Copii nascuti la final de mileniu (1999 - 2000)
Raspunsuri - Pagina 3
glimmer spune:
Filofteia, bun venit in club!
Fetita mea incepe clasa a-VI-a. Nu e nici ea foarte entuziasmata de scoala, de teme, de invatat, dar a capatat o constiinciozitate, stie ca nu are incotro si trebuie sa le faca. Si eu incerc sa tin lucrurile sub control in ceea ce priveste scoala, temele etc. Stiu ca, teoretic, cel mai bine e sa se deprinda sa faca totul singura, dar nu consider ca gresesc daca ma implic, mai ales ca sunt situatii in care chiar trebuie sa o fac.
Cat despre adolescenta pe care ei vor sa o grabeasca... Eu inteleg aceasta "tendinta", doar ei sunt undeva la "granita" acum. Se mai intampla sa li se para grozav un personaj de prin serialele pe care urmaresc sau vreun prieten sau coleg de scoala mai "inventiv" si sa imprumute gesturi, atitudini sau replici. Eu incerc sa temperez cat de mult aceste porniri, invatand-o sa pretuiasca originalitatea.
Iar despre timpul liber... grea problema. Eu ma vait tot timpul si solutie nu am gasit, sa ne ajunga timpul pentru tot ce ne-am dori...
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui FrauKlara Buna, Si fetita mea este nascuta in anul 1999. Este o micuta domnisoara care ne da dureri mari de cap. Este singurul copil si fiindca locuim cu mama mea va dati seama ca este alintata si i s-au facut toate mofturile. Din cauza asta este obraznicuta si cateodata uita de respect si este de o incapatanare fantastica. A ramas corigenta la mate si toata vacanta m-am rugat de ea sa repete. Sunt suparata si ingrijorata, nu stiu daca va reusi sa treaca clasa. Am dus-o si la pregatire, dar nu era atenta, nu rezolva tema care i-o dadea profesorul, iar acesta a renuntat sa o mai pregateasca. Incerc sa-i explic ca va ramane repetenta daca nu invata, ca vor rade toti copii de ea, ca mami si tati vor fi rusinati de situatia ei, dar parca-i intra pe o ureche si-i iese pe cealalta. Cateodata vad atata rautate in ochii ei cand insist sa invete, incat ma umfla plansul, de parca nu eu i-am dat viata si parca nu i-as vrea binele. Si eu si sotul meu suntem depasiti de situatie, nu vrea sa invete, nu vrea sa citeasca, nu vrea sa faca nimic din ceea ce ar putea sa o ajute sa se dezvolte. In timpul scolii, noi fiind la serviciu, ea ramanea sub supravegherea bunicii, si va dati seama ca facea ce vroia, adica se uita la tv pe anumite programe, la serialele pe care le urmarea episod de episod. Am incercat sa scoatem antena,sa scoatem din priza, fara succes insa. Invata dupa amiaza si daca dimineata nu invata nimic, seara nici atat. Tragea de timp cu spalatul, cu schimbatul, cu masa...si gata ziua. Am vorbit si cu diriginta, si cu psihologul scolii, dar care nu a vrut sa se implice prea mult, ca sa nu-i spuna copii ca-i nebuna ca vb cu ea. Sunt DISPERATA...plang si nu stiu ce sa fac incotro sa apuc. I-am mai zis cateodata ca am sa o abandonez la casa de copii sau daca ma mai loveste pe mine sau o mai impinge pe buni o trimit la scoala de corectie, dar..degeaba...parca nimic nu o sperie, nimic nu o cuminteste, nimic nu o mobilizeaza...fara rusine, fara regrete, fara ambitie...AJUTOOOOOOOR!!!  Zambeste, zambeste, zambeste...esti frumoasa cand zambesti... |
eu cred ca e grava situatia daca te loveste si loveste pe buni si daca nu luati masuri se va agrava si mai mult.
mai e un pic si incepe scoala asa ca va puteti folosi de acest"inceput"ca un nou inceput in multe.
fetita ta daca nu a fost invatata pana acum in primul rind trebuie sa invete: sa respecte, sa ajute, sa aibe responsabilitati, sa aibe compasiune, si datoria de a se stradui la scoala etc.
ii trebuie discipina. si aceasta sa fie aplicata de toti din casa nu numai de voi si de bunici nu.
