*Cozonacei iubiti de nov-dec2008 (131)*
Raspunsuri - Pagina 4
anca_27 spune:
Amalia, vorbesti atat de frumos de puii tai... spui tot ce-am vrea noi sa spunem. Si ramanem fara cuvinte.
Aduni undeva toate gandurile tale frumos puse pe hartie?
Aoleu, uitai ieri de Aleinad!
Draga noastra, 
La Multi Ani cu Iubire si Implinire!
Duminica aducem iubirea mica acasa
... nu mai am rabdare... sa vad casa invartita, sa pot sa ma adun. Nu mai stim trai fara ea, ne miscam din inertie, mai facem una-alta, ne mai odihnim, ne mai gandim `ce sa facem ce nu putem face cand e si iubirea cu noi`
, inclusiv lenevit in pat si uitat la filme la nesfarsit. E buna odihna si leneveala, dar noi vrem iubirea noastra mica langa noi. Mai sunt 3 zile.
BraveGirl spune:
Anca, 
inteleg exact ce vrei sa zici. Azi Arianna ne-a zis pt prima data ca ne iubeste. Imi venea sa fug pana la ea sa-i pup gurita aia.
==========
Corina
Mami de
Arianna Maria (18.11.2008) si 
Patrick Stefan (16.10.2010)
POZE
anca_27 spune:
2 zile!
va las o 
si fug, am o zi cu varf.
bebecris spune:
am si eu un mom liber....nu stiu cum se descurca alte mamici care au doi copii ditre care unul sa fie bebelush....eu una mai am putin si o iau pe campii...2 zile au fost de cosmar, bebe cu parturi, sa nu vrea sa stea in patut, david galagios il trezea, bebe o lua de la capat cu plans de somn, mancare pe foc, paturi nefacute, vase nespalate, gunoi nedus, eu cu parul in cap de parca eram fugita de la balamuc, rufe spalate dar neintinse pentru ca ma inchide david pe balcon...etc....
galagie mare in casa prea mare pentru nervii mei intinsi si obositi!!!
pfiu!!!! gata....m-am descarcat!!! e greu, fetelor!!! chiar nu stiu cum se pot descurca alte mamici fara alt ajutor!!! am si o stare proasta ca nu sunt bani si cred ca si asta accentueaza nervii!!!
in fine!!! eu sunt bine cu capu stau prost!!!
fug ca plange bebe!!!
Cristina - mami de 
DAVID - ANDREI si TUDOR STEFAN
DAVID, ochiosul mamii
Povestea nasterii
http://lbdf.lilypie.com/4e7Zp3.png
[b]
Iubirea inseamna sa nu spui niciodata "imi pare rau" - Love Story
anes spune:
Buna dragelor si ma iertati ca nu m-am tinut de cavant...trebuia sa scriu acum cateva zile! 
Nici nu stiu cu ce sa incep! Odiseea spitalizarilor noastre a inceput pe 30 noiembrie 2010 (inainte de nastere deci) si s-a terminat pe 2 martie 2011.
A lipsit foarte putin ca sa il pierdem pe Ovidutu, madicii nu ii dadeau nicio sansa de supravietuire.
Desi nasterea in sine nu a pus nicio problema, se pare ca de acolo au pornit toate necazurile noastre. Au fost cumulati mai multi factori si acum, rememorand totul incerc sa fac conexiuni.
Circulara de cordon a fost destul de stransa, ginecoloaga nu a chemat medic sau asistent de neonatologie in sala de nasteri ca sa il preia pe bb imediat, prin urmare a fost aspirat mai tarziu si colac peste pupaza infectia mea urinara tratata in timpul sarcinii cu antibiotice nu s-a rezolvat, bb infectandu-se cu Klebsiella.
In continuare, incterul fiziologic pe care l-a avut bb s-a agravat, bilirubina crescandu-i la 24, in conditiile in care in cazul acela trebuia sa fie 6-8.
