Gradinita 1 an si 8 luni

Buna tuturor,

Am o mare dilema, si as avea nevoie de sfaturile si parerile voastre.

Am un baietel minunat, un inger pe care il ador, care face in curand un an si 8 luni, si din pacate va trebui sa il duc la gradi, lucru pentru care sunt foarte suparata , si ma macina groaznic ideea.

Problema mea este....soacra . Dintr-o prostie a mea sta cu noi in casa. Dar ne intelegeam bine la inceput, iar cand am ramas gravida s-a oferit sa se pensioneze ca sa ma ajute cu bebe. De cand stam toata ziua impreuna, am inceput sa vad cu adevarat cine este: nebuna, rea etc. nu are habar sa ma ajute sa il cresc pe T. tot eu ocupandu-ma de toate, de la trezire pana la mancare, baie, hranire, educare, parcuri etc....deja nu mai o suport, si mai face si greseli pe care tot eu trebuie sa le repar (nu curata/sterilizeaza calumea bibe si suzy, nu face curat, macar praf etc).
in schimb, l-a rasfatat foarte mult pe bebe, iar acum nu ma mai inteleg cu el. eu am fost singura cu "Nu ai voie aia" etc de la inceput, iar ea il cara in brate cum prinde si ii face toate poftele, daca plange sare si in cap etc, iar numai eu nu pot sa ma lupt cu ea, oricat i-as spune nu vrea sa inteleaga, si se supara pe mine, iar copilul nu mai intelege de ce buni l-a lasat si apar eu spunandu-i (totdeauna calm, eu nu tip sau ridic tonul la copilul meu orice ar fi)ca nu este bine, si ii si explic de ce.
asadar, m-au sunat de la servici dandu-mi o oportunitate de aur, pe care daca as refuza-o ar insemna sinuciderea mea profesionala. dar, cu nebuna nu pot sa il las pe cel mic nici intr-o mie de ani. in afara faptului ca nu are habar sa educe un copil, sau sa aiba grija de el asa cum trebuie, mai stiu cum o apuca la un moment dat nervii pe el ca cine stie ce face (si el e un agitat de cand s-a nascut, iar de cand merge un nazdravan mare).
asadar, m-am gandit la varianta gradi: am gasit una aprope de casa, particulara, care ia copii asa de mici. l-am si dus de vreo 2 ori ca sa ii vad reactia, si a fost super ok. nu a plans cand plecam in camera cealalta, si se juca frumos cu copii, cerceta tot. oricum il dau la 4 ore, apoi il ia bunicasa, il culca si apar eu (la inceput o sa am program de 6 ore). si precizez ca il duc cu o luna inainte sa incep eu serviciul, ca sa ii fiu alaturi la toata schimbarea, si sa il ajut sa treaca mai usor peste tranzitie.
totul pare bine si frumos in teorie, dar ma simt vinovata ca il duc asa de mic intre straini, cand eu pana acum l-am crescut ca pe perne de puf, nu i-a lipsit nimic si m-am dedicat lui 500% de cand s-a nascut.
ma simt tare rau ca trebuie sa iau decizia asta, tatal la inceput nu m-a sustinut, apoi i-am prezentat toate aspectele si m-a inteles.
ati mai dat vreuna copilul la varsta asta la gradi? eu zic ca o sa ii faca bine, inca nu vrea sa vb, spune f putine cuvinte (apropo, el nu vb iar bunicasa l-a invatat sa faca ca maimuta, si acum el face asa toata ziua prin casa ), este un copil sociabil si o sa invete disciplina...zic eu.
daca aveti sfaturi, sau sa imi spuneti din pararea voastra daca ce fac e ok va rog sa imi spuneti.
imi pare rau de povestea lunga, m-am descarcat si eu, ca nu prea am cui .

pupici

ancadragoman spune:

Eu am dus fata la gradinita de la 1 an si 10 luni ,s-a adaptat f repede si am lasat-o din prima zi sa doarma acolo .Daca aveam de ales intre soacra si gradinita clar alegeam gradinita.
Succes

anca de fetita cu fundita Maria Alexandra (4 noiembrie 2007)
poze si filmulete
povestea nasterii
www.totsites.com/tot/mariadragoman" target="_blank">eu sunt Maria
www.onetruemedia.com/otm_site/start" target="_blank">Montaje Mariuca


AM PRODUSE LA BAZAR!!!!!!

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=0" target="_blank">an-Domnisoara chic!!!

Luna1 spune:

Eu am dat-o pe a mea la 2 ani la gradi si a durat ceva adaptarea. Si eu m-am simtit vinovata dar nu aveam alta solutie.

