Cum ati intarcat copiii de 1,5 ani?

Rog mult mamicile care au copii care au fost alaptati si pe care i-au intarcat pe la 1 an si jumatate sa-mi impartaseasca din experienta lor.
Cum ati facut, cum ati inceput, cat de repede s-a intamplat... orice poveste.
Ajung foarte curand la acel punct si mi-ar fi de mare folos ceva tricks and tips astfel incat procesul sa fie cat mai lin, cat mai putin stresant pentru copil si pentru mama (desi stiu ca asta e destul de greu...).

Multumesc mult

---

Monis si piticutzul Santiago (02.11.2009)

coquelicot spune:

Mda, am sperat si sperc ca la noi lucrurile sa vina din partea lui, treptat, smooth. Ei bine, nu cred ca va fi asa. Devine din ce in ce mai demanding in legatura cu asta. Nu vreau sa il intarc propriu zis,(am o problema si cu rostirea cuvantului in sine) insa voi pleca la sfarsitul lunii pentru o saptamana departe de el. (prima data cand lipsesc noptile de acasa ). Probabil ca la intoarcere nu va mai dori, imi par un pic fanteziste povestile cand dupa o saptamana copilul mai vrea la san. MI-as dori asa o surpirza placuta ca sa ma usurez un pic de vina asta ingrozitoare care ma apasa.

Incerc sa fac tranzitul cat mai lent, sa plec din preajma lui cand e vorba de somn pentru ca atunci cad ma vede nu am nici o sansa sa nu ridic tricoul. Ma gandesc ca asa i-ar fi mai usor cand va confrunta lipsa mea.

Tare mult as vrea sa vad ce inseamna un smooth transition. Ma intreb daca copilasii care 'trageau de tricouri' au devenit dezinteresati de subiect si obiect, de ce imi pare mie ca intarcarea naturala pentru astfel de copii nu se va produce niciodata?

dicirstea spune:

Cred ca pe mine ma asteptati
asta e a 4-a noapte de nealaptat.

Si eu am crezut ca nu se va mai intampla vreodata, pentru ca ma tragea de tricou sa-l rupa si plangea cu tipete daca-l refuzam, nu bea deloc alt fel de lapte...nimicuri din astea.

Ei bine, de vreo 2 luni a innceput sa-l adoarma numai sotul, apoi a incercat sa-l pacaleasca cu lapte sau apa cand se trezea (il momeam cu lapte in 10 feluri si aranjamente in timpul zlei si incet-incet a ajuns sa bea 50-60 ml odata) Nu accepta decat apa, apoi, cu ajutorul baiatului mai mare a ajuns sa ii placa laptele cu cereale si inainte de culcare ii dadeam un castronel maricel cu asa ceva si apoi inca un pic in canuta.
In prima noapte am dormit in alt dormitor si am inchis usa cu cheia. S-a trezit, a plans dupa mine putin, i-a dat tati apa si a a dormit la loc, s-a mai trezit inca o data-la fel.
A doua noapte am dormit in alta camera dar cu usa deschisa. Dormeam cu spatele catre exterior si l-am simtit cum vine adormit sa-mi ridice bluza si ma cauta pe la omoplati smiorcait, dar nu m-am intors, el era adormit, asa ca a a dormit singurel fara mine...deja avea apa pe noptiera si a baut singurel.
A treia noapte m-am riscat si am dormit in acceasi camera cu el si a fost ok.n sensul ca s-a trezit si a cerut dirct apa

in schimb azi de vreo 2 ori a incercat sa-mi dschida bluza "miam-miam", dar i-am zais ca nu mai are mami, s-a terminat promotia si nu a mai tipat si nici nu a plans...lapte separat tot nu baut, dar poate ca intr-o saptamana o sa inceapaa...sper


CAPRA CU 2 IEZI


mamica lui Matei Constantin (21.05.2007) si a lui Theodor Cristian (03.06.2009)

MINUNEA MEA

www.flickr.com/photos/11558563@N06/" target="_blank"> A DOUA MINUNE 2

A DOUA MINUNE

MOS CRACIUN 2010

www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!