Episoadele de apnee au fost cele, care, ne-au semnalat ca sunt probleme. Era ora 1.00 noaptea, Bb dormea in cosulet, iar eu si sotul stateam de vorba (tocmai ii cumparasem lui Remus un joc si vroiam sa il probam). L-am vazut pe bb ca se schimala fata, devenea cadaveric. L-am luat l-am plesnit, ciupit , i-am spus sotului sa sune la 112. In timpul asta ma pregateam sa il imbrac pe bb, care incepuse sa se miste, semn ca traia. Am coborat in fata blocului sa astept ambulanta, cu bb imbracat in saculet si pus in cos, iar temperatura de afara era foarte scazuta. Nu ii gasisem fular, caciula groasa, in fine am ajuns cu el la pediatrie, hipotermic.
Doctorita de garda, o incompetenta din cauza careia puteau sa se agraveze problemele copilului, mai ca imi spunea ca am venit degeaba. Atunci bb a avut iar un episod de apnee, se cianoza si asistenta , mai cu prezenta de spirit l-a luat ca sa il puna la oxigen. Din acest moment au inceput episoade repetate de apnee, toata noaptea aceea. A fost resuscitat prin masaj cardiac acolo neexixtand nici macar un balon de oxigen. Am fost foarte revoltata pt. ca la Bacau exista Spital de Pediatrie!
Am avut norocul sa cunoastem o dr. pediatra (inca din copilarie) care a intervenit la maternitate pt. a obtine un incubator semiventilat (pt. a merge la Iasi) , pt. ca bb nu era transportabil. Niciun medic (nici de la Iasi) nu8 i-a dat sanse ca va rezista drumului! Insa Ovidutu, s-a comportat f. bine pr drum, nu a avut niciun episod de apnee, iar saturatia de O2, a fost 100%.
poze
Mama lui Remus (10.10.2008), prima minune si a lui Ovidiu (6.12.2010), a doua minune.
anes spune:
La Iasi, la ATI, a fost pus in incubator cu masca de O2 si bagat pe tratament intensiv. Acolo, infectia si-a facut de cap, toate analizele s-au inrautatit, starea generala a lui bb a era foarte proasta. Eu ma asteptam sa cedeze si ma gandeam cum ma voi obisnui cu ideea ca nu il mai am pe bb!
A fost diagnosticat si cu pneumonie de aspiratie cu atelectazie de lob superior drept (adica colabarea plamanului), prin urmare a vea insuficienta respiratorie si respira cu mare dificultate.
Dupa 9 zile, am fost transferati de la ATI Chirurgie, la Terapie Acuta, unde am mai stat 20 de zile. Acolo analizele lui bb au devenit extrem de proaste (hemoglobina 6 si i s-a facut transfuzie de sange, probele hepatice aveau valori de 5-12 ori mai mari decat cele normale), etc.
Insa, bebele meu a fost un puternic si cu o rapiditate uimitoare pentru cat de grave erau problemele lui, s-a recuperat.
Dr. ne-a spus ca opacitatea radiologica pulmonara poate sa dureze 6 luni, bb a avut imagine radiologica normala dupa 2 luni, probele hepatice au revenit in limite normale, ecografia transfontanelara ok, ecografie abdominala ok.
In toata perioada spitalizarii copilul a fost gavat, pt. a se evita aspirarea laptelui in plamani. La exernale, bb nu vroia sa manance singur, astfel incat doua saptamani cat am stat acasa i-am administrat eu laptele prin sonda de gavaj. Ingrozitor, niciodata nu m-am gandit ca voi ajunge sa fac asa ceva copilului meu! Au inceput regurgitarile masive, de unde copilul nu varsase nicio picatura de lapte pana atunci. Acela a fost momentul in care v-am scris si v-am cerut ajutorul pt. un gastroenterolog.
Am plecat la Iasi din nou, la Sectia de Gastroenterologie, la prof. Burlea Marin (il vedeti in reclama de la laptele Milupa Milumil). Acolo a fost tinut sub observatie, i s-a scos sonda de gavaj si a fost lasat sa pape singur. Insa manca foarte putin (20-70 ml la o masa, iar cantitatea totala era foarte mica 350-450 ml pe zi). Singurul tratament era niste prafulete pe care le incepusem de acasa (Motilium si Nexium). Au ajutat foarte mult, puiul regurgitand foarte rar.
poze
Mama lui Remus (10.10.2008), prima minune si a lui Ovidiu (6.12.2010), a doua minune.
anes spune:
Acolo i s-au facut urmatoarele investigatii: eco tranfontanelara, eco abdominala si tranzit intestina (adica i s-a administrat bariu si i s-a facut radiografie pt. a elimina o cauza organica a refluxului gastric). Toate investigatiile au fost bune. De ce nu avea bb pofta de mancare, nu s-a aflat.
