoi.
Ai mei inca nu merg la gradinita,deci suntem mereu impreuna.Nu am pe nimeni aici care sa ma ajute sau sa stea cu copiii,nu sunt situatii in care ei petrec timp cu altcineva,fara ca eu sa fiu prezenta(asta ca sa exclud posibilitatea in care nevoia de afectiune,comunicare,activitate le-ar fi implinite de altcineva).
Sunt mereu disponibila sa vorbesc cu ei,desi mai intimpinam si NU-uri din partea mea si se lasa cu suparari,dar asta e.Cand vor sa-mi stea in brate,pe rand sau la gramada,stiu ca imi iau timp sa ne dragalim,pana simt ei ca-i destul. :) Uneori simt eu nevoia de contact fizic si ii gadil si zapacesc,pana se satura si ma trimit la treaba.
Cea mica imi solicita cel mai mult timp real,pentru ca are mai multe nevoi-e alaptata,scutecul trebuie schimbat,vrea sa stea mai mereu de gatul lui mami.Chestia e ca pot sa o alaptez sau sa o plimb de colo-colo,si intre timp sa mai punem o piesa de puzzle,sa mai aranjam un cub,sa le pregatesc acuarelele celorlalti doi si tot asa.
Iau lucrurile asa cum e,nu astept nimic senzational in program,nu am asteptari extraordinare de la fiecare zi in parte.Am renuntat de mult timp la idei si vise despre cariera,acum cariera mea sunt copiii si,oricat de banal pare,mie chiar imi face placere si nu as schimba-o pt nimic in lume.
Important e ca la noi functioneaza,la felul in care sunt eu construita pe interior :) .O fi greu si banal si mai uiti de tine,dar nu le vad ca pe un greu,stiu ca se poate si mai greu si cu mai multa treaba.Copiii sunt sanatosi,si nu o iau ca pe un lucru gratuit,ci chiar apreciez asta si ma bucur! Cred ca pot face fata fara sa cartesc unor 3 copii galagiosi si plesnind de sanatate,si prefer!! decat unuia singur si bolnavior... Am luat o lectie de viata de la o buna prietena al carei copilas face terapie ABA pt autism,eu ma plangeam atunci(eram cu 2 si gravida),ca nu mai pot,ca astia doi vorbesc ca morile stricate si intorc casa cu fundu-n sus in 2 secunde,ca aia,ca aialalta...iar raspunsul ei m-a lasat masca:"lasa,bucara-te de galagia lor,ca eu fac terapie cu al meu,ca sa vorbeasca!".
Sotul (iar il las la final)...trebuie sa ma ajute si mai ales sa inteleaga,ca doar nu i-am facut singura.I-am facut impreuna,ii crestem impreuna,si asta nu inseamna doar financiar.
La inceput,era o perioada cand ii spuneam sa si vorbeasca cu ei,nu doar sa ii tina in brate si sa isi vada de carte/ziar/computer...ca va veni vremea cand or prefera sa faca ei altceva,decat sa stea in compania lui,si va regreta daca nu incepe de acum sa-si formeze o relatie cu ei,prin teoria pasilor marunti...azi un pic,maine un pic,si tot asa...

Cand vor merge la gradinita,situatia se va schimba,dar ne adaptam noi atunci,asta e solutia pentru supravietuire...

roxy spune:

