Parinteala nepavloviana(3)

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Lali spune:

Tot irelevant ...:

La fazele cu alcoolul dupa explicatiile de rigoare mi-am dat seama ca baiatul meu isi dorea de fapt sa fie bagat in seama intr-un moment care lui i se parea interesant si anume: ciocnitul paharelor, ridicarea paharelor cu vreo urare. Voia sa "intre in randul lumii" cand adultii beau ceva. Asa ca din frageda pruncie si pana acum are paharul lui cu apa, suc, ceai dupa caz care ciocneste, spune bine ati venit, la multi ani si face inconjurul mesei. Noi bem linistiti cate un pahar cu diverse iar el nu mai are nici o frustrare.

Eu cred ca nu pofta de alcool ii indeamna pe copii sa ceara paharul parintilor, mie cel putin nu mi-a placut nici o bautura cand am gustat-o prima data, de la cafea pana la bere !

Adica ajung la aceeasi idee a mea: cu cat te gandesti la mai multe alternative ajungi sa descoperi motivul nemultumirii copilului si sa-l rezolvi intr-un mod OK si pentru sanatate si pentru psihic.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

pai, cum, Lali, voi nu ciocneati cu el? tztztz

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lali spune:

Citat:
citat din mesajul lui buli

pai, cum, Lali, voi nu ciocneati cu el? tztztz


Ce greseala ... las' ca am recuperat

Hai noroc !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viviana spune:

a_alinta, raspunsul l-a dat deja Corap.

Si cred ca asa este. De fapt sunt sigura.

Este important sa-i invatam cum sa iubeasca si cum sa-si arate dragostea.
Sa le aratam ca in numele iubirii nu poti face chiar orice.

Din adolescenta si pana la sfarsitul zilelor asta facem in primul