scrieti pe un poster mare ce doriti de la ea ca sa nu zica ca nu a stiut si consecintele daca nu face.
s-a ajuns f departe cu rizgaiala si asta o sa va coste pe toti.
eu, doamne fereste, dar sa fiu in locul vostru as aplica cam ce am vazut o data la un show:dr phil.
i-a luat tot din camera, i-a lasat doar patul si un cearceaf. nu jucarii, nu haine frumoase(doar cele obisnuite), nu tv, nu iesiri afara cu prietenele.
toate au fost restrictionate si 'date inapoi 'in timp, pe masura ce se schimba in bine.
stati de vorba toti adultii din casa si vedeti ce e de facut, ce trebuie schimbat, apoi stati de vorba cu ea si explicatii frumos concluziile la care ati ajuns si ce trebuie ea sa faca indiferent ca ii convine sau nu.
totul sa fie scris pe hirtie, asta e important ca , stim f. bine lozinca:"nu am auzit cand mi-ai spus sa fac asta"
pe fiecare seara trebuie revizuita ziua, incurajata pentru eforturile facute, recompense pentru reusite, si desigur pt ce nu vrea sa faca sa suporte consecintele.
aveti o lupta lunga de dat si daca nu o porniti din timp si sa o costigati, s-ar putea mai tirziu sa fie prea tirziu.
Voi ca parinti aveti autoritate si trebuie ca ea sa o recunoasca.
Aveti responsabilitate de parinti sa o pregatiti pt viatza. Trebuie sa-i spuenti ce are voie si ce nu are voie. Si voi sunteti cei care stabiliti astea, nu ea.
Trebuie sa stati mult de vorba cu ea, sa vedeti ce si cum gindeste, de ce face, ceea ce face si cu vorba buna sa ii expuneti punctul vostru de vedere si mereu sa-i spuenti ca o iubiti si ca vreti ca ea sa fie bine.
michelle
michelle-usa spune:
am uitat sa spun ca trebuie sa fi tare. sa nu te vada ca plangi. tu esti in control si nu ai cum sa-ti dovedesti pozitia daca plangi sau te vede disperata.
nu trebuie sa ii spui ca v ae rusine cu ea, trebuie sa o motivezi ca trebuie sa se schimbe si poate sa reuseasca.
dar pentru asta ii trebuie program de lectii si mai ales o atitudine schimbata.
asa cum mai spunea cineva , va trebui sa fie facute lectiile impreuna zilnic.
incearca pt fiecare carte care o citeste in saptamana respectiva sa primeasca o mica recompensa(30-60 min de tv la sfirsit de saptamana)
incearca sa nu mai tolerezi:lenea si disrespectul.
michelle
grati.ela spune:
Michelle, mi-ai luat-o inainte...
Mami, nu repetentia e problema numarul unu, ci conduita fata de voi.
Simonna spune:
Michelle, total de acord!
Glimmer, noi n-am avut niciodata teme pe vacanta, nici in scolile private nu se dau... Dar ai dreptate, n-ai de unde alege.
La noi tocmai ce s-a terminat vacanta, miine incepe "liceul" :) Prietenul lui bun a fost aici, au stat pina la unu dimineata in birou, la ps3 si altele asemenea (ca niste adevarati ado ce sint, nu?). S-au trezut devreme, doar nu era sa se piarda bunatate de ultima zi de vacanta! Au butonat toata ziua, cind am ajuns acasa era in pijama :) Cu asta sa mor daca am vreo problema, ca nici eu nu fac nimic in ultima zi de vacanta, numa' vegetez, da' seara se uita in rucsac in gol si ma intreba pe mine daca mai are etichete de pus pe caiete??? Pai sint caietele mele sau ale tale?, l-am intrebat si cica: pai daca le-ai platit tu, sint ale tale. Si ride.
Noroc ca sint la "terapie" - adica de cite ori imi aduc aminte iau o gura de aer si imi spun: "nu mai sari la copil, e un copil bun, e o faza, trece" - ca-i mutam urechile din loc cu ce-aveam de spus...
De de-astea vorbesc! Voi cum reactionati? Cum treceti pete frustrari din astea? SI peste mici obraznicii?