Dupa inca trei saptamani petrecute in spital am venit acasa. BB avea o stare generala buna, insa manca in continuare mai putin decat un bb de varsta lui.
Eu, cunoscand existenta posibilitatii ca lipsa de O2 sa il afecteze neurologic, si pentru ca inca nu eram deplin linistita in sensul asta, am decis sa continuu investigatiile, in pofida asigurarilor medicilor ca puiul este bine.
Dragele de Camelia (futuremather) si Dana (dandusa) m-au sunat si mi-au recomandat Spitalul Victor Gomoiu din Bucuresti, pt. investigatii neurologice pt. Ovidutu. Eram inca internata la Sp. Sf. Maria din Iasi.
Am decis sa marg la prof. Dumitru Dragomir, pe care l-am contactat telefonic inca din spital de la Iasi si care a fost foarte dragut si amabil. Am stabilit sa vin la Bucuresti dupa externarea de la Iasi.
Profesorul, vazand ca nu avem niciun diagnostic neurologic in antecedente si dupa consultarea copilului de catre el, a decis ca ne interneaza la Sectia de Gastroenterologie pt. refluxul gastro-esofagian si lipsa apetitului.
Acolo lui bb i s-au administrat perfuzii cu aminoacizi , glucoza si Ca, complex de vitamina B, Biotics si am continuat cu prafuletele noastre de acasa. BB a inceput parca sa manance mai bine, ajunsesem la unele mese chiar la 100 de ml. Refluxul gastric a disparut in urma tratamentului Cu Motilium si Nexium (prafuletele de care va spuneam) si bb a luat in greutate in cele 17 zile in care am stat la Bucuresti, 550 de grame.
Pentru ca dorinta mea a fost sa il vada un neurolog, i s-a facut control neurologic, iar eco transfontanelara cu ecograf special, EEG - electroencefalograma), care, bineinteles ca au iesit normale.
Mi s-a luat o piatra de pe inima, caci nici nu puteam respira cu toata capacitatea plamanilor, parca aveam o greutate pe piept la propriu, din cauza anxietatii si stresului.
Copilul meu este normal din toate punctele de vedere! Este ceva ce n-am crezut ca voi trai, trecand prin aceasta drama! Mi-am vazut copilul murind, facand stop respirator, apoi inviind, cu ficatul aproape distrus din cauza antibioticelor (cate 3 simultan), alb ca varul din cauza hemoglobinei 6, inecandu-se cu secretiile pulmonare care se desprindeau!
Am ajuns in Iad, apoi am revenit impreuna pt. ca el a dorit nu numai sa traiasca, ci si sa fie un copil sanatos!
poze
Mama lui Remus (10.10.2008), prima minune si a lui Ovidiu (6.12.2010), a doua minune.
anes spune:
Nu am crezut ca ni se poate intampla noua asa ceva! Cu o sarcina supermonitorizata, cu ecografiile morfologice facute la dr. Iosup la Bucuresti si respectiv la dr. Iliev la Iasi, cu tratament pt, infectia urinara nu lasata sa isi fac de cap!
Ajunsesem sa am sentimente nedemne de mine. De invidie fata de cunoscutii care au copii sanatosi, asemanatoare cu acelea din perioada in care eu nu ramaneam insarcinata si cei din jurul meu faceau copii fara dificultate!
Dar, am trecut peste toate astea, si acum, asa cum spunea o mamica, totul nu a fost dcat un vis urat.
