Un deceniu de reusite… si o noua evolutie.

dana vio spune:

Incearca sa va controleze, daca nu se lamureste de la fetita te sacaie pe tine. Spune-i ceea ce iti este confortabil, mai mult nu ii esti datoare. Oricum, ai fost intotdeauna o doamna in relatia cu el.

Alexandra Maria
14.12.2007

luisa1983 spune:

La fel ca si tine, dupa ce ne-am despartit, toate discutiile despre copil se limitau la : ce haine ii trebuie, ce nu trebuie sa manance (in caz ca erau restrictii de la ceva pt acea perioada de week-end), sa ajunga devreme duminica pt ca mai avea teme de facut si...cam atat.
Nu m-a acuzat vreodata ca vreau sa-l indepartez de copil (ar fi fost penibil chiar!).Informatii despre ceea ce facea in cursul saptamanii cu mine nu imi cerea, pt ca le obtinea foarte usor de la fiul meu (cred!) dar nici nu comenta ceva in sensul acesta.

Nu trebuie sa te simti obligata, sa dai sute de explicatii despre programul Mariei si ma intreb....el nu realizeaza ca devine cam enervant? In locul lui, mi-as face un program, pentru a fi (o ora, dintr-o zi oarecare ,pe saptamana )alaturi de fiica mea Maria care-si petrece timpul cu mama ei in parc de exemplu , renuntand la comodidatea de a suna si a fi nemultumit ca nu mi s-a spus cu lux de amanunte totul.

Nu mai baga in seama Elena , unii/ unele atata pot, atata fac!


Mesaj pentru ,,cineva" : il poti informa pe ex sotul Elenei despre postarile ei ,simplu ,cu copy paste si print ,daca nu are timp sa stea pe net, sunt convinsa ca parerea lui (in legatura cu postarile Elenei) nu va fi aceeasi sau invata sa citesti corect si sa retii esentialul, nu sa rastalmacesti niste cuvinte scrise clar, curat si sincer.

pitzinuca spune:

si eu tot pentru cineva am de transmis: sa ii spuna si parerea celorlalte participante la discutie.

iar faptul ca el accepta ca cineva sa il informeze, spune multe...

si nu inteleg ce mai vrea, eleni spune multe despre cum isi petrece timpul cu Maria, asa ca, io-te si informatiile

fetele, va pupez!

Grishca spune:

Copilul nostru petrece 2 weekenduri pe luna plus 2 zile in fiecare saptamana la tatal lui. Are hainute, jucarii, tacamuri etc si la mine si la tata asa ca nu e nevoie sa discutam despre lucrurile astea. Discutam despre urmarea unei linii comune de educatie si comportament. Discutam cum e bine sa ne comportam cu copilul in situatia X, ce e bine sa manance si ce nu are voie inca, daca sa doarma separat in patut sau nu, ce facem daca Tudor loveste, daca pune intrebari ce raspundem si asa mai departe. Functioneaza foarte bine pentru ca avem cam aceeasi viziune in mai toate situatiile care privesc copilul si copilul se simte la fel de bine si intr-o casa si in cealalta. Ne anuntam unul pe celalalt daca plecam cu copilul din oras in weekendul in care e la noi si chiar daca nu e tot ne anuntam daca parasim Bucurestiul. In caz de ceva sa stim ca dureaza pana celalat parinte poate fi langa copil. In rest nu ma intreaba ce fac cu copilul si nici eu nu-l intreb pe el. se mai intampla fara sa intrebam sa aflam unul de la celalalt sau de la copil (foarte rar, copilul fiind micut).
Atata timp cat parintele nu se opune intalnirilor dintre copil si celalalt parinte si nu-l vorbeste pe celalalt de rau in fata copilului nu exista sa indeparteze copilul.
Statistic s-a demonstrat ca un copil poate avea o relatie la fel de buna cu ambii parinti atat cand acestia locuiesc impreuna cat si atunci cand locuiesc separat.