Mie mi-e clar ca daca sint bine dispusa abia daca le aud si doar ridic o sprinceana, dar daca sint nedormita, nervoasa etc atunci le tolerez mult mai greu... Tare sint incurcata in atitudinea mea, imi dau seama ca gresesc, imi propun sa numar pina la 10, nu reuesc mereu... Idei?
Glimmer, apropos de relatia cu copilul, sa stii ca eu ii spun lui Radu de ani de zile intr-una ca noi sintem prietenii lui cei mai buni. Ca X si Y o sa il asculte si o sa-l compatimeasca, ca eu probabil o sa dau cu el de pamint dar, cind imi trec nervii, o sa il ajut sa gaseasca o solutie la problema lui. Si vine si spune, mai ales cind se confrunta cu cite-o chestie care i se pare lui importanta. Preventiv, eu o sa continuu sa predic. :)
Si-i mai zic ca daca da de greu si i se pare ca nu sint destul de "de incredere" sa vorbeasca cu un adult, macar ala are mai multa judecata decit prietenii lui. Ca asa-mi aduc aminte situatii in care ar fi trebuit sa vb. cu un adult... :)
noapte buna, ladies :)
Simonna
glimmer spune:
Simonna, si eu ma lupt cu firea mea impulsiva pentru a-mi controla reactiile atunci cand ma deranjeaza ceva. Cam pe acelasi sistem, caut sa nu exacerbez partile "rele" ale problemei, sa nu uit ca este, in fond, un copil bun, niciodata nu am suspectat-o de rea vointa. Eu traiesc cu impresia ca nu imi ascunde nimic, dar nu realizez mereu daca asta se intampla pentru ca nu vrea sa ascunda sau pentru ca nu stie sa o faca. Desigur ca ma bucur daca i se pare firesc sa imi impartaseasca mereu orice, lucruri mai mult sau mai putin importante, mai bune sau mai suparatoare, si caut ca in acele momente sa las totul si discutia cu ea sa fie prioritara.
Stau si ma gandesc acum... chiar nu pot spune ca am suferit frustrari din cauza comportamentului ei. Daca se intampla ca in vreo imprejurare sa nu consider potrivit ceva ce a facut sau a zis, de obicei ii atrag atentia, daca e cazul pe loc, daca nu, ulterior. Daca as avea o frustrare intr-adevar, ar fi mai degraba legata de mine, pentru ca nu am curaj sa ii dau mai multa libertate. CHiar consider ca am o problema cu asta si mai am de lucru...
filofteia spune:
Buna fetelor!
Eu de fel sunt foooarte calma... si tot am momente cand ma scoate din sarite fiimiu.
| Citat: |
| Daca as avea o frustrare intr-adevar, ar fi mai degraba legata de mine, pentru ca nu am curaj sa ii dau mai multa libertate. |
Glimmer, ce inseamna mai multa libertate?
| Citat: |
| Si-i mai zic ca daca da de greu si i se pare ca nu sint destul de "de incredere" sa vorbeasca cu un adult, macar ala are mai multa judecata decit prietenii lui. Ca asa-mi aduc aminte situatii in care ar fi trebuit sa vb. cu un adult... :) |
Simona... cu ce adult sa vorbeasca?
Pana la urma copiii nostri trebuie sa-si traiasca propriile experiente.
Ai vostri ies singuri cu colegii? Merg la film? In oras? Cat de departe de casa?
helbi spune:
Buna,
ma alatur si eu voua si incerc, in masura timpului, sa scriu constant la subiect, acci im place f. tare.
Cum unele dintre voi deja stiu, eu am o fetita de 11 ani si 7 luni, eleva in clasa a 6-a. Ei au inceput scoala de 4 sapt. deja...aici vacanta de vara e numai de 6 sapt.
In rpimul rind, am citit cu atentie problema cuz care se confrunta una din mamicile de la topic FraK. Asa cum s-a mai scris, ca pierde anul scolar nu e o tragedie (aici se intimpla frecvent si copii sau parintii nu sunt privitzi ca paria sociatatii). Ce vad eu mai grav, este ca fata nu are incredere in nici unul din parintzii si ca atare, se "revolta". Va trebui, asa cum s-a mai scris, sa va luatzi timp voi PRINTII si nu bunica, sa faceti cu ea si lectii, dar si actrivitati care ii fac placere. Iesitzi cu bicicletele/rolele in parc, mergeti la un film sau uitati.va impreuna acasa la un fiml care ii palce ei si apoi comentatzi-l impreuna. Mergetzi la o inghetata, voi "fetele" si incearca sa vezi ce o "roade", ce framintari are, de ce a ajuns sa dea in voi......Multa putere si intelepciune! Dac acum o "pierdetzi" s-ar putea sa fie f. greu sa o mai apropiatzi apoi de voi.
