Zmeurici de iulie-august 2009 (16)
Raspunsuri - Pagina 9
ClaraJ spune:
FLOSIDEEA - comportamentul micutului tau se incrie, in cartea lui Karp, in categoria "Red lights behavior" care se definesc prin " acts that are dangerous or aggressive or that break important family rules" si mai spune "red lights behaviors require prompt and clear limit settings". Iar mai jos sunt tipurile de comportament care trebuie oprite:
- dangerous acts: running into the street, grabbing hot coffee, playing with knives - any behavior that puts your child (or someone'e else) in harm's way
- aggression: hitting, spitting, kicking, biting and other mean acts
-breaking key family rules: there are rules YOU get to choose (like no drawing on the walls) etc
Nu mi se pare normal ca un copil sa loveasca. Chiar daca la inceput e un act ce nu pare voit (in sensul ca nu loveste cu intentia sa raneasca) in timp, daca nu e controlat, se dezvolta intr-un act voit. Si stim prea bine ca exista copii la gradinita, nu mai vorbesc in scoala, care sunt violenti si carora le place sa loveasca alti copii sau sa fie agresivi verbal nu numai fizic.
Cred cu tarie ca disciplina incepe de cind copiii sunt mici, in limitele dezvoltarii lor mentale, bineinteles. Dar e important ca ei sa stie ca exista niste limite pe care trebuie sa le respecte. Asa cum spune Karp " noi, ca parinti, nu suntem nici prietenii, nici sefii copiilor nostri, ci incercam sa fim ambasadori". Sa stim sa moderam conflicte, dar sa fim fermi pe pozitite cind situatia o cere.
In cazul tau, pentru red lights behaviors, cele doua "tehnici" ca sa le numesc asa pe care le propune Karp sunt:
- time-outs
- giving a fine (insa asta e pentru copiii de peste 2 ani)
De asta iti recomand in continuare sa citesti cartea pebtru ca e greu sa faci un rezumat de citeva propozitii. Citind cartea, ca pe un intreg, vei intelege ce e de facut.
Pe scurt, insa, in momentul cind a lovit pe cineva, te duci linga el, te cobori la nivelul ochilor lui, ii spui ferm "NU, NU, nu lovim! NU LOVIM! Il iei in brate si, daca esti la tine in casa, pune-l in camera lui, inchide usa si lasa-l pret de 4-5 minute singur ( e bine sa ai un ceas care sa se sune) si cind au trecut cele 5 minute, te duci inauntru si atunci ii explici DE CE ca esti suparata, ca nu e frumos sa loveasca pe nimeni etc. E FOARTE, FOARTE important sa fii consecventa!!! Nu conteaza daca plinge cind il pui in camera! Nu intra mai repede de cele 5 minute!!! Numai prin consecventa el va intelege ca exista niste reguli pe care el trebuie sa le respecte.
Daca esti in parc sau la o prietena si face acelasi lucru, ia-ti lucrurile si pleaca imediat. In felul asta, va intelege ca daca nu se joaca frumos cu alti copii si timpul lui de joaca se va scurta.
Ideal e sa nu tipam insa sa avem un ton hotarit si ferm (diferit de cel cu care noi ii vorbim atunci cind se comporta normal). Si bineninteles NU IL LOVI NICIODATA!
Eu am folosit metoda asta cu Bryce si o folosim in continuare atunci cind situatia o cere (insa, ma bucur ca sunt foarte, foarte rare momentele). Bryce, de ex, obisnuia sa loveasca cu jucariile un geam de sticla de la un mobilier pe care il avem in sufragerie (si mi-era teama ca il va sparge si se va rani). Dupa ce i-am spus NU, l-am pus in patut in TIME-OUT de vreo 3-4 ori iar acum cind se apropie si incearca si i-am spus ferm NU pleaca imediat de linga el.
Bineinteles ca sunt situatii cind ii spun Bryce nu umbla acolo de ex si el umbla ( e normal, sunt copii si e menirea lor sa incalce limitele, insa, daca nu e o regula care e importanta pentru mine ca sa fie respectata, de ex sa se urce pe canapea, nu fac mare caz din asta, il las in pace, ii spun sa stea in fundulet etc, daca de ex, incepe sa traga de veioza de linga canapea sau sa scoata andrelele din borseta pe care o tin pe canapea, chestii pe care nu le accept, l-am dat jos si-i explic de ce nu mai are voie sa se urce inapoi. Di-l dau jos de 10 ori daca e nevoie daca el incearca sa se urce inapoi ca sa inteleaga ca NU ramine NU indiferent de cite ori se urca el pe canapea.
Nu vreau sa exagerez da' copilul meu nu a avut nici macar un singur episod in public sau acasa de un tantrum pe care sa nu-l pot controla, nici macar de un inceput de tantrum. Maica-mea se cruceste cum de un copil la un an jumate poate fi atit de ascultator. Da' si lucrez cu el. Imi devot timpul 100% copilului. Atunci, cind vine la mine si-mi cere atentia las tot ce am din mina si ii acord atentia cuvenita. Pentru ca atunci cind si eu ii cer sa ma asculte sa existe respect de ambele parti.
Scuze, pentru postarea prea lunga.
Va pup si va doresc o duminica placuta,
Clara si Bryce
blanca000 spune:
Clara aveai aceasta carte in format electronic? sau altcineva?
-------------------------------------------
Mami 
de 
Eva Ilinca 25.07.09
"Bratele mamei sunt facute din tandrete. Acolo copiii dorm in siguranta." Victor Hugo
anemona27 spune:
Salut si eu fetele la ore tarzii
Multumesc de sfaturi,s-a mai potolit Alex,doarme in casa,de joi,nu la fel de usor ca inainte,dar persevaram.Acum in urma plimbarilor nocturne,doar in pijama,ca nu reusesam nicicum sa-l imbrac, a racit pentru prima data.A facut febra,ii curge nasul si tuseste.Se trezeste saracutu si imi zice mamii mucii.
Dar toane si talente are si el cu duiumul.
Clara,bune postarile tale,chiar cartea se gaseste pe net?Si mie mi-ar fi necesara,uneori nu stiu cum sa reactionez la toanele lui.Zilele astea mi-am facut norma de plans cat a dormit el,nu mai stiam ce sa fac,bine ca si-a revenit cat de cat.
merg si eu langa el in pat
ClaraJ spune:
Buna din nou,
BLANCA - nu stiu daca exista in format electronic. Te referi la Kindle? Daca da, atunci exista si varianta digitala. Stiu ca fetele de pe aici si-au comandat cartea de la o librarie virtuala din RO.
Trebuie sa mai mentionez inca un lucru la postarea de mai sus. E foarte important sa nu creati o lume plina de "NU"-uri pentru micutii vostrii. Pentru ca atunci devin frustrati si cind doriti sa consolidati acel NU care e important pentru voi, pentru toata familia, nu o sa mai aiba acelasi impact caci deja in capul lor totul e negatie si nu e diferenta intre a NU lovi un copil si a NU deschide sertarul de ex.
Eu pe Bryce l-am lasat sa exploreze cit am putut de mult. Casa noastra e deschisa catre descoperirile sale cu acele reguli pe care le-am stabilit si le consolidez in mod constant si cu perseverenta:
-de ex. are voie sa scoata cartile lui de pe raft, sa deschide sertarele de la bucatarie (unde bineinteles am scos tot ce era ascutit, periculos etc), sa se joace cu tigai, oale, sa se joace cu matura, farasul, mopul etc; in parc, incerc sa-l las sa se joace cit mai in voie cu putinta, sunt acolo sa-l prind daca, cade, ca sa zic asa, insa, ii las suficient spatiu si-i arat ca am incredere in el si in deciziile lui.
- NU are voie sa loveasca geamul de sticla,NU are voie sa arunce mincarea pe jos cind stam la masa (pentru mine asta e un semn ca nu-i e foame si automat il ridic de la masa), daca se intoarce si-mi arata ca vrea inapoi in scaun, il asez in scaun si continua sa manince fara sa mai arunce pe jos, daca nu, el pleaca la joaca lui, noi ne continuam cina, prinzul etc, NU are voie sa muste (nici macar in joaca jocurilor), NU are voie sa loveasca (la fel nici macar in joaca jocurilor), MEREU ma va tine de mina cind trecem strada
Sunt 5-6 reguli la care tin foarte mult pentru protectia lui si a celor din jur cu care sunt foarte ferma.
Sper sa va fi fost un pic de folos,
Va pupam dulce,
Clara si Bryce
flosideea spune:
Clara multumesc frumos pt sfaturi.eu pana acum ,cand lovea pe cineva il luam in brate,ii explicam pe un ton calm,dar putin mai ferm decat cum ii vorbesc de obicei ca nu e voie,ca doare,ca el trebuie sa faca mai mai,sa pupe etc.il tineam in brate destul de mult,dar nu trecea mult si`o lua de la capat.niciodata nu am ridicat vocea la el,sa nu mai zic sa`l lovesc(nu sunt deloc de acord cu bataia).poate daca stiam motivul loviturilor(cum ar fi gelozia)poate as putea controla altfel situatia,dar avand in vedere ca el chiar n`are nici un motiv cand o face,nu`mi explic.si eu sunt 100% a lui,indiferent de ce fac,las totul balta pt el,oricum eu ce fac (curatenie,mancare etc),fac de regula cand el doarme,in rest suntem unul dupa celalalt.cand suntem doar noi 2 sta micutul cateodata si 30 min singurel si se joaca,dar eu il privesc mereu din "umbra" si el stie ca sunt acolo,dar asta doar daca vrea el si trebuie eu sa fac ceva neaparat.daca nu sta,vine cu mine si facem amandoi.la noi e lege cu oalele,castronelele,in schimb pe farfurii nu pune manuta,stie ca nu are voie si`si scoate doar castronelele care stie ca are voie,o singura data a luat o farfurie,iar atunci i`am explicat ca nu este voie,i`am explicat motivul,iar acum doar pune degetelul pe ea si da din caput ca nu.
voi incerca si faza cu pusul in patut,eu chiar imi fac griji pentru ce va fi la cresa,asa ca stiu ca trebuie sa fac tot ce`i necesar pt a`l dezvata.oricum ,nu am idee de unde a invatat,nimeni nu l`a lovit nici in parc,nici acasa,dar uite ca acum ma confrunt cu o problemuta.
ieri am fost la sora mea si cum il vedea pe nepotel,cum il lovea,pe cumnatul meu doar a trecut pe langa el si l`a lovit(si chiar nu avea de ce) si asa mai departe.pe mine nu m`a mai lovit,ieri a fost a treia zi daca nu ma insel.in schimb restul lumii din jurul nostru nu scapa.am incercat inclusiv sa`i zic ca ma supar si ca nu`i mai vorbesc,dar vine,ma pupa se lipeste de mine tot si sta asa 1 minut si apoi fuge din brate si o ia de la capat.
cum am zis mai sus,si eu i`am impus doar cateva reguli pt siguranta lui,in rest am explorat impreuna,sau singurel,i`am permis aproape orice,dar fara sa`l pun in vreo situatie periculoasa.noi cand mancam,sta cu noi chiar daca nu vrea sa pape,dar sta cu noi si`si face de lucru pe langa noi.
oricum,multumesc inc`o data...sunt sigura ca e fff buna cartea,o voi cumpara si eu,sper sa reusesc saptamana viitoare,sincer,inafara de capitolul asta cu bataia,nu am avut probleme cu el.este un copilas cuminte,mancacios,pupacios din cale afara,smecher,iar acum abia astept sa gasim o rezolvare la problemuta,pentru ca pana sa inceapa cu lovitul,extrem de rar eram pusa in situatia sa`i zic "nu".
noi azi mergem la ziua socrului,asa ca nu voi mai scrie decat maine.bate un vant aici,aseara la ora 21 cand am plecat de la sora mea,am inghetat de la scara la masina.ca sa nu mai zic ca ieri am sters geamurile si vantul mi`a dat jos sticla cu solutie pt geam,plina,de pe glaful din interior si mie`mi taia respiratia.va las acum sa ne pregatim.o duminica frumoasa va doresc in continuare.
Motana spune:
Mai zi, Clara , pe aici ce citesti :) Ma bucur ca Bryce e cooperant, asa e, e nevoie sa investesti mult si cu un bagaj de cunostinte pentru a avea rezultate.
Eu nu prea sunt fan time out, prefer time in, ia copilul de la locul faptei, izoleaza-te tu cu el, zi-i ca nu esti de acord cu asta, dar nu il lasa singur. Pentru mine e echivalentul lasatului sa plaga singur in patut pana ii trece.
Poate in situatii grosolane, da, atunci poate as apela la time out, dar nu din prima. Acum poate depinde si de cum e copilul, cum reactioneaza si cat de profund il afecteaza ceea ce ii faci sau zici.
ClaraJ spune:
FLOSIDEEA - cu multa placere si alta data cu mare drag. Sunt sigura ca veti gasi o cale de rezolvare.
MOTANA- pupici. Bineinteles ca fiecare parinte are metoda sa de abordare pentru ca isi cunoaste cel mai bine copilul. Fiecare copil e diferit, sunt unii mai sensibili, altii mai impulsivi etc. Eu prefer TIME OUT-ul, dar asa cum am zis, doar in situatiile periculoase pentru acele "red behaviors" asa cum le numeste Karp si atunci cind incalca reguli de familie stabilite de mine si sotul me, intrucit cred cu tarie ca trebuie sa existe o consecinta a faptelor noastre si si copiii trebuie sa invete asta. Si pentru noi, ca adulti, daca incalcam ceva, o regula, ,mergem cu viteza, de ex, primim amenda, exista o consecinta a faptului nostru. Si pentru ei la fel, le dai avertismente, iar cind observi ca nu le respecta, treci la consecinte. Si asa ei invata, cel putin pina cind cresc mai mari si poti avea alt fel de discutii cu ei, ca nu pot incalca toate regulile.
La virsta asta, de la 1 an pina pe la 2 ani jumate, nu prea poti sa ai conversatia aia pe care ne-o dorim cu toatele de genul: " Cutarica nu e frumos pebtru ca asa si pe dincolo, bla, bla, bla". E mult prea lung si-si pierd interesul in tot ceea ce spui (mai ales daca sunt suparati). Dar daca vii si le vorbesti in cuvinte scurte, in functie de situatie, rezultatul e diferit.
Karp spune" Toddlerhood is the most dangerous part of the childhood- at least until your child gets his first dirt bike. And it is YOUR job to teach your tot to be careful. Time-outs train toddlers to take our words seriously and to heed our warning before a catastrophe occurs."
Este foarte interesant caci am vazut aplicate aceste "TIME-OUT"-uri, "in action" ca sa zic asa. Un alt beneficiu al participarii mele in ora de fitness este ca am intilnit mamici de toate felurile cu copii de toate virstele de la bebelusi pina la 4-5 ani. Va spun cu mina pe inima, toate mamicile care foloseau TIME-OUT acolo, in parc, cu mine de fata, aveau rezultate exceptionale. Copilul ala stia ca nu mai e timp de gluma.
De ex: am intins paturile si am scos copilasii din carut. Se joaca unii cu altii, alearga, aduna frunze, crengi cazute pe jos etc. Au toata libertatea din partea noastra. Dar pentru ca e un spatiu foarte mare si deschis, copiii stiu ca nu au voie sa plece prea departe de linga noi. Si daca unul se aventureaza si mama lui il striga: "Vino inapoi" iar el continua sa se indeparteze, mama lui ii da avertisment "Vino inapoi, sau te voi aseza in carut" si daca tot nu se intoarce, in secunda urmatoare ajunge in carut, fara discutii, in carut, separat un pic de grup, timp de citeva minute. Data urmatoare, am vazut cu ochii mei, deci nu spun din povesti, atit i-a zis " VINO INAPOI" si s-a intors fara sa clipeasca.
De asemenea, nu poti ignora anumite atitudini sub pretextul ca "lasa ca are doar 1 an sau 1 jumate etc". Karp sugereaza in cartea lui sa incepi anumite metode chiar de la virsta de 9 luni, iar TIME-OUT-ul de cind implineste 1 an. Daca le vei ignora (si aici nu fac referire la tine ci folosesc o forma impersonala) atunci cind copilul, sa zicem, are 3-4 ani, virsta la care te poti intelege cu el, si vei incepe sa-i interzici NU LOVI, NU aia, NU ailalta, il vei confuza total, in mintea lui se va intreba de ce a fost lasat sa faca ce vrea pina atunci si acum, dintr-o data, totul se schimba. De asta zic ca persevernta si consecventa sunt foarte importante. El crescind de mic si stiind "D-le, mama si tata NU ma lasa sa trec strada fara sa-i tin de mina" de cind ma stiu eu, pai la 3-4 ani nu va incerca el sa se smulga din mina mea si sa fuga in strada. Si ex pot continua.
Bineinteles, ca orice copil, la orice virsta, va incerca sa incalce reguli, insa, fiind fermi, pe pozitie, ei vor invata unde se poate si unde nu.
O alta chestie pe care am facut-o cu Bryce: nu i-am dat niciodata nimic cind plinge. E un proces la care inca lucram, practic invatam sa fim rabdatori. Sa zicem ca vrea pixul cu care scriu. Si eu ii spun " Ai un pic de rabdare" El, bineinteles, scoate "arma":) din dotare-plinsul- un inceput de plins, ii spun "Mami iti da pixul intr-o secunda" , iar apoi ma indrept cu pixul catre el si-i spun " Un moment" tin pixul la spate si incep sa numar cu voce tare (am inceput cu 10 acum ajuns pina la 50) 50 de secunde in care el asteapta sa-i dau pixul. Nu zice nici pis, se uita cu atentie la mine pina cind termin de numarat. Dupa cele 50 sec, ii dau pixul iar fata lui se umple de zimbet. Si-i spun:" vezi, daca ai rabdare, primesti lucrul respectiv." Asta e o alta metoda din cartea lui Karp care se cheama "patience stretch".
Asa cum am zis, fiecare mamica isi cunoaste copilul cel mai bine, nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. Insa, ce v-am scris sunt chestii incercate de mine care chiar functioneaza.
Va doresc si voua un drum cit mai lin in aceasta mare aventura,
Pupici,
Clara si Bryce
Giova spune:
am ajuns acasa, tare bine mai este.
am citit asa pe diagonala ce ati scris.
Vad ca aveti probleme cu impinsul/lovitul copiilor. Ai mei nu au avut asa tendinte, dar sambata cand am fost la finut am vazut ca l-a impins de cateva ori pe Edi, o facea intentionat, chiar l-a calcat pe manutze. Bine nu mi-a picat, normal, i-a zis si bunica lui si eu...degeaba...cred ca a fost putin gelos ca am mers la el cu Edi al nostru....sau o fi din cauza ca sta cu bunicii fara alti copii in jur, doar cu animalele si pasarile din curte (parintii sunt in Spania, la ei am fost).
revin maine cu povesti si poze, daca apuc..
Gio de Edi (02.07.2009) si Marco(06.01.2006)
www.dropshots.com/ioana_purdea#date/2010-01-07/14:30:34" target="_blank">2 prichindei, www.dropshots.com/purdeaioana" target="_blank">Paris
mamica de 2 smecherasi
noce spune:
salutare, mamici!
La multi ani, Pogos! 
Multa, multa sanatate si pace si liniste si bucurii de la copii! Ani multi sa te bucuri de ei, de nepoti si stranepoti!
Am ajuns si eu in sfarsit pe forum, am mult de citit 
Clara, foarte frumos explici. Eu, din pacate, n-am terminat nici acum cartea, o tin pe blat in bucatarie la vedere, pentru primele minute libere.
Blanca, eu cand e lovit/impins Filip ii zic sa-l ierte pe copil si alte texte de genul. Nu stiu daca e asta o metoda recomandata, ma gandeam doar sa nu poarte ranchiuna, sa nu devina razbunator, suparacios, etc.
Tanimi, am avut si noi un moment in care nu-i mai placea baia deloc. A fost exact la intoarcerea din qatar. A avut ta-su rabdare, cu carti de baie, cu jucarii a depasit momentul. Dar de atunci nu-i mai place spalatul pe cap. Eu ii spal perisorul, cam la 2 sapt, ca sa evitam chimicalele si sa se invete asa. Pe mine ma spala mama la 2 zile pe cap si nu am mai reusit sa schimb, in a 3-a zi se vede.
Lucialu, si noi suntem la fel cu tzitzi. Ar manca numai tzitzi si cate un pic de paine. Aseara am gasit pufuleti romanesti intr-un magazin ucrainean (2 euro punga!!!), a hapait copilul cu o pofta... Azi sa zicem ca a papat mai bine, lapte cu fidea dimineata si paste cu rosii la pranz, dar cam atat.
Apropo de idei noi de meniu, i-am luat in sfarsit alge. Demult planuiam, mi se parea cam mici pungile, nu stiam cum sa le gatesc. E atat de simplu. Se pun in apa rece 10 min, se umfla si se stropesc cu ulei de masline si sare . A papat copilul ieri cu orez. Putin, ca tine la silueta.
Blanca, ce frumos ai descris acesti 2 ani! Spor la bebe 2, sa vina la fel de usor!
Anemona, sper ca dormiti mai bine de acum! Ma tot gandeam si eu la gradinita, dar cand vad prin cate ai trecut, as mai amana-o.
Pooh, Adriana apropo de o zi raw, am descoperit iaurtul de soia cu fructe, in speta cirese 
. E delicios, iar la textura si gust seamana perfect cu ala din lapte de vaca.
Uliiasi, ce am retinut eu de la expatii europeni din qatar e "share, honey, share". Numai asta auzeam pe fundal toata ziua, le spuneau copiilor, care mie mi se parea ca sharuiesc oricum. Cand am ajuns la noi parca m-am lovit de un zid, parintii spuneau "asta e jucaria ta, asta a lui", brusc disparea ideea de a pune in comun. Eu am copiat repede, am incercat sa mentin, desi uneori era greu pentru ca veneau copiii sau bunicii sa-i explice lui Filip ca nu-i jucaria lui 
Ce vreau sa zic e ca putem sa le repetam noi, mult si clar cum scria Clara, sa imparta si in final vor invata si aplica ideea.
Si legat de raw la drum, am un prieten vegetarian de mult timp care calatoreste mult, imi placea ca atunci cand urcam la el in masina avea mereu suc de portocale (de la mega image), stafide, alune, nuci, etc. Asta era pachetul lui la drum! E un tip slab si nu l-am vazut niciodata bolnav, racit, obosit, e mereu atat de bine dispus.
Tot cu ochii pe forum m-a prins 2 noaptea!
Dar daca tot a fost seara de recuperat, am citit primele pagini din odiseea noastra, eram curioasa cine a inceput-o. Mi-ar placea sa stau o noapte sa recitesc toata povestea, dar dimineata trebuie sa fiu fresh pentru copil.
ClaraJ spune:
NOCE - iti multumesc frumos. Si da, ai mare dreptate si aici e la fel, "share" e un cuvint care se repeta la infinit. Copiii sunt invatati de mici sa imparta, sa faca schimb, sa puna la comun, sa se joace impreuna in armonie. Aici, e obiceiul sa se intrebe "putem sa ne jucam si noi cu jucariile voastre" iar raspunsul e automat cu un mare zimber pe buze "bineinteles". Noi, cind ne pregatim de plecare din parc, ne gasim jucariile intinse prin toata groapa de nisip da' nu ne deranjeaza, e ceva normal si frumos.
De asta si americanii sunt atit de toleranti (cel putin cei care traiesc, aici, in LA) sunt obisnuiti de mici sa se joace impreuna cu vecini de toate nationalitatile, religiile, culori de piele.
Eu, personal, iubesc diversitatea culturala si numai asa putem deveni mai buni si mai iubitori, acceptindu-l si incluzindu-l pe cel de linga noi in activitatile noastre cotidiene.
Va pup cu drag,
Clara si Bryce