Un deceniu de reusite… si o noua evolutie.

foxy_lady spune:

As vrea sa-mi spui cum au primit prietenii tai vestea ca va despartiti. Te intreb, pt ca atunci cand am iesit din relatia mea de aproape 20 de ani, din exact aceleasi considerente ca si tine - obosita de "prea mult bine" si sufocata de dependenta ceiluilalt de relatia noastra - eu am fost complectamente izolata. Majoritatea prietenilor mi-au intors spatele si m-am trezit singura. Initial n-a fost evident, dar atunci cand incercarile mele de a relationa ramaneau fara ecou sau erau mentinute la nivel de politeturi, am inteles ca trebuie sa ma retrag.

victory spune:

Te felicit !!!

Eleni spune:

Intru mai rar, ca am tare mult de lucru la birou. Si cand ajung acasa aloc putinele ore libere Mariei. Careia trebuie sa ii explic de mai multe ori acelasi lucru: de ce am ramas doar noi 2? Cat de ireversibila e despartirea? ce inseamna nefericirea?.
Toate astea explicate pe intelesul ei.
Si cumva in felul asta mi le explic si eu.
O sa raspund gramada pentru ca nu prea apuc.
Zina, situatiile noastre difera, dar motivatia separarii este aceeasi: nu mi-e bine. Si acum de cand sunt singura, desi am enorm de multe de facut si extrem de putin timp, mi-e bine. Mi-e liniste. Si conteaza atat de mult. Pentru simplul fapt ca nu vreau sa mai accept "caldutul" doar pentru copil.
Nu ma sacrific pentru copil. Sacrificiu pentru copil se numeste atunci cand iti dai viata pentru el, cand ii donezi un rinichi/un ochi... cand te arunci in gura unui animal salbatic ca sa il aperi pe el. Sa accepti sa traiesti in nefericire si in abuz nu e un sacrificiu, e o scuza patetica. Si o spun pentru ca mi-am asumat-o si eu o vreme. Si tot scuza patetica este. Pe principiul rabd eu sa ii fie copilului bine, facem rau: si copilul va invata exact acelasi pattern de viata.
Foxy Lady, legat de prieteni... cei mai multi au inteles. Si nu ma evita. SIgur, in cazul meu e mai usor, sunt acasa. Tu esti departe, poate si asta cantareste. Si la mine mai e un lucru: eu mi-am facut acesti prieteni inaintea sa devina ai nostri. Oamenii m-au placut si acceptat pentru ce sunt, nu pentru ca eram parte dintr-un cuplu. Si acum cand am anuntat separarea, cei mai multi au zis ca pentru ei nu se schimba nimic...
Eu in general nu am asteptari prea inalte de la prieteni. Ofer suflet deschis si onestitate si veselie. Nu vreau sa primesc in schimb acelasi lucru, fiecare din noi are altceva de oferit. La mine functioneaza ireprosabil principiul "ce dai universului, aia primesti".

Duminica mi-a crapat o teava si un robinet. Si da, in momentul acela, era bun un barbat in casa... dar nu e un motiv suficient de mare cat sa incline balanta. Am reusit sa opresc apa curgand si luni a venit instalatorul. Problema rezolvata.
Comoditatea si obisnuinta sa traiesc caldut m-au tinut mult timp pe loc. Acum insa, ma simt in varful valului... si da, ma tine placa. poate o sa imi iau niste valuri in cap, dar am un talent nativ sa ma ridic de oriunde as pica. De fapt aici e problema, ani de zile (ne)increderea in faptul ca m-as descurca singura si teama de a-i da explicatii Mariei m-au tinut pe loc. Pana mi-am dat seama ca ma "acresc". Ori, cu tot egoismul de care dau dovada, eu nu vreau sa ma acresc. Si nici sa ma sacrific pentru nimeni.
In 10 ani Maria va avea viata ei. Si eu as fi putut fi o acritura care sa ii reproseze ca ma lasa singura si ca m-am chinuit doar pentru ea. O da, am vazut asta, si nu o data... e tema preferata a multora din mamele noastre. Mama mea a rabdat. Pentru ca noi, fetele, 3 la numar, sa avem tata. Desi noi, toate 3, ne rugam sa divorteze, sa fim linistite. Dar ea nu ne-a reprosat niciodata ca a facut-o pentru noi. Si nici nu ne-a spus ca s-a sacrificat.
Dar anul trecut, cand a murit, stand langa ea zile si nopti, am realizat ca dupa o viata de munca si nefericire, moartea ce urma acelei agonii era atat de putin importanta, incat parea aproape o mantuire. Si m-a trezit... si mi-a dat de gandit.

