despre limite

de ceva vreme ma framanta o intrebare: cum stabilim limitele in educatia copiilor?

vreau ca maia sa stie ca o iubim si se poate baza oricand pe noi... unde ma opresc astfel incat sa nu simta ca o sufoc?

vreau sa aiba incredere in ea, sa aiba curaj sa isi spuna si sa isi sustina (argumentat) parerile. cat o incurajez astfel incat sa nu pice in extrema cealalta si sa fie infumurata si prea plina de ea?

exemple de mai sus sunt aleatorii, ele pot fi nenumarate. am citit destul de mult. vorbesc cu multa lume. si totusi nu ma simt sigura pe mine. mi-e teama sa nu gresesc, sa nu exagerez sau din contra sa fie prea superficiala. mi-e teama sa nu fac greseli care pe termen lung ii pot face rau.

voi cum procedati? unde va opriti? va bazati doar pe feeling, cautati sfaturi specializate? sau....?

cris_82 spune:

Vizualizari o gramada,raspunsuri deloc..

Cred ca limitele le stabilesti impreuna cu ea de la varsta mica.Oricat de mica ar fi,nu o trata de sus "eu sunt parinte si tu esti copilul,asa ca faci cum spun eu".. NU !.Dradostea si comunicarea cu ea vor face ca relatia voastra sa fie una frumoasa,in care te va vedea ca pe o prietena si nu numai ca pe o mama.
Fata mea e micuta,abea 2 anisori,si sper ca sa fim apropiate,sa aiba incredere in mine.Nu sa o critic pentru greselile pe care le va face,ci sa ii expun altfel problema si sa o sustin.
Personal,sfaturile specializate ma lasa rece.Sunt bazate pe statistici din afara,care la noi in tara nu le vad prea curand aplicate.
Ce pot sa-ti mai spun este ca sa te astepti la un subiect discutat mult in contradictoriu,unde se va lasa cu replici taioase si dure.dar tu sa iei ce crezi ca este mai protivit voua si sa aplici

Mirunel terorista



BAZAR

lulu77 spune:

Eu ma bazez pe feeling, pe temperamentul copilului meu.Nu aplic reguli standard si nici sfaturi din carti/etc daca lui nu i se potriveste.
Ii dau ocazia sa greseasca, il las sa explice, sa argumenteze, sa isi sutina cauza(atat cat poate ptr varsta lui) si ii repet mereu sa nu imi ascunda/sa nu ma minta si il fac mereu sa inteleaga ca putem discuta orice, ca suntem prieteni si incerc sa gasesc o cale de mijloc mereu.
Nu sunt adepta "Eu sunt mama, deci Sefa!"

Alina, mamica lui LUCA GABRIEL (20.08.2007)

ce mai fac eu

Bibi
David
Bogdan
Mihaita
Ionut

pisigri spune:

Intrebarile tale sint si ale altor mii de mame.
asta se discuta si se rediscuta la nesfirsit.
Depinde de ce fel de mama esti, depinde ce fel de copil ai, depinde in ce sens se exercita presiunea din exterior (bunici, bone, educatoare, invatatoare etc).
Nu se poate raspunde la ce intrebi tu decit intr-un mod la fel de general si generalizator ca si cartile pe care spui ca le citesti.
Poate un "studiu de caz" concret ar fi mai util.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

addinel spune:

lulu, exact despre asta este vorba: ne putem baza doar pe feeling? asta e framantarea mea: sa nu cumva sa gresesc cu feeling-ul meu, tinand cont ca sunt la primul copil.

pisi, nu am ce "studiu de caz" concret sa propun. am un copil extrem de intelegator, ne intelegem minunat. nu am o problema concreta. doar nelinisti sa nu gresesc cu educatia ei. pe termen lung vorbesc. tocmai de-aia ma interesa pe ce se bazeaza alte mamici cand iau decizii.

addinel spune:

hai ca am si un exemplu concret. eu am invatat-o pe maia sa decida pentru ea (in limita varstei, evident)- la modul: cu ce ma imbrac, ce mananc, iesim afara cu bicicleta, rolele sau cu trotineta, etc. la gardinita mi-o reclama ca vrea mereu sa se impuna. ca mereu are ceva de comentat la deciziile altora. le-am explicat ca eu mi-am propus sa cresc un copil care sa ia decizii, sa aiba initiativa, nu sa fie doar un bun executant. educatoarele spun ca este daunator acest tip de abordare- ca va vrea mereu sa se faca asa cum vrea ea.

cum fac sa o invat sa ia decizii si totusi sa tina cont si de parerile altora? la genul asta de limite ma refer.