Sa o ajutam pe Georgi sa mearga

Manu - papusa fara picioare

adra_bell spune:

Fetita mea a devenit mai putin pasionata dupa un an jumate. A renuntat treptat la cate o masa, primele au fost cele de noapte, spre marea mea surpriza. Am mers pe principiul "nu cere, nu-i ofer". Intarcarea a durat 6 luni, s-a terminat in noiembrie. Timp de 2 luni n-a zis nimic, n-a facut niciun gest, dar ghici cine si-a adus aminte si a cerut pe la sfarsitul lui ianuarie?

blog

asteptandu-l pe Filip (august 2011)

The hand that rocks the cradle is the hand that rules the world

joklk spune:

Noi avem acum 2 ani si 6 luni. Ne-m intarcat la un an si 10 luni. Eu am ales varianta brusca de intarcare pentru ca daca as fi asteptat dupa ea probabil ca nu ar fi renuntat curand. Era indragostita de san. Am avut ocazia sa plec o saptamana. Prima zi a fost un dezastru pentru ea si sufleteste si pentru mine dar a trecut. A mai fost un moment greu cand m-am intors si primul lucru care l-a vrut a fost "mama titi", dar cu rabdare si explicatii a inteles ca mai are voie sa puna doar mana sau caputul pe titi si ca titi nu mai da lapte. Si acum mai cere uneori sa ii vada si se dragaleste cu ei.


Johanna mami de strengarita Karla Luiza (14.09.2008)
pozele noastre
Povestea piticului nostru drag Karla-Luiza
universul meu de copil - poze

Ilinca_M. spune:

Eu sunt de-aia "slaba de inger", nu pot nici sa ma gandesc sa-i tai portia de noapte, d' apoi s-o intzarc de tot, pur si simplu mi se pare trist si numai sa ma gandesc c-ar putea plange in cautarea "panaceului" si eu sa raman pe baricade cu "n-am!" in brate
Dar pe de alta parte eu sunt genul "carpe diem", pur si simplu (aproape) niciodata nu m-am gandit cum o sa fie, cand si cum o sa renunte, cum as putea eu conduce lucrurile in acea directie...n-am treaba, o alaptez cand vrea si gata, de ce sa ma stresez singura imaginandu-mi viitorul? Lapte este, ii merge bine, are o imunitate beton, ca sa zic asa, eu m-am adaptat la ritmul "maximum 2-3 ore pauza intre supturi noaptea"...desi cateodata, cand ii mai ies ceva masele si tzoscaie non-stop imi vine sa urc pe pereti:))). Pentru ea e cel mai bine asa, pentru mine la fel, nu trebuie sa ma stresez meditand ce lapte sa-i dau (nici unul nu mi se pare ok), cand are cate-o greva a foamei de la dinti stiu ca macar se bazeaza pe tzitzi...eu vad totul roz legat de alaptare, asa ca acum mai are o luna pana la 2 ani si chiar nu ma intereseaza la momentul asta cat are de gand sa mai suga, desi acum 2 ani ma gandeam ca la vrema asta sigur vom incheia glorios alaptarea:)))

monis5 spune:

Multumesc pentru raspunsuri .
Sper sa mai primesc si altele ca poate una din experiente ne va conduce si pe noi pe drumul lin al intarcarii .

joklk ce inseamna "un dezastru pentru ea"?

Ilinca fix asa eram si eu. Insa acum trebuie sa plec din tara si am ajuns in punctul "acela" .
Problema cu laptele inlocuitor o am si eu, ii dau de vaca integral, o sa-i iau curand de capra, ii fac cam la 2 zile lapte de migdale, dar dupa care nu e innebunit... oricum bea doar dimineata un paharel de cca 150 ml si nu mai suge, seara insa nici sa nu-l vada.

Andra_bell frumos ce spui tu cu cele 6 luni.... din pacate nu am atata la dispozitie. Ca daca aveam, nu mai deschideam subiectul asta... Si la noi a renuntat la suptul de dimineata, insa cele de noapte, daca ma duc eu la el, sunt batute in cuie. Daca se duce tati, plange putin si apoi se culca.
Ce i-ai spus dupa 2 luni cand a cerut tzitzi? (am incercat sa caut pe blog insa sunt multe postari si sunt cu timpul cam limitat.... ai scris cumva despre asta?)

dicirstea din ce ii dai sa bea apa (lapte) noaptea? ca eu si de asta ma cam stresez... alaptat fiind, nu a pus niciodata gura pe biberon (nici suzeta nu a servit), apa sau lapte bea direct din pahar (rar bea din cana cu pai) si nu stiu ce sa fac noaptea, din ce sa incerc sa-i dau....