Mai scriu cand mai apuc, ca vad ca daca ma pornesc... nu ma mai opreste nimeni.

delphin spune:

Bravo Eleni! Te simt atat de senina!!! Un exemplu pt. fetele care se codesc!

monabella spune:

Doamne Eleni ultima ta fraza m-a infiorat pina in maduva oaselor. Felicitari pentru curaj. El cum a acpetat separarea? Nu a venit sa te implore etc? Acum ce face? mai tineti legatura sau ai rupt-o definitiv?

Eleni spune:

Buna dimineata.
M-am decis sa mai scriu pentru ca vad si stiu cat de greu se ia decizia ruperii de relatia abuziva. Si cum ne mintim luni de zile ca se mai poate face ceva. Nu se poate... si complacutul nu face bine nimanui.
Mi se rupe sufletul cand citesc la alte subiecte. Pentru ca le-am facut pe toate, le-am incercat, m-am mintit, am acceptat... degeaba.
Nu consider ca sunt 10 ani irositi, am invatat o gramada de aici. Dar cred ca mi-as fi scutit niste zile de angoasa si teama, niste sute de neuroni morti si niste kilograme de lacrimi varsate.
Dar desigur eu, cea de acum, am ajuns aici pentru ca am incercat toate astea. Si tocmai pentru ca le-am facut stiu exact cum e. Si mi se rupe sufletul de celelalte. Si mai stiu ca degeaba spunem si invatam pe ceilalti, pana nu se dau cu capul de grinda si se umplu de sange nu doar o data, nu fac ce le e bine. E in natura noastra, sa toleram uneori abuzul pentru ca speram ca la noi e altfel, si ca e ultima data si ca e semn de iubire si ca altul mai bun nu gasesti.
Eu acum dupa 3 saptamani de separare, sunt atat de senina. Si atat de linistita. Stiu ca nu s-a terminat. Pentru ca da, tot spera sa ne mai impacam. Tot imi cauta prezenta, vorbele, sunt diverse pretexte. Nu sunt gata, mai am drum lung de parcurs. Dar ma sprijin pe mine.
Si cand intru seara in casa, ma intampina linistea. Si realmente imi face bine. Chiar daca sunt obosita, am o liniste in suflet care imi compenseaza tot.
Incerc cat pot sa il tin intr-o relatie civilizata cu mine pentru ca stiu ca Maria are nevoie de el. Si mai stiu ca este un tata minunat. Dar in egala masura am grija sa precizez constant natura relatiei noastre, de parinti, pentru a nu-i crea asteptari. pentru ca stiu ca interpreteaza fiecare gest, fiecare cuvant.
Si chiar si NU i se pare da... si pentru ca de multe ori am lasat de la mine, acum am grija sa fie NU mare si clar. Si sa fiu extrem de raspicata.
Stiu ca prieteni nu vom putea fi, pentru ca mereu va vrea mai mult. Incerc sa fiu un "partener" corect si onest pentru proiectul nostru comun Maria.
Poate par inteleapta. Nu sunt neaparat asa, dar macar am invatat ceva din tot ce am trait. Asta mi se pare si mie adevarata realizare.
Voi continua sa scriu si sa raspund... ma gandesc ca unui om daca ii dai sfaturi, s-ar putea sa nu le auda, sa nu ajunga la el. Daca insa aude lucruri pe care le traieste si el, dar fara sa ii fie neaparat adresate, s-ar putea sa asimileze mai degraba mesajul. Stiu asta din experienta mea proprie: daca ma sfatuiesti, ma pierzi. Daca insa vorbesti langa mine, te ascult... si chiar te aud.