Ramona2006 spune:

Parerea mea este ca trebuie sa stabilim limite in educatia copilului pentru ca traim in societate si ea isi are regulile ei. Bineinteles ca trebuie sa fie realiste si in functie de temperamentul copilului si de genul de parenting pe care il practicam.
Eu incerc sa nu fiu aspra cu copii mei, insa le trasez limite, in functie de virsta , de puterea lor de intelegere. De ex, ora de culcare e sfinta. Insa, sint deschisa la negocieri, de ex, in vacanta are voie sa stea mai mult, chestii din astea. La prima vedere par nimicuri, insa eu zic ca ele sint cele pe care vei construi mai tirziu regulile cind copii vor fi mari.
Bineinteles ca este bine sa dai copilului libertatea sa aleaga, insa pina la urma tu esti cea care ofera alternativele.
La fel, trebuie sa fie asertiva si sa se impuna, insa trebuie explicat ca nu intotdeauna parerea ta este cea mai buna si trebuie sa invete sa respecte si parerile si deciziile altora (asta vizavi de gradinita). Nu trebuie facut nici invers, cum zic educatoarele, sa ii limitezi libertatea de a se exprima, insa stii cum e, e mai usor ptr domanele educatoare daca toti copii "se executa" dupa cum vor ele...
Eu zic ca e important sa o inveti tu daca la gradi nu o fac educatoarele cum sa respecte parerea altora, chiar daca nu e la fel cu a ei...Asta cred ca ajuta in relatiile cu ceilalti copii.
Nu stiu, ar fi multe de spus la subiectul asta, care este f delicat de altfel, insa e greu sa vorbesti la modul general.


Blogul meu de mama ce sta mult prea mult acasa:
http://aloneinholyland.blogspot.com/

addinel spune:

uite, mie de exemplu nu mi se pare normal sa impun strict ora de somn. pentru ca mie nu mi-e somn mereu la aceeasi ora. de-aia accept ca poate nici ei nu ii e somn in fiecare seara la aceeasi ora. tu pe ce te-ai bazat cand ai stabilit limita asta?

edit ca sa explic: si eu incerc sa o culc in jurul orei 21 in fiecare seara. uneori spune ca nu ii este somn. ne bagam in pat, citim, ne mai giugiulim. uneori merge si adoarme, alteori o tine pe a ei ca nu ii e somn. si atunci nu insist.

Ramona2006 spune:

Maya de cind a fost mica a raspuns bine la un program f structurat. Am dat intimplator peste cartea "The Baby Whisperer" si mi-a placut ce scria acolo, Mayei i s-a potrivit.Ea e un copil hiperactiv si acum daca nu-si face orele de somn e f obosita si nu se poate concentra la gradi. Ea nu doarme la prinz si seara, tot asa, ar sta treaza pina...nu stiu pina tirziu . Asa ca am stabilit ca la ora 8 sintem in pat, tocmai ca sa avem timp de povesti si giugiuleli. Ea stie ca daca refuza sa se culce, nu are poveste .In week end o las sa stea putin mai tirziu, dar nu mult, ca pe urma isi da programul peste cap. Incerc sa gindesc si ptr viitor, cind va merge la scoala...Maya cind e obosita e f agitata, se foieste si nu poti vorbi cu ea.
Sint copii care pur si simplu reactioneaza pozitiv la rutina, la un program structurat, si asta e Maya mea. Insa dupa cum spuneam, fiecare cu stilul lui de parenting, in functie de ce se potriveste copilului.


Blogul meu de mama ce sta mult prea mult acasa:
http://aloneinholyland.blogspot.com/

saskia spune:

Ok, pai atunci cumva ti-ai dat singura raspunsul. Fara limite. Nu stiu exact programul scolar din Romania, aici insa copiii au scoala pana la 15 ziua. Daca ei nu ar adormi in jurul orei 20-21 ar fi super obositi la scoala. Nu conteaza ca ei nu au somn, scoala incepe mereu la aceasi ora. Daca doar stau in pat si numara stele in gand, iarasi e ok, caci se odihnesc cumva, altfel ajung sa doarma cu capul pe masuta la scoala.

Acum, tu ai copil mic, e treaba ta la ce ora vrei sa o culci, sau sa o lasi pe ea sa decida. Nu are program, insa in viitor o sa se duca la scoala. Dar iarasi fiecare procedeaza cu copilul lui cum doreste.

rrox3 spune:

Addinel nesiguranta in sine e o problema in parentare. Fiindca ezitarea se simte si oscilarile sunt corozive. Eu cred ca asta ar trebui sa te preocupe. De ce esti atat de nesigura ca ceea ce crezi tu potrivit fetitei tale e OK? De ce dupa ce ai citit mult - cum spui - indoielile nu s-au risipit?
Poate ti-ar fi de folos cateva ore de consiliere psihologica

In general vorbind, fiecare parinte pune limite in special in functie de limitele, capacitatile si nevoile lui personale. Nu poti pune niste limite cu care nu rezonezi deloc, indiferent cat de minunate ti s-ar spune ca sunt.