Gradinita 1 an si 8 luni

Lorikay spune:

Erica merge la gradi de la 1 an si 10 luni (avea inca pampers pe atunci). Au fost cateva zile mai grele la inceput: plangea dimineata cand o lasam acolo, acasa isi arata nemultumirea purtandu-se urat dar s-a acomodat relativ repede fata de alti copii. A ajutat foarte mult faptul ca a mers la gradi impreuna cu o prietena de a ei si ca educatoarea s-a ocupat foarte mult de ea la inceput. La gradinita particulara este mai usor deoarce educatoarea nu are atat de multi copii in grupa si le poate acorda mai multa atentie.

Referitor la soacra ta: si la noi e la fel. Daca ramane fetita 1-2 zile cu ea in zilele acelea bea numai suc si mananca ce vrea si cand vrea. Orice i-as spune, nu are efect. De exemplu, dupa o raceala, fetita a ramas cu tuse reziduala. Lasand-o 2 zile cu soacra am rugat-o sa nu ii dea nici un medicament dar, cand am mers sa luam fata, ne-a povestit foarte mandra de ea ca i-a dat 4 tipuri de sirop de tuse si sigur o sa se faca bine. Partea buna este ca nu suntem nevoiti sa o lasam prea des la ei.
Dar ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este ca, in rarele momente in care ii interzice ceva, ii spune "Nu iti da mami voie" in loc de "Nu ai voie". Si normal ca acum au inceput intrebariele: "Dar mamaia m-a lasat, tu de ce nu ma lasi?"
Mi-am dat seama repede de ce face asta: ii este teama ca fetita nu o mai iubeste daca nu ii face toate poftele (asa ne-a si spus, de fapt: "pai, nu vreau sa se supere pe mine").

lulu77 spune:

o va face in continuare, si dupa ce va lua copilul de la gradinitza.

nu e o solutie, in cazul asta nici gradinitza de 4 ore.

Alina, mamica lui LUCA GABRIEL (20.08.2007)

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...”
Pablo Neruda.


sa il ajutam pe Bibi


Faceti shopping- ajutati copii speciali


Poze Mos Craciun DC

ancadragoman spune:

dar de ce nu lasi copilul la program prelungit?


anca de fetita cu fundita Maria Alexandra (4 noiembrie 2007)
poze si filmulete
povestea nasterii
www.totsites.com/tot/mariadragoman" target="_blank">eu sunt Maria
www.onetruemedia.com/otm_site/start" target="_blank">Montaje Mariuca


AM PRODUSE LA BAZAR!!!!!!

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=0" target="_blank">an-Domnisoara chic!!!

Zina spune:

Este greu atunci cand ai pe cineva cu tine in casa si nu ai incredere in ea/el. Ma refer la faptul ca ti-e teama sa lasi copilul cu persoana respectiva.
Eu te inteleg, dar stiind acum cum este atunci cand incepi gradi, sincer, poate m-as mai gandi ce varianta am. Si este destul de mic, sa inceapa de pe-acum cu vesnicele imbolnaviri, datorate colectivitatii. Nu va scapa de asta, dar macar va fi mai marisor, daca acum vei renunta la idee.
Sfatul meu este: daca neincrederea ta provine din faptul ca stii, ca soacra nu are grija de copil, la modul ca pur si simplu nu este atenta la ceea ce face, deschide ea geamurile atunci cand este cu el (ca sa aeriseasca), daca face mancare si nu-i da atentie in timp ce este numai cu el, daca sta la tv, iar copilul se-nvarte prin casa singur, exemple de genul acesta, atunci da, este mai bine sa-l duci la gradi. Daca neincrederea ta consta doar in faptul ca nu stie sa sterilizeze foarte bine suzeta sau biberoanele, daca il ia in brate si nu tine cont de ceea ce-ai rugat-o, adica nu pune in primejdie siguranta lui, atunci mai bine il lasi acasa cu ea. Oricum ea va sta cu el atunci cand vine de la gradi, atunci poate sa mai stea si alea 3-4 ore in plus. Nici nu stii ce inseamna sa incepi lupta cu virozele luate de la gradi, este cumplit. Si nu cred ca vei putea nici tu (chiar daca ai un sef care te intelege), sa incepi sa stai mai mult pe-acasa, decat la birou, din acest motiv...

mcoca spune:

Clar gradi! Bunicii sunt extraordinari, dar in doze mici :). Este f greu ca locuiti in casa. Fetita mea se schimba la 180 cum intra un bunic pe usa. Ea stie ca gata, acum totul ii e permis. La inceput ma enervam, dar mi-am dat seama ca asta e rolul lor, sa-i rasfete la 200%. Daca as locui cu ei nu stiu ce as face, deja nu cred ca as putea.
Fetita mea a mers la bona la 15 luni. Erau 3 copii acolo. S-a adaptat f repede si nu au fost probleme. bunicii se propusesera sa vina cu schimbul sa ne ajute, dar nu am vrut si bine am facut.