In rest ce sa zic... sper ca nora ta (ca si tu ai tot baiat) sa nu vorbeasca, gandeasca si sa scrie asa despre tine pe forumuri.

Bunicii sunt facuti sa rasfete copiii, faptul ca ii face toate poftele e un semn de iubire nu de nebunie. Educatia nu sta in refuzul succesiv de a "rasfata" un copil, sta foarte mult in exemplu propriu. Iar cum tu ai o lipsa majora de respect pt oamenii care iti iubesc copilul cam asta va invata si el, deci nu m-ar mira sa ajungi si tu o soacra "nebuna" in ochii nurorii tale viitoare.

Eu daca as fi fost in situatia ta, doar pentru motivul ca soacra nu sterge praful, nu sterilizeaza totul cum trebuie si imi care copilul in brate facandu-i toate poftele, nu mi-as fi dus copilul asa mic la gradi. As fi preferat-o pe soacra. De ce? Vei intelege asta dupa ce il vei duce la gradi. Copiii cresc cu iubire sa stii, ma indoiesc ca ii va face cineva toate poftele la gradi din iubire si ca ii va pasa de suzeta copilului tau cazuta in praf si bagat inapoi in gura.

roli25 spune:

Eu l-am dat la 1,9 ani si s-a adaptat foarte repede, i-a mers bine si era tare incantat.


Roli mami de Andrei (16 ianuarie 2008) si Marc (9 iunie 2006)



Se zice ca doua lucruri sunt infinite pe lumea asta: universul si prostia umana. În privinta universului, eu înca mai am unele îndoieli. (A.Einstein)

MC2008 spune:

Luna, iti multumesc mult pentru raspuns, si intradevar, ai dreptate: sper sa nu ajung asa fata de fata pe care baiatul meu o va alege.
insa, nu doar exemplele acelea sunt relevante pentru situatia mea. am dat doar cateva, nu vroiam sa dau totul pe forum, si nici nu as incepe. eu sunt o persoana foarte calma, si extraordinar de respectuoasa, incat la cate face zilnic, prefer sa tac decat sa fie iar scandal in casa. asta e problema, cum nu ii convine ceva devine isterica, acum plange si in secunda doi rade cu tine. de unde stiu ca nu se va enerva pe copil. nu am incredere in ea ca sa stea cu copilul meu.
nu e vorba numai de sterilizat, si praf etc. e vorba ca trebuia sa ma ajute iar tot eu le fac pe toate, inclusiv sa cresc copilul.
exemplu la care am participat cand am intrat in camera: cand el e agitat, si ea sta cu el, se enerveaza si pufaie ca vrea la ea in brate, cu toate ca am rugat-o sa nu il mai invete in brate ca e mare, si tipa la el sa inceteze. dupa ce copilul se calmeaza, rade cu el. el ce mai intelege????
eu sunt constanta, daca am zis nu, si i-am explicat calm de ce, chiar si 100 de ori, la un moment dat asa ramane. ea nu poate fi asa, si ma gandesc la educatia lui. si eu il rafat, dar totul are o limita.

nu stiu, nu ma lua drpet o persoana rea, deoarece nu stii totul. e greu sa traiesc asa zilnic de 2 ani, si sa incerc sa ii arat un respect necuvenit, din respect pentru varsta ei, si pentru faptul ca asa am fost eu educata.

MC2008 spune:

multumesc roli si anca pentru incurajare

Roxxy80 spune:

Cunosc si eu 2 mamici care si-au dat copiii la gradi inainte de 2 ani. Ambii copilasi s-au adaptat foarte rapid si deja la 2 anisori vorbeau ok, mancau singurei (cu doar putintel ajutor).
Sincer, eu as face la fel in locul tau. Eu platesc o bona ca sa stea cu fetita mea, in timp ce tata e pensionar, sanatos tun si sta la 2 statii distanta. De ce fac asta? Pentru ca refuz sa accept ca ar indopa-o de dulciuri toata ziua, ca ar sta televizorul toata ziua pornit pe desene etc. Prefer sa zic pas la astfel de ''rasfaturi''. Stiu ca tata o iubeste ca pe ochii din cap, dar eu sunt parintele si am pretentia sa tina cont de ceea ce-i cer eu legat de cresterea copilului meu. Si pentru ca nu tine cont, am preferat o persoana straina care chiar tine cont.

