Un deceniu de reusite… si o noua evolutie.

Dosita spune:

Eleni, atata liniste si caldura radiaza din postarile tale, e o placere sa le citesc....Am trait si eu multi ani intr-o relatie abuziva, stiu ca nu e usor sa o recunosti si sa scapi din ea, ma bucur ca ai reusit sa o faci cu atata eleganta. Ai reusit sa transmiti din puterea si optimismul tau si altor mamici aflate in aceeasi situatie. Lucrurile se vor linisti cu timpul intre voi, ai sa vezi, fostul meu sot a incetat cu criticile, insinuarile si rautatile in momentul in care a inceput o noua relatie. Atunci a reusit sa renunte in sfarsit la relatia noastra si astfel a devenit un tata mai bun pentru fiul meu.

Eleni spune:

Multumesc tuturor celor care citesc aici. Cand am continuat acest subiect, am facut-o pentru ca nimeni nu scrie post-eveniment decat daca ceva e rau. Altfel la bine uitam sa mai scriem feedback. Si la fel faceam si eu... daca ceva erau rau repede strigam, daca era ok taceam malc.
Dar atunci cand am inceput sa scriu despre mine dupa separare a fost ca o mana de ajutor in primul rand pentru mine, sa am niste repere scrise la care sa ma intorc daca ceva m-ar fi rascolit. Si in plus uneori sunt usor de influentat si de intors din drum, ma cunosc. Dar daca fac un lucru public, atunci rusinea fata de cei in fata carora am asumat niste lucruri ma face sa nu ma uit inapoi.
Dupa care am descoperit cu bucurie cati oameni vad ca se poate. Si ca din orice poveste de succes iti iei farama de curaj care trebuie. La intalnirea DC am cunoscut un om care mi s-a lipit de suflet si care mi-a spus ca traise acelasi lucru si ca recent luase decizia separarii, cu tot ceea ce implica ea. Nu m-am bucurat ca despart relatii, dar m-am bucurat ca salvez suflete. Nu ma cred vreo misionara, dar cred cu tarie in puterea exemplului. Si mai cred ca daca dau mai departe dragostea si lumina pe care am primit-o de unde nici nu ma asteptam, ea se va intoarce. Daca o tin doar pentru mine, se consuma. Si ma gandesc in seara asta la cativa oameni dragi mie, care se stiu, care citesc, si care se zbat inca in neliniste si suferinta. Ma gandesc la voi si ma rog pentru voi.

paulinio spune:

Eleni,
In multe zile discutia ta e o gura de oxigen printre atatea povesti triste, framantari si intrebari chinuitoare. Am ras si m-am relaxat la ultimele posturi... dau curaj si un exemplu face mult mai mult decat un sfat direct.
Mai mult sau mai putin fiecare face compromisuri pentru propria relatie... iar linia e atat de fina incat multi se trezesc in posturi incomode. Multumim pentru mesajele "post" si suntem si noi cu gandul alaturi de tine.

Eleni spune:

In ultima vreme, terapeuta ma intreaba: si viata ta personala? Si acum ma gandesc sa scriu si despre asta. Viata mea personala e plina de energie si de bucurie. E plina de Maria, de prieteni multi, de lume noua pe care o cunosc socializand la birou si in afara lui. Dar da, nu exista un el. Nici nu-l caut. Pentru ca mai intai am nevoie sa stiu ce vreau de la el. Cum vreau sa fie el.
Da, sigur, imi plac diversi, la momente diverse: la unul imi place atitudinea, la altul forma fizica, la celalat faptul ca ma face sa rad. Am iesit cu diversi... dar pe de o parte ma simt inca atat de dornica de libertatea dupa care am jinduit incat orice semn de atentie devine brusc o limitare a libertatii mele... si ma aricesc imediat. Stiu ca la mine e buba, o tratez.
Dar realmente, ce vreau de la urmatorul? Vreau sa ma lase in pace? sa nu ma intrebe cand plec si cand vin? sau unde sunt? Eu sunt genul care nu intreaba. Eu sunt complet toleranta, ideea e sa stiu sa nu imi incurci programul. Atat. Nu vreau alte detalii, chiar daca par indiferenta. Si cred ca asta astept si eu. Desi in egala masura, asta poate nu e o relatie pentru cei mai multi. O relatie este o caruta la care trag 2 in acelasi timp si in aceeasi directie. La cum o vad eu, tragem si cu randul, si impreuna daca avem chef si ne nimerim programele...
In mod evident inca nu stiu ce vreau. Cu siguranta stiu ca imi doresc liniste. Cu siguranta stiu ca nu vreau un tata pentru Maria, are unul. Deci ce vreau? Pentru ca mie acum traiul tihnit, asa cum e el acum, imi place. Dar nu e ok sa imi fiu suficienta, oricat de drag mi-ar fi de mine. Si mi-este. Sunt un exemplu de Asa nu la subiectul cu modestia. Ies din casa dimineata cu un ego cat casa. Dar nu ma intrec cu ceilalti, o fac pentru mine, mie imi place de mine asa. Dar ma straduiesc sa ma placa/accepte si ceilalti cu toate apucaturile/patimile/egourile/vanitatile mele pentru ca eu sunt un animal eminamente social. Fara oameni in jur nu exist. Si nu pentru ca ma raportez la ei, ci pentru ca am mare nevoie de interactiune sociala, sub toate formele ei.
Mai cred ca omul nu e monogam by default, cred ca e monogam prin auto-educare. Si prin presiune sociala. Dar ca se uita constant in jur. Si eu ma uit in jur. Mai cred ca formele nevinovate de flirt functioneaza uneori ca un factor de evolutie, chiar si in relatia in afara careia flirtezi.
Da, recunosc, sunt poate prea toleranta si prea relaxata. Cred cu orice lucru impus nu face decat sa deschisa apetitul pentru incalcarea interdictiei.
Poimaine ma duc la terapie si iar am de infruntat intrebarea: eu ce vreau pentru mine? Pe cine vreau pentru mine?

Marina spune:

sfatul meu e sa o lasi naibii de cautare si sa functionezi exact asa cum esti, sa fii fericita si sa te bucuri de fiecare zi. Daca e sa fie o sa te pocneasca o noua dragoste si o sa capeti rapid raspuns la intrebarea despre ce vrei.
Te felicit pentru atitudinea de zi cu zi si pentru munca de a impartasi acest lucru.

buflea spune:

Si eu cred ca omul nu este o fiinta monogama ... si am ctit ca in medie, iubeste cam de 2-3 ori in viata, fie ca este angrenat intr-o structura sociala sau nu ... asa ca da-ti timp fara sa cauti nimic special

ann1907 spune:

Buna Eleni,

Ti-am urmarit postarile de mult, motivul principal fiind faptul ca povestea ta s-a derulat foarte asemanator cu a mea.. vorbesc bineinteles de perioada din momentul despartirii incoace.. Dar pana acum nu am simtit nevoia sa adaug nimic. Astazi insa ai atins o coarda sensibila si nu ma pot abtine sa nu imi spun si eu punctul de vedere, bazat mai mult pe experienta mea.

Da, este foarte important sa afli ce vrei, iar asta poate lua de la cateva luni pana la cativa ani, iar din pacate, din povestile cu oameni trecuti prin viata si prin experiente similare, cateodata chiar este posibil sa nu afli niciodata.

Doi la mana, mai exista si varianta in care, desi tu iti definesti asteptarile, sa nu gasesti pe nimeni sa le indeplineasca.. dar aici trebuie in primul rand avuta grija sa acele asteptari sa nu fie ireale (de genul - il vreau frumos, destept, bogat, si de vreme acasa). Sub nici o forma nu vreau sa par pesimista, doar realista..

Eu te inteleg si stiu ca te zbati, desi din postarile tale nu transpare, ca te lupti cumva cu niste sentimente de vina vis-a-vis de fetita ta (by the way, sunt sigura ca nu cauti un tata pentru ea, insa un 'role model' ii trebuie), si ca ai vrea sa te simti implinita din toate punctele de vedere. Dar sunt sigura ca vei reusi, poate nu prea curand, pentru ca acum esti in perioada in care gustul libertatii e mai dulce ca orice, dar fiind in esenta o persoana echilibrata, vei reusi.

Sorry daca nu am fost foarte coerenta, fac lectii cu fiica-mea in acelasi timp :)

Pe curand!

luisa1983 spune:

Stai linistita ca nu esti singura!

Cursul vietii nu-l putem schimba daca suntem incordati,agitati si intoleranti, asa ca...la ce bun?!