JuliaSM ma bucur foarte tare pentru ca ai raspuns asa detaliat la intrebarea mea.Si eu ca si tine ii cresc doar cu sotul, nu avem pe nimeni aici, si doar eu sunt cea care deocamdata sunt prezenta cu ei oricand au nevoie sotul fiind doar seara si weekend prezent.Si eu ca si tine simt ca rolul meu pe acest pamant e cel de mama, cariera mea este distrusa cam iremediabil, nu mai am tangenta cu ce am profesat inainte de a ma muta din tara si sanse sa o pot relua aici sunt cam mici, mai ales in conditiile actuale, dar eu nu m-as plange, ceea ce fac acum e si ceea ce-mi doresc.Doar ca aici intervine diferenta dintre noi, si anume la sustinerea sotului.Daca al tau nu are nimic de obiectat ca el e cel care sustine financiar familia, la mine deja se ridica voci cum ca ar fi timpul sa o iau din loc, ca cica am stat destul.Asa ca trebuie sa-mi gasesc si pe aceasta parte ceva.Cu toate ca nu ducem lipsa de ce ne trebuie, chiar si acum, al meu nu ma vede doar acasa ci vrea sa fiu si eu cica in rand cu lumea care merge la servici si vine acasa ...Nu ca nu as vrea si eu da e tare greu, cred ca doar cine e in situatie poate intelege cu adevarat ce spun .Bucura-te ca ai sotul de partea ta si te poti ocupa si pe viitor doar de copii fara stresul ca ti se reproseaza asta.

JuliaSM spune:

Nu stiu cum e situatia in Germania,insa aici sunt tot felul de cursuri de reorientare profesionala,sponsorizate de Oficiul de Munca,pentru persoanele care vor sa lucreze.Se poate si part time jobs,cum vrea omul,numai sa cotizeze cu impozit. :)
Partea cu adevarat aiurea din situatia asta e ca,o data cu jobul in carca,nu te scuteste nimeni de restul treburilor domestice,nu mai spun de copii si timpul pt ei...De-aia ziceam ca mie inca mi-e usor si ca se poate si mai greu si mai complicat decat situatia noastra actuala.


Eu fac alergie la reprosuri,nu neaparat la mesajul pe care il contin,cat la actiunea in sine. Si reactionez urat tare.Poate de-aia nu mi se mai reproseaza (mai) nimic din partea domnului sot...ori poate ca o fi priceput omul ca nu se rezolva nimic pe calea asta.Mi se pare nociv si daunator si pt relatia dintre noi.Atat timp cat eu fac ce-mi sta in putiinta sa mearga lucrurile bine si sunt deschisa pentru imbunatatiri,sa mi se reproseze constant una sau alta ar insemna sa mi se taie craca de sub picioare... Si cu invinuirile(pe care nu le vad tare departe de reprosuri) e la fel.Si ce daca e vina mea sau vina lui sau a lui cutare?!Si daca ar fi vina mea,ce facem acum,ma pune pe cruce,imi da bice sau ce?! Nu conteaza a cui e vina,conteaza cum putem rezolva problema.Tot la fel,nu suport sa ii cresc pe copii intr-un mediu in care se vorbeste despre vina si se arunca responsabilitatile asa,aiurea.Am si eu pasarile mele,na...

oanap85 spune:

nu stiu de ce unora le vine greu sa creada cand spun ca nu am pe nimeni care sa ma ajute..sotul meu lucreaza de dimineata 7:30 pana seara la 7,vine mananca le da sa manance si ii pune la culcare (in jur de ora 9),ai mei sunt plecati ...familia sotului meu nu sta in aceeasi localiate...da este fff greu cu 3 copii pt ca sunt toti mici,imi pare rau pt ca nu am suficient timp pt ei,stau f mult singuri in camera cei marisori ...si nu terbuie sa fie cineva competent ca sa -mi zica ceva bun pt a depasi stresul de zi cu zi ci doar ceea ce ati luat sau stiti ca e bun , va ajutat etc
as scrie f multe ..despre copii...dar nu am timp ..tre sa merg sa le dau papa deja ma striga si se trezeste si plangacioasa asta mica

JuliaSM spune:

Multivitamine si suplimente suna bine si par ca ceva care trebuie luat in plus,dar tot de formatie medicamentoasa sunt si vin sa umple niste carente,nu?Tot un medic e cel mai potrivit sa ti le recomande.

Uite,eu am luat Pronatal si dupa nastere,pana le-am terminat.Am mai luat Supradyn,si drajeuri,si capsule efervescente,desi medicii le recomanda pe cele din urma,ca nu ar fi asa eficiente.