Uneori, cand imi vin in minte sunetul sirenei de la ambulanta in drum spre Iasi si noptile in care stateam langa incubator in picioare nedormita, nemancata, ca BB sa nu isi dea jos masca de O2, ma infior si imi spun ca este foarte adevarata vorba, "nu ii da omului cat poate duce"!
poze
Mama lui Remus (10.10.2008), prima minune si a lui Ovidiu (6.12.2010), a doua minune.
Otiliav spune:
Anes nici nu stii cat te admir
Oare cate mame reusesc sa fie atat de echilibrate cum ai dat tu dovada intr-o situatie atat de grea.
Nu medicii l-au salvat pe Ovidiu ci voi parintii care ati observat ca devine palid. Cat de mult inseamna sa fii pe faza, sa ai spirit de observatie. Inseamna o viata de om si din fericire ati vazut la timp.
Va doresc sa fie totul bine de acum incolo!
Bebecris, la mine o gura de aer face minuni. Daca nu ploua las totul balta in casa si ies ca altfel...
Elisa a avut azi-noapte cea mai urata criza vreodata. A urlat jumatate de ora, s-a dat cu capul de pereti care noroc ca-s din rigips. De abia am reusit sa o trezesc putin si sa-i dau o doza de Paracetamol. Cat e de slaba pe atat este de puternica si are niste coate ascutite, arme albe. Stiam ce are ca a fost tare prost dispusa in ultima saptamana. Facea cativa pasi si plangea asa aparent fara motiv si am cautat-o in gura pana la urma. I-au iesit 3 masele saptamana aceasta. Una este iesita complet si de dimineata am observat inca 2 care au inceput sa iasa la lumina.
Mami de Ana Maria(18.12.2004), Elisa Andreea (09.12.2008) si Iulia Alexandra (14.08.2010)
anes spune:
Am lasat la sfarsit multumirile, pt. ca le trebuie o rubrica aparte.
In chinul meu, ati fost alaturi de mine voi, niste mamici sufletiste, care m-ati incurajat tot timpul.
Nu am cuvinte sa ii multumesc Alinei malinas care a fost alaturi de mine la propriu, zi de zi in toata perioada in care am fost internata la Spitalul V. Gomoiu din Bucuresti (17 zile)! Aceasta fiinta minunata m-a considerat parte din familia ei. A venit la spital uneori si dimineta si seara, mi-a adus mancare, mi-a spalat pijamalele, mi-a adus tricouri. Pana si de citit, carti si reviste mi-a adus, pentru a-mi face viata mai usoara in spital!
Venea dupa o zi de munca sa imi aduca mancare, iar inainte de a pleca la serviciu imi aducea schimburile covrigi calzi si iaurt. A facut atata cheltuiala de parca a avut in spital o ruda apropiata!
Alina, iti multumesc din suflet pt. ajutor si crede-ma, nu stiu ce m-as fi facut fara ajutorul tau!
Alina ma suna sa ma intrebe despre investigatiile lui bb, parca avea ea o ruda in spital!
Am fost singura intr-un oras in care aveam doar o pereche de verisori, care nu se aflau in tara in perioada aceea! Esti legat si de maini si de picioare! De fapt, nu am fost singura, ca am avut alaturi oameni minunati!
La telefon, profesorul mi-a spus ca este vorba de 3 zile de spitalizare, pt. ca se gandea ca investigatiile neurologice nu necesita mai mult timp, dar, dr. de la gastroenterologie (f. draguta de altfel) a vrut sa ma linisteasca privind apetitul lui bb si l-a monitorizat o perioada mai lunga.
O alta persoana sufletista este Camelia (Futuremather), care a venit de la Ploiesti incarcata cu mancare si cu diferite produse pt. igiena personala si careia ii multumesc din suflet! Ma intreb, cate persoane ar fi facut gestul asta!
Ralucuzza draguta, a venit si ea cu papa la sspital si mi-a spalat pijamalutele!
M-au sunat si mi-au trimis mesaje atatea fete minunate! As vrea sa le enumar si sper sa nu uit pe nimeni. Daca uit promit ca revin.
Gynie, Printesa, Aleinad, mav, alra, Olivia, eli, dandusa.
Trebuie sa plec...
poze
Mama lui Remus (10.10.2008), prima minune si a lui Ovidiu (6.12.2010), a doua minune.