Eleni spune:

Dana vio, si eu vad controlul in asta, dar mi-era teama sa nu vad gresit pentru ca da, eu inca am sechele din urma. Si de aceea aveam nevoie de feedback obiectiv de la voi.
Pitzinuca si luisa, multumesc, nu stiu de ce simt unii nevoia sa racaie rahatul altuia... of...
Grishca, multumesc mult, ma ajuta povestirea ta si e super obiectiva. Nu ma gandisem, o sa ii las la el cateva haine si jucarii ca sa imi fie mai usor.
In alta ordine de idei sunt de acord sa anunti cand parasesti orasul, mi se pare fair si eu as vrea sa stiu.
Ma deranjeaza si tonul, pe mine ma faci sa iti ofer totul daca vorbesti frumos cu mine. Nu mai suport tonul ridicat si acuzele, efectiv nu mai duc si ma aricesc instant.

In alta ordine de idei, citisem pe forum zilele trecute despre un film rulat pe Diva Universal - Reviving Ophelia, si chiar ma gandeam ca poate mi-ar placea sa il vad candva sa imi mai fac temele legate de relatia cu fiica mea, sa ma pregatesc pentru adolescenta. Si intamplator astazi cand am ajuns acasa dupa amiaza, am deschis si era fix acest film, nu de la inceput, dar... m-a facut zdrente. Am uitat ca voiam sa invat despre relatia cu fiica mea, mi-a intors toate amintirile legate de frica, de control, de cum dormeam si respiram cu telefonul in mana. Credeam ca am trecut peste... si cred ca imi doream sa fii uitat. Dar reactia mea la vederea acestui film m-a facut sa realizez ca nu numai ca nu am uitat, dar nici nu vreau sa uit... trebuie sa iert, sa trec peste dar sa nu uit... sa nu repet aceeasi greseala. Si ma rog sa o pot invata pe Maria sa faca alegerile corecte si ma mai rog sa o pot sustine daca si atunci cand va face alegerile gresite.

Va multumesc, trag concluzia ca procedez corect in "comunicarea" cu tatal ei.

Toate bune.

Eleni spune:

A trecut mult timp de cand am scris ultima oara. S-au intamplat multe in acest timp, si am vrut sa scriu de cateva ori sub impulsul unor momente, dar am decis intotdeauna sa las patima deoparte, sa stau un pic sa se aseze si apoi sa scriu. Ca prea aruncam impulsiv cu vorbe si reactii.
A fost ziua Mariei la inceputul lunii trecute. A fost maaaare sindrofie, m-am bucurat mult sa o vad fericita. Dar cu 2 zile inainte de petrecere a fost momentul acela in care un sot si-a impuscat sotia pentru ca intentase divort. M-au sunat extrem de multi prieteni... voiau sa se asigure ca nu sunt eu... daca in momentul aflarii stirii la TV mi-am blocat constient creierul sa nu ajunga la mine nimic, cand au inceput telefoanele am cedat. Stiu ca oamenilor le-a pasat de mine, dar atata presiune dintr-o data m-a indoit. O seara intreaga m-am gandit sa imi fac totusi testament sa las lucrurile in ordine, sa fiu sigura ca Maria primeste educatia pe care o vad eu potrivita pentru ea. In fine, a fost o perioada grea, apoi a venit ziua Mariei, petrecerea a fost o reusita, invitatii au venit toti... si au fost multi, am pus in realitate tot ceea ce a visat ea. Gandesc fiecare petrecere a ei ca un eveniment, si ea este clientul meu cel mai important.
Si uite asa, incet incet a trecut luna. A venit vacanta de Paste. Ne-am impartit-o frateste, fiecare o saptamana. Nu vreau nici o clipa sa o indepartez de tatal ei. Dar ma irita comentariile lui de fiecare data cand o ia. Si faptul ca nu comenteaza de fata cu mine, ci atunci cand eu lipsesc din casa, si aud comentariile doar Maria si bunica mea. Ma enerveaza lasitatea, ma irita comentariile aiurea legate de modul in care o imbrac de exemplu (da, o imbrac cool, nu ca pe o baba, imi place sa ii iau haine mai interesante, si in nici un caz nu o imbrac gros). Uneori imi inghit greu replicile rautacioase, ca as putea sa i le servesc si eu, dar respir, inghit, il ignor... o sa las timpul sa decida. Dar faptul ca mi le inghit, uneori ma roade pe dinauntru, pentru ca ma incarc negativ de fiecare data cand il vad/aud... si pentru ca nu ma descarc pe el, trebuie sa ma descarc tot singura...
Cel mai tare ma enerveaza cand ma lasa pe mine sa fac lectiile cu ea... sau cand o aduce cu lectiile nefacute pentru ca nu si-a gasit stiloul. Atunci ma sacaie, ca stiu ca ma lasa intentionat sa fac eu chestiile “naspa”, si facutul lectiilor in weekend sau in vacanta e din categoria asta.
Am zile in care mi-e greu singura... dar cele mai multe sunt zilele in care ma simt ca “fetele Gilmore”, mai ales cand facem cate o chestie mai speciala.
Si imi propun sa fac mai des chestii speciale si pentru sufletul meu si pentru ea...