O zi senina ca a mea va doresc :-).

ayleen spune:

Eleni, vreau sa-ti spun ca ce ai scris tu aici a rezonat in mine profund. In cazul meu nu e vorba de abuz si nici copii nu am. E vorba doar de mine, femeia neiubita si nedorita fizic. Si de presiunile puse pe mine de o soacra nebuna si intruziva, cu un talent diabolic de a pune reflectoarele exact pe ce nu merge in relatia mea si a fiului ei.
As vrea sa plec, sa ma mut si sa-mi dau sansa sa gasesc un barbat potrivit. Ieri am avut prima vizionare a unei garsoniere. Cand proprietarul m-a intrebat cine va locui acolo, am raspuns: eu singura. Si am simtit cum ma surp in interior, cum o parte din mine moare! Am iesit de acolo, ca sa nu cada peretii pe mine, pentru ca ma sufocam si mi-era teama ca, daca nu ies, usa se va inchide si ma va sechestra acolo. Singura?!
E tare greu, dar fii sigura ca mesaje ca ale tale ajuta foarte mult!

orchid spune:

Eleni, felicitari pentru decizia luata! Si multa putere sa mergi mai departe!
Si eu ma regasesc in ce ai scris tu. Eu am stat 11 ani intr-o relatie care a dat semne ca nu va merge la putin timp dupa casatorie. Nu regret ca si tine nici eu timpul petrecut in acea relatie, dar am pierdut mult din mine cea care am fost in trecut. M-am gandit de nenumarate ori sa termin acea relatia dar nu am facut-o.
Acum sunt fericita langa un om care ma apreciaza pentru ceea ce sunt, dar cateodata am frustari ca nu-i pot oferi lui ceea ce am irosit langa celalalt. Am momente cand ma trezesc incruntata si incrancenata fara nici un motiv sau cand cu greu mai zambesc.
Nu am avut copii in cealalta relatie, acum il asteptam pe primul asa ca pentru mine viata a inceput din nou. Am pus punct trecutului si nu ma mai gandesc la el decat extrem de rar. Iti doresc din tot sufletul sa mergi mereu inainte si sa treci cu usurinta peste toate incercarile ce te pot intampina.

monabella spune:

Eleni nu-ti fa griji ca sotul tau va vrea mai mult, chiar daca varsa lacrimi de crocobaur si iti jura ca voi sinteti unica si adevarata lui familie - culpabilizindu-te pe tine pt ca a distrus-o.

Ia sa-l vezi tu pe musiu insurindu-se mintenas in citva ani daca nu mai devreme si cum va uita si de tine si de copil si de tot. Si cum eventual tu o sa-l cauti cu telefoanele in legatura cu copilul. AM vazut prea multe cazuri de genul asta.

nu cunosc nici macar un divort in care femeia sa se recasatoreasca inaintea barbatului, mai putin daca a divortat pt ca era deja int-ro relatie amoroasa. Am vazut si din astea. Si normal ca rel amorase nr. 2 devenite casatoriile nur 2 au sfirsit tot in divort.

Stii cum se spune... ciinii latra, caravana trece. exact si cu al tau sot. Prea multe framintari, prea multi nervi tocati. de pomana

ruxandra_sb spune:

citesc si ma minunez.. de unde atata siguranta?
sau mai bine zis de unde atata rautate? se poate citi cumva in stele ca tatalui nu-i va mai pasa de copilul sau?



Denn die Ferne ist niemals dort, wo man sich befindet. (Janosch)