Citim impreuna Ada si ardoarea

rrox3 spune:

Nope Alegi sa il vezi pe Othello in ipostaza asta

beren spune:

Iar altii (altele) aleg sa-l vada pe Jim M. unzipping, cand el defapt folosea doar o licenta poetica. (Fapt recunoscut si de guvernatorul Floridei, cand si-a cerut scuze pentru incident. Decembrie trecut.)

rrox3 spune:

Poate unii alesesera doar sa-l vada cantand, nestiind la ce se expun Poate unii erau insotiti de copii si nu le-a picat prea bine gestul.
Cazul e minor totusi, se poate si mai rau. Si unii se pot simti agresati, pe buna dreptate.

beren spune:

Am sa repet ce-am citat la defunctul club al Cititorilor, aici alaturi:

"If the book we are reading doesn’t wake us up with a blow on the head, what are we reading it for? …we need the books that affect us like a disaster, that grieve us deeply, like the death of someone we loved more than ourselves, like being banished into forests far from everyone, like a suicide."

Si-ar fi adaugat Kafka, daca ar fi vrut sa puna acel accent: the books that truly make us understand what we feel, regardless of what others tell us we ought to...

rrox3 spune:

Poti fi putin mai explicit? De ce ti se pare relevanta opinia lui Kafka in contextul asta?

Crezi ca trebuie sa fim socati prin arta? Asa vom intelege?

maria_alexia spune:

cred ca incep sa vad un fir in ultimul tir de replici: bunul simt si atentarea la regulile lui. (mai e si alta alta legatura intre saritul in scena lui Othello, actul lui Jim si Nabokov??).

imi paruse ca a mai fost pe-aici o replica pe care voiam s-o sustin, dar n-o mai gasesc: nici eu n-am gasit sex la nabokov. gasit o gramada de senzualitate, trairi, simtiri, culori, voaluri, dantelute, accesorii.
si provocare, cat se poate de artistica, a moralitatii si bunului simt. care, probabil, prin dezordinea creata, intentiona o reasezare a ideilor.

beren spune:

Bunul simt nu trebuie confundat cu "norma sociala".

"Bunul simt" victorian era deja privit ca o manifestare de ipocrizie si duplicitate, in secolul XX.

Asta pentru ca "normele" au rareori legatura cu evaluarea sincera a sentimentelor noastre (elevate), ci sunt determinate de interese sociale, institutionale, economice...

In sensul asta, arta nu poate fi "imorala", dupa cum nici o alta forma de explorare a universului uman nu e.

Intrebarea priveste motivatiile manifestarii artistice iconoclastice: daca e menita sa dezbare auto-analiza de bigotismul impus de "norme", sau daca este doar auto-gratificare.

Pentru cazul din urma, marchizul de Sade este un exemplu; in contrast cu Nabokov, in opinia mea.

rrox3 spune:

Pare evident ca exista ambele motivatii. Exemplul cu marchizul de Sade si Nabokov mi se pare foarte bun. Cred ca e un continuum intre astea doua motivatii si putem gasi diverse manifestari care sa fie energizate de ambele, in diverse proportii. Cele ale lui Morisson de pilda.

Ar mai fi desigur si problema moralitatii. Ce numim moralitate? Normele impuse de societate in cazul celor mai multi.
Dupa Kohlberg (cu care sunt absolut de acord) mai sunt si minoritarii pentru care etica e generata de constiinta individuala, ghidata de principiile echitatii si justitiei. Din randul lor e firesc sa apara manifestari care sa demaste ipocrizia societatii.

Si mai am o observatie. Arta nu poate fi imorala. Dar cum identificam exact arta, unde tragem linia, e profund subiectiv

beren spune:

Nu exista linie.

("There is no spoon", ii spune lui Neo copilul superdotat.)

Ceea ce distinge arta este capacitatea de a separa si sintetiza caracteristicile esentiale, universale din experientele traite de catre oricine. Artistul este un exponent, un punct focal in care se concentreaza capacitatea de a traduce sentimente cat se poate de comune, dar a caror esenta ramane inaccesibila omului obisnuit. Om pentru care toata viata (poate cu exceptia catorva momente) aceste esente raman eluzive. Din lipsa de sensibilitate, intelegere, sau chiar interes.

Morrison a fost un adevarat poet al secolului trecut. E un exemplu perfect pentru elucidarea dilemei de la alt subiect: "unde este poezia?". Poezia moderna n-a disparut, nici nu si-a perdut contactul cu oamenii. Insa poetii moderni se exprima altfel decat pe vremea lui Rimbaud, Verlaine, sau Shelley. Cateodata se exprima printr-o chitara electrica, ca Gary Moore si Phil Lynott.

rrox3 spune:

Desigur ca nu exista linie, doar ca fiecare o purtam in noi In capacitatea noastra de perceptie a artei.
Ai scris pe undeva "frumusetea e in ochiul privitorului", la fel si arta.

Artistul traduce pentru mine, mai e nevoie sa pot prelua si eu ce a tradus el.