Coquelicot asta cu autointarcatul e de vis, dar cred ca statistic apare destul de rar

---

Monis si piticutzul Santiago (02.11.2009)

joklk spune:

Monis5, "un dezastru pentru ea" inseamna ca a plans in reprize de cate o ora fara sa o poata linisti cineva. Apoi cadea epuizata si dormea. Asta a fost in prima zi (de fapt in prima noapte). Apoi cum am mai spus a fost un asemenea episod si la reintalnirea noastra. A trecut. Vreau sa spun ca totusi nu a fost traumatizata de aceasta metoda. E un copil la fel de vesel, voios, activ si deschis cum era si pana atunci.



Johanna mami de strengarita Karla Luiza (14.09.2008)
pozele noastre
Povestea piticului nostru drag Karla-Luiza
universul meu de copil - poze

coquelicot spune:

joklk, pai daca ar mai vrea la intoarcerea mea, nu m-ar deranja deloc, dimpotriva. Si dup-aia oi vedea eu cand incep munca in toamna.

Ilinca, nici un lapte de alte origini nu e perfect ok, clar. Problema e cand incepi munca iar el trece prin momente mai dificile (masele, raceli, frustrari), atunci clar tzocaiala s-ar intinde toata noaptea. Oare cum as rezista?

Ilinca_M. spune:

Eu am reinceput munca din 1 martie. Azi noapte tocmai am avut o noapte de-aia tzocaita. Dar e ok, in atata timp m-am adaptat si nu resimt foarte tare ca am nopti dormite mai...hm, va dati seama, mai "foite". Cred ca in timp va fi mai greu procesul de re-adaptare la dormit toata noaptea, imi va parea prea ciudat, o sa ma trezesc din 3 in 3 ore din inertie
Si eu ar fi trebuit sa plec singura (teoretic) la un curs de formare de 4 zile cand avea 1 an si 3 luni da' n-am avut inima/curaj s-o las acasa asa ca am imbarcat tot familionul . A fost ca un fel de mini-vacantza, desi eu cam 7 ore/ zi (cu mici pauze) eram la curs.
Coquelicot, al tau copil ce varsta are?

anna-mama spune:

Hehe, ce subiect interesant. Si eu gandeam tragic cu privire la intarcare. Dar baietelul meu mi-a oferit o mare lectie Baiatul meu a fost alaptat la cerere pana la 2 ani fara o saptamana, cand deja ma intorsesem la munca de vreo trei saptamani. Pana sa incep munca sugea de nenumarate ori pe zi, iar noaptea la maxim o ora jumate, era modalitatea lui de alint, alinare la dureri sau suparari, modalitatea de a adormi si de a re re re adormi..., de foame, de sete si de tot ce mai vreti voi... La fel gandeam si eu, o sa fie cumplit cand o sa-l intarc, dar nici nu voiam sa plec de langa el in momentul intarcarii pt a nu simti ca l-am abandonat cand ii e mai greu. Primul pas a fost prin intoarcerea la munca, astfel el pe timpul zilei, normal, nu mai sugea, insa ma astepta seara ca pe cea mai mare delicatese , noaptea, la fel, din ora in ora In momentul in care am zis stop, cu o saptamana inainte sa faca doi ani am procedat astfel, dimineata cand s-a trezit i-am explicat ca mami nu mai are laptic, ca s-a terminat, ca acum e baietel mare si e gata cu tzitzi.... am vorbit cu el, a incercat sa-mi ridice bluza, dar nu a gasit nimic pt ca eu ma legasec cu fasa si m-a intrebat "Tzitzi nu-i?" Iar eu i-am confirmat ca nu mai e. Va spun ca acel copil disperat dupa tzitzi a fost asa de intelegator incat nu mi-a plans nici macar o secunda, dar il vedeam cum sufera. Venea la mine foarte des, ma intreba daca nu mai e, ma verifica, si apoi se lipea cu obrazul de pieptul meu si statea un minut asa, dupa care isi relua jocul. Noaptea la fel, trezit des, ma intreba, eu ii repetam de fiecare data aceiasi poveste, iar el ofta si se culca concluzionand "tzitzi nu-i". Nu a vrut niciun moment sa inlocuiasca noaptea suptul cu apa sau altceva, asa ca in maxim 3 nopti copilul meu a inceput sa doarma fara probleme toata noaptea.
V-am povestit experienta noastra pentru a va spune sa nu va subestimati cum faceam eu copiii, desi sunt asa de mici au o mare putere de intelegere si prin comunicare reusim sa rezolvam majoritatea situatiilor problematice.

Va doresc sa aveti parte de o intarcare la fel de usoara ca a noastra!

de steluta norocoasa (09.02.2009)


e simplu, doar sa vrei! BAZAR UMANITAR