Simonna, mi-a placut mesajul tau si mai ales idea de a discuta cu un adul. Si, pt ca Filofteia intreba cu ce adult, ma gindesc cuma r fi in cazul nostru, daca fata mea nu ar vrea sa discute cu mien: cred ca o idee ar fi sa discute cu o matusa/ o verisoara/...nasa copilului...
Cred ca in cazul nostru, sora mea, deci matusa fetei, ar fi o alegere f buna. Ideea la noi este ca fata mea anul trecut si.-a cam "luat-o" de la 2 asa zis prietene si, abia dupa ce a dat cu capul de pragul de sus, l-a vazut si pe cel de jos
...adica,a ajuns la concluzia ca, desi mama se poate enerva pt ce a facut (la noi de ex. priede saptaminal haine,rechizite, abonament transport, etc), totusi mama e cea care e linga ea cind are nevoie de ceva. Eu am lasat-o sa vada diverse emisiuni cu adolescenti razvratiti, care au pelcat de acasa, au inceput sa bea si sa se drogheze....ele au ramas insarcinate la 13 ani... Asa a inteles cit de cit ca....cu anumite lucruri nu e de joaca! E un copil bun, acre de mica calatoreste singura prin Frankfurt (apropo de intrebarea Filiofteiei)...cred ac prima data s-a intimplat in clasaa 3-a cind a plecat singura de la jumatea drumului (ca pina acolo am dus-o eu) spre scoala. Merge cu colegele la film, dar nu f. des. De fiecare data are la ea tel. mobil si ma suna cind au ajuns la film si cind au plecat de acolo. Nu s-a abatut din drum si nu mi-a creat emotii pina acum.
Miercurea seara face inot...la 45 min de casa. Merge cu o colega, acum pe vara se duc/inorc singure in general, Pe iarna facem insa prin rotatie, si le luam.
Saptamina viitoare pleaca in excursia de sf. de clasa a 6-a (aici ed al a 7-a primesc alt diriginte) la o ferma...3 clase, cca 95 copii + 6 cadre didactice...de luni pina vineri. Ei sunt f incintati ca au posibilitatea sa calareasca, sa safa un tur cu bicicletele, dar si ca au o noapte in care vor merge prin padure (pleaca cu lanternele undeva pe la lasatul serii si se intorc dupa 2 ore) sau o seara de disco.
La fel ca si in Canada, nici aici nu exista notiunea de teme pt vacanta, dar, pe de alta parte, la cit de putina vacanta au, asta le-ar mai lipsi.
Cam atit pt moment. O zi frumoasa tuturor!
michelle-usa spune:
eu sunt f calma plus ca stau acasa si nu vin stresata de la servici.
fff rar ma enervez si treb sa fie ceva f. grav ca sa ridic vocea la el... si atunci e socat sa ma vada asa.
al meu e inca micut, nu intra in categoria de virsta de care se vorbeste aici...deci nu stiu cum va fi mai tirziu....dar ne pregatim.
dar in general daca ma supara ceva eu sutn cea care ia o pauza. ma duc in baie sa ma linistesc,ii spun ca revin in 5 minute sa vorbim.
conteaza f. mult ce ii spui la nervi si de fapt cred ca nu trebuie sa vada ca iti pierzi rabdarea, ca nu te controlezi.
referitor la scoala si rezultatele scolare. am vazut ca foarte bine la copilu meu merge sa stie ca are un program bine stabilit dinainte si in felul asta nu avem discutii stie ce are de facut, nu se enerveaza nimeni. programul il facem impreuna.
are program de lectii ,joaca,desene. poate va imaginatzi ca e totul prea automat, prea steril cu atitea programe...dar nu e asa,asta nu inseaman ca el nu are nimic de spus si ca vorbeste si face totul la comanda. la noi functioneaza f. bine.am vazut ca la un copil faptul ca cineva sta cu el si il directioneaza il face sa se simta ca i se da atentie.