MC2008 spune:

roxxy80, multumesc mult de raspuns.
la noi bona nu se poate pune problema, cred ca si-ar da demisia din prima sapt cu soacra alaturi. i-am popus ca sa aduc pe cineva ca sa fie mana ei dreapta, si sa fie ea sefa, dar nu vrea deloc.
cu desenele stiu cum e. baby tv ar merge de dim pana seara daca nu as fi eu. cu mancarea data aiurea pe moment s-a lecuit. i-a dat pe ascuns un mar imediat dupa ce i-am dat eu masa de iaurt, si normal ca saracutul a vomat si a facut kk moale si i-a fost rau, si s-a speriat de atunci. nu stiu cum ar fi daca nu as fii eu acasa cu ochii pe ea...deci, nu risc.

cllaudia spune:

Mai, eu cred mai degraba ca nu iti suferi soacra pt ca nu ti-a crescut copilul numai ea, asa cum probabil ai inteles inainte de nastere. Simplul fapt ca este acolo cand copilul tau plange iar ea il ia in brate eu zis ca e un mare ajutor. Un bunic e facut sa iubeasca si sa rasfete nepotul. Nu este obligat sa il creasca. Ce ai enumerat ca faci tu in casa sunt lucruri pe care orice mama le face, indiferent ca are ajutor sau nu. Pana la urma ar trebui sa le faci cu placere, doar le faci pt copilul tau. Spui ca ea nu te ajuta cu nimic, tot tu faci totul INCUSIV cresti copilul.... No comment.

Iar la capitolul gradinita. Nu stiu de ce ai inscus-o in peisaj la varsta asta. Pana la urma tot pe umerii soacrei vor cadea multe. Probabil ea il va duce la gradi, ea il va aduce, ea il va culca la pranz , etc. Presupun ca serviciul tau de 6 ore nu iti permite sa faci toate astea. Eu as zice sa lasi linistit copilul in mediul lui, acasa, cu bunica, de care banuiesc ca e ff atasat. Amana gradinita pana inspre 2 ani si ceva macar. Atunci nu va ma purta pampers, va vorbi mai bine, etc. Eu sunt de acord cu gradinita la varste asa mici, dar atunci cand nu mai sunt alte solutii, cand parintii sunt singuri, fara ajutor. In cazul tau, cu ajutorul soacrei nu cred ca e nevoie sa apelezi la gradinita acum. Parerea mea.

roxy spune:

ce ai sa faci cand se va inbolnavii? Ca se stie in primul an de colectivitate se imbolnavesc pe capete.Sper ca al tau sa nu se numere in aceasta statistica.Vei putea sa-ti iei liber de la servici sa stai cu el si o saptamana ca asa sunt racelile mai nou...cam o saptamana.Sau tot cu bunica va ramane.E rau cu rau dar mai rau e fara rau.

MC2008 spune:

cllaudia, imi pare rau ca si tu ai inteles gresit ceea ce am scris eu. nu este adevarat, nu vroiam sa am pe cineva care sa imi cresca copilul, doamne fereste asa ceva. sunt foarte mamoasa cu copilul meu, il ador si este tot ce am mai bun pe lume. din prima zi m-am implicat 100%, iar tot ceea ce fac fac cu cea mai mare dragoste din lume fata de el si fata de sotul meu. eu ma bazam pe ea sa fie alaturi de mine asa cum spunea, si chiar sunt de acord cu ceea ce ai spus ca nu este obligata sa faca acest lucru, ci a fost alegerea ei. ea mi-a spus ca vrea sa se pensioneze, eu nu am pretins niciodata asta din partea ei.
partea cu rafatul eu zic ca are o limita. nu ma dereanjeaza ca ea sa il ia in brate, atata timp cat nu tipa dupa aia la copil ca de ce vrea in brate. nu vreau ca copilul meu sa nu inteleaga unde a gresit, atunci cand nu a gresit cu nimic. stiu ca la o varsta iti pierzi rabdarea cu privinta la un copil asa de mic, si tocmai de aceea am stat cat mai mult prin preajma.
nu o urasc, nu i-as spune niciodata ceva nerespectuos, dar ii critic 100% metodele de a creste copilul meu, si asta pentru ca EU o cunosc si EU am trait alaturi de ea atata timp.
stiati ca in a doua zi cand am ajuns acasa cu bebe s-a prefacut ca e bolnava timp de 2 sapt, ca sa nu stea cu noi. si statea pe terasa si fuma ca turcii si bea cafele - o vedeam din curte??? si in primul an de viata a lui bebe au fost vreo 20 de astfel de raceli? si nu am spus niciodata nimic, considerand ca a fost alegerea ei, si mi-am vazut singura de cresterea copilului meu, asa cum stiam eu mai bine, iar pe ea tratand-o exact la fel de fiecare data.

nu imi vine sa cred ca eu sunt luata drept scorpia aici...