dana vio spune:

La multi ani, Maria! Sa creasca mare si sanatoasa si sa aprecieze mama pe care o are!

Imi pare rau, dar se intampla. Stiu ca nu este o consolare, dar chestiile naspa raman pe umerii mamelor si daca sunt cu sotul in casa. Ca sa nu fie el "cel rau".

Data viitoare cand mai auzi de la Maria o rautate ca asta spune "exact pentru cuvinte de-astea am divortat." A cam inteles ea deja cum e cu divortul si poate asa invata , un moment mai devreme, ce inseamna lasitatea unui barbat. Pacat ca acesta e chiar tatal ei.



Alexandra Maria
14.12.2007

Eleni spune:

Multumesc Dana.
Sa stii ca i-am spus exact acele cuvinte... si a parut ca mesajul a ajuns la ea. Imi pare rau ca nu putem sa fim decenti si civilizati. Poate ca de fapt eu sunt decenta ca sufar mai putin... habar nu am. Dreptatea e a amandurora, dar asa mi-e sila de meschinarii si mahala si platit polite, incat fug mereu de astea cu riscul de a pierde...

Descopar insa constant beneficiile mersului la terapie, si ma bucur ca imi vad si rezolv niste probleme pe care le taram dupa mine din copilarie si pe care inevitabil le proiectam asupra copilului. Asa insa mi le vad si mi le opresc... sunt problemele mele, nu ale celorlalti, si in nici un caz ale copilului meu.

luisa1983 spune:

La multi ani, Mariei! Sa-ti traiasca,sa creasca frumos si sanatos , sa va bucurati mereu una de alta,sa aibe noroc in viata!

Elena, n-ai cum sa ,,fugi",poti doar sa ignori si sa nu lasi sa te afecteze aceste ,,evenimente" neplacute.
Incet, incet, se va potoli, daca nu va obtine din partea ta reactia dorita. Cand n-o sa te mai ,,atinga" aceste lucruri o sa realizezi ca nu a meritat tot zbuciumul tau de acum, pt ca ,de fapt, unii doar atata pot si-atata fac.

Eleni spune:

Multumesc mult Luisa. Subiectul asta al fugii mele de conflicte l-am atacat astazi la sedinta de terapie. Ca nu stiu efectiv sa gestionez o cearta, ma apuca instant groaza si fug. Si orice ton ridicat ma face sa nici nu mai aud ce spui. Cum spuneam, tarasc ca fiecare dintre noi multe tinichele de coada... acum au inceput sa mai dispara.
Toate bune.