Cu cat ai asteptari mai mari de la o anumita persoana cu atat ai mai multe sanse sa te dezamageasca. Asa ca , traieste-ti viata asa cum consideri mai bine ,intens (dupa ceea ce citesc)...monotonia ti-ar pune piedici, te-ar incetini in evolutie , nu-ti reprosa nimic, nici macar ca nu poti raspunde la intrebarea :,, Pe cine vreau langa mine ?"

pitzinuca spune:

elenule, de ce simti ca toate ce la faci acum nu sunt pentru tine? eu cam asa inteleg, mai ales ca ai folosit verbul "a infrunta".

inteleg ca nu iti trebuie nimeni acum. iti trebuie sau nu?


daca ai dubii ca lucrurile nu le faci cu adevarat pentru tine si ca totusi un "el" nu ar strica, mai stai nitzel de vorba cu tine inainte sa te duci la terapeuta.

Eleni spune:

Hello again.
Am timp sa mai scriu la subiect.
Nu caut... de fapt e incorect, eu sunt intr-o permanenta cautare. Dar la mine e vorba de "the fun of hunting and flirting", nu de partea de relatie propriu zisa. Asa am fost mereu, nu e ceva ce am devenit acum post-casatorie.
Mie nu trebuie sa imi dai totul din prima ca ma satur repede si caut altceva. Evident ca la nivel rational am invatat sa ma mai conformez si sa stau civilizat, dar emotional sunt fluture. Si da, si asta e o chestie pe care o am de rezolvat, ca e usor sa dau vina pe zodie, dar de fapt "fluturarea" asta vine din alta parte, probabil din niste alte angoase ale mele, e de fapt o fuga de "ancorat undeva" ascunsa sub aparente de fluture. Ori aici vrea sa ajunga terapeuta cand ma intreaba eu ce vreau de la o relatie.
Nu e ca vreau sau nu vreau o relatie, eu acum nu vreau decat ce am, adica mi-s foarte bine asa cum sunt. Dar tocmai ca sunt un animal social, sunt constienta ca la un moment dat sau la altul nu o sa apuc sa dau din aripi la timp si probabil ma voi prinde in ceva. Si atunci macar sa stiu ce vreau. Stiu sigur ce nu vreau... poate ajuta.
Am agreat ca trebuie sa aflu de ce sunt fluture... restul vor veni.

Gata cu analiza.
A inceput vacanta. A terminat M. si clasa a2a cu niste rezultate fantastice pentru asteptarile mele. Stiu ca e desteapta, dar stiu si ca e mai comoda din fire si pentru ca eu nu am pus presiune pe ea, ma asteptam poate la niste rezultate mai moderate. Dar cu atat mai mult sunt mandra, ca sunt rezultatele muncii ei, nu am avut nici o implicare. Acum pregatim cu atentie orarul de vacanta, ca sa o pot integra in activitati sa isi foloseasca creierul si mainile (e foarte dibace la mesterit chestii diverse)... si sa pot si eu sa imi vad de munca fara sa ne frustram reciproc.
Vineri, la finalul ultimei zile de scoala, a dormit la Antipa la muzeu, in cadrul unui proiect extrem de amuzant... am luat-o sambata dimineata, era incantata, experienta a fost pe masura. Prima ei noapte la sac de dormit. Am marcat inceputul vacantei cu o declaratie de independenta pentru ea. Mi-am propus ca in vacanta asta sa o las sa ia mai multe decizii singura, sa isi asume mai multe lucruri. Eu sunt o persoana extrem de inovativa si pentru ca am mereu initiative interesante, am senzatia ca ii sufoc creativitatea. Am avut o revelatie la serbare cand nu a vrut sa imi spuna nimic din ce va face, stiam doar rolul si atat. Si a fost fantastica in rolul de "mama vitrega" - a fost cea mai buna mama vitrega rea pe care am vazut-o , dar mi-am dat seama ca poate excesul meu de creativitate si entuziasm ii acopera zonele ei de manifestare. Si am decis sa fiu mai atenta cu expansivitatea mea, sa nu ii ocup spatiul ei personal. Mai ales ca eu tin tare mult la spatiul meu personal.

Da, fiecare zi e o lectie. Ochi sa am sa le vad si minte sa tin minte ce am invatat.