de exemplu pt scoala programul e :
vine , spalat, mancat si doarme o ora. se scoala face teme 1 ora/ zi si apoi se joaca si sta la tv pana la 9, citim carte si se culca.
miercurea si vinerea mergem in parc dupa scoala (nu mai doarme) si nu face lectii.
sambata si duminica nu doarme si face doar o singura zi lectii 1 ora in rest merem la biserica, magazine, piscina....
deci e foarte important ca, copilul sa vada ca exista o armonie,o consistenta,ca exista responsabilitati, ca e considerat si el un membru al familiei care este luat in seama.
intotdeauna cand face ceva rau si este certat, mentionez si ce a facut bine si cata incredere am in el.
michelle
Simonna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui helbi Simonna, mi-a placut mesajul tau si mai ales idea de a discuta cu un adul. Si, pt ca Filofteia intreba cu ce adult, ma gindesc cuma r fi in cazul nostru, daca fata mea nu ar vrea sa discute cu mien: cred ca o idee ar fi sa discute cu o matusa/ o verisoara/...nasa copilului... Cred ca in cazul nostru, sora mea, deci matusa fetei, ar fi o alegere f buna. |
Exact asa! Noi n-avem rude pe-aici, dar avem prieteni buni, sa vb. cu aia. Sau cu parinti ai prietenilor. Ce bine de voi ca aveti o matusa aproape! Si ce fain ca ai lasat-o singura asa devreme!
Aici e f. putin obisnuit sa lasi copiii sa mearga singuri sub 12 ani. Nici nu prea e nevoie, ori e masina, ori e autobuz scolar cae-i ia si-i aduce, chiar si acum scoala lui are autobuze. Pe de alta parte, nu are nici un mijloc de transport care sa-l aduca acasa. Noiu stam la 10 min de scoala in masina, dac-ar fi sa circule cu transport obstesc cred ca ii ia o ora...
Lasatul singur, pe-aici, inainte de 12 ani, e ca fetele se aduna in grupuri si ci-teo mama le duce la mall, le lasa acolo o ora, poate doua de capul lor, pe urma le aduna acasa. Baietii se duc la film, dar, tot asa, unul din parinti face turul, ii aduna, ii lasa acolo si reface traseul la intoarcere.
Eu zic sincer, mie nu-mi place sa-l las, ultima data l-au inconjurat 4 in parcul de cartier, la 4 dupa-amiaza, venea de la tenis, noroc ca a fost numai gura de ei, i-au zis cite ceva, el a tacut si a mers inainte. Da' puteau sa-i traga citeva, asa, de control... Daca pot sa-l duc, il duc.
Filofteia, eu stiu ca tre sa-i lasi sa-si faca viata, sa-si ascuta simturile, nu zic sa vb toata ziua bina ziua, ci cind dau de greu. Exemplu extrem e colega mea dintr-a noua care n-a avut curaj sa zica nimanui ca e gravida. Sau ailalta care, pe-a doispea, brici al chimie, dadea la medicina, corijenta la mate. N-a avut curaj sa le spuna parintilor,din corijenta n-a intrat in bac, din bac n-a intrat in admitere si uite-asa... Daca fetele astea aveau un adult de intredere, oricine, sa-si fi descarcat sufletul, stia ala ce TREBUIE sa ajunga la parinti... Got me? :)
Michelle, e bine cu programul, cam asa era si la noi pina anul trecut, scoala/lectii/mincat/activitati... dar se schimba asa de mult la virsta asta... Chiar ma uitam ca si-a pus poza noua (in fiecare an adauga o poza intr-un loc special din camera) si e o diferenta EVIDENTA de atitudine intre copilul de anul trecut si Mr. Look at Me how Bright and Hansome I am, de anul asta... Cred ca de-aia cautam solutii si cerem pareri, ca sa stim cum geram schimbarea asta.
Eu deocamdata n-am probleme, pare la fel de determinat sa isi vada de scoala, pare ca a inteles polologhiile mele pe tema "altceva decit educatie n-am ce sa-ti las", vom vedea. Nu ma culc pe-o ureche :)
Ladies, pe la noi e tirziu, noapte buna
Simonna