Vicky si Printzesone

Littlelight spune:

Si eu voi fi curand in aceeasi situatie ca si MC2008. Si voi face clar aceeasi alegere: cresa/gradinita in defavoarea socrilor. Asta cam din tot aceleasi motive enumerate de ea in mesajul initial.
Sunt foarte curioasa cate dintre cele care sunt pro socrii stau cu acestia in casa si cat timp le ia ca sa repare ceea ce strica bunicii?
Sunt in aceasta situatie, deci stiu exact ce vorbesc. Eu ma chinui sa-mi invat copilul de mic anumite reguli, sa-l invat sa deosebeasca singur cat mai repede posibil binele de rau. Si, credeti-ma mie imi ia o saptamana-doua s-o invat ceva, iar socrii imi strica toata munca in maxim 1 ora de stat cu ea. Exemplu: tipa (dar tipa zdravan indiferent de ora sau locatie), iar eu ii spun "mami nu e frumos sa tipi, nu e voie" si imediat vine ta-su mare, daca e prin preajma, si-i zice "tipa tataie, fa galagie". Sau "nu e voie, ca ne bate mami". Si multe altele. De luatul in brate nu mai vorbesc, ca aici mi-a ajuns cutitul la os si am pus piciorul in prag. De ce? Fiindca stateau numai cu ea in brate, ca altfel nu stiu ce sa-i faca, si, cand mi-era lumea mai draga sau chiar aveam nevoie sa stea cu ea, isi puneau coada pe spinare si se duceau sa se plimbe cu orele, iar eu ramaneam cu urletele copilului (care s-a obisnuit in brate), de nici la baie nu ma puteam duce. Nu mai vorbesc de faptul ca atunci cand chiar am nevoie s-o iau in brate pentru a o linisti, nu ma functioneaza metoda. Vi se pare normal? Sa nu credeti ca sunt vreo scorpie sau vreo mama care merge pe principiul "copilul trebuie sarutat numai in somn". Nici pe departe. Fetita este ratiunea mea de-a fi, o iubesc enorm si am facut multe sacrificii s-o am. Si eu as sta toata ziua numai cu ea in brate, as pupa-o de-as albi-o, dar sunt constienta ca in toate trebuie sa existe o masura si asta numai pentru binele ei.
Sa va mai spun ca ma freaca de nu stiu cate ori cu aceleasi intrebari legate de ce fac sau nu cu privire la cresterea fetei, la care le raspund politicos tot de-atatea ori pana in momentul in care rabufnesc (dar niciodata nu m-am adresat lor jignitor sau urat) si raspund mai taios, ca ma tot piseaza cu chestii de genul "fa ca X sau ca Y, nu conteaza daca e bine sau nu ce fac aia, ca ce merge unui copil nu e obligatoriu sa se potriveasca si la al meu. Ca, desi ii rog frumos daca sunt raciti indiferent cat de putin, sa nu vina la fata, iar ei vin "ca stau doar la usa" (patutul fetei este la 30 cm de usa, deci ori ca intra ori ca stau in prag, tot aia e). Ca nu vor sa-i spuna cumnatului/ cumnatei mele sa nu vina cu copiii raciti la noi, desi ii rog la fel de frumos?. In conditiile astea, credeti-ma c-o iei razna destul de repede, cat de calm si cu mult autocontrol esti.
De ce parintii mei (care o vad odata la 2,3 sau 4 luni, maxim 2 zile) pot sa inteleaga, sa accepte si sa se conformeze regulilor mele, iar ei nu? Doar pentru ca stam in aceeasi casa, nu le da dreptul sa se amestece fara permisiune in educatia copilului meu. De ce nu pot intelege ca prin comportamentul lor, prin rasfat exagerat si prin ceea ce fac "in numele iubirii" fata de nepoata, singura care va avea de suferit in viitor va fi doar fata mea?
Si lista ar putea continua, dar ma opresc aici.


Atunci cand oamenii sunt liberi sa faca ce vor, de obicei se imita unii pe altii...

lisssa_ana spune:

eu nu sunt prosocrii nici de la departare...oricum asta e alta poveste
ideea e ca daca nu ai increddere in ea, nu iti lasa copilul cu soacra, simplu. Decat sa te enervezi, sa te certi, sa te contrazici...mai bine evita aceste situatii si iti cresti copilul cum vrei tu.



Cunosc caz, in care mama a mers la munca si baiatul si l-a lasat acasa cu bunica, a devenit un rasfatat si acum la 4 ani, nu asculta de nimeni, loveste si injura. Oricum, copilul e oglinda noastra a parintilor, orice am face tot vina noastra este, in cazul prezentat mai sus, tot vina mamei e ca si-a lasat copilul pe mama bunicii si a fost prost educat.

Mama de Ana si 25+

Fashion

Luna1 spune:

Ce sa zic...eu nu sunt pro socrii si pro bunici 24 din 24.

Ideal ar fi sa poata sta mama acasa cu copilul pana acesta merge la scoala. Insa intre gradinita si bunici la varste atat de mici (sub 3 ani) prefer bunicii in cantitati mai mari decat gradinita. In primul rand ca nu stiu sa comunice ce ii deranjeaza, cine ii supara, sau altele mai grave de genul abuzului. Pentru simpla ambitie de a imi "educa" copilul sa mearga pe jos si sa nu mai tipe in casa (eu recunosc ca am carat-o pe a mea pana mi-a anchilozat spatele la propriu, de tipat tipa si acum, nu mi se pare un capat de tara) ii expunem uneori unor riscuri majore cum ar fi abuzul psihic si fizic. La un an si 10 luni nu va fi in stare sa spuna daca e batut la gradi, daca a fost abuzat in vreun fel, daca are vreo problema, daca a fost hranit etc.

Macar bunicii fac totul, chiar si greselile, din dragoste.

Si ca raspund la intrebari: mama acum sta la mine. Cand intru pe usa copiii sunt ai mei, nu mai am asteptari nici eu de la ea si nici ea de la mine. Eu ii hranesc, eu ii cert, eu ma joc cu ei, eu le fac baie, in general ea se retrage la ea in camera ca si asa este obosita. Avem frictiuni pe anumite motive, am avut frictiuni majore in trecut cu referire la copiii mei. A inteles pana la urma ca, cu razboi nu faci nimic, cu vorba buna da. La fel am inteles si eu. Cat timp ea ma acuza de diverse (ohohoo si cate nu mi-au auzit urechile) in privinta copiilor, am tinut si eu garda sus, o urmaream ca la politie. Cand a inteles ca sunt copiii mei si eu hotarasc am lasat si eu garda jos si am ales sa inchid ochii la anumite chestii.

Acum cand ne mai incontram desi ne ratoim una la alta totusi amandoua ne gandim la ceea ce s-a spus si actionam ca atare. Cel putin pana data urmatoare.

Si sa nu-mi ziceti ca e altfel fiindca e mama. Nu e asa. Cu ea am avut cele mai mari conflicte cu soacra nu. Dupa mama copiii ar trebui sa stea numai in varful patului, mancand dulciuri cu kg, iar ea servindu-i.

De stricat ce educ eu la copii nu strica. Copiii sunt adaptabili, se poarta diferit cu socrii, diferit cu mama, diferit la gradi, altfel acasa. La gradi cea mica e f disciplinata. La fel si baiatul la scoala.

Cu noi cea mica are tantrumuri, cu socrii niciodata. Baiatul pe noi ne asculta mai mult cu mama e mai obraznic. Si tot asa.

sdcristian spune:

si noi l-am dus de la 1 an si 8 luni, primele 3 luni la program scurt, ca sa se obisnuiasca, s-a imbolnavit des, dar s-a integrat
de la 2 ani merge program lung, a invatat multe... e foarte bine

noi oricum alta variannta nu aveamn, ca parintii nostri lucreaza toti

mama de Carol (29.12.2008) si 23+ cu Patrick
blog

lulu77 spune:

nu cred ca este cazul sa generalizam.nu toti bunici sunt la fel. toti ii rasfata, dar nu toti gresesc(mai mult sau mai putin) in educatie, indiferent ca stam sau nu cu ei in casa.unii sunt oameni care chiar inteleg limitele impuse de parinti, sunt bunici care uneori actioneaza mai prompt si mai corect decat parinti. depinde si ce vrem/cerem, ce pretentii avem din partea bunicilor.asta conteaza enorm.
cand exista nesiguranta in ceea ce priveste educatia oferita de catre bunici si nu exista cale de intelegere, cel mai bine ptr toata lumea este gradinitza.

eu am oricum am o vorba.sunt extraordinari bunicii, dar oricum faci si reeducare dupa ce copilul a stat cu bunicii
cred ca fiecare isi are rolul bine definit.
eu ii percep asa pe bunici: rasfat/ iubire/ supraveghere.(cu limite de bun simt si siguranta copilului la maxim).
parintii : educare/iubire/ prietenie/siguranta.

oare noi ce fel de bunici vom devenii?


Alina, mamica lui LUCA GABRIEL (20.08.2007)

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...”
Pablo Neruda.


sa il ajutam pe Bibi


Faceti shopping- ajutati copii speciali


Poze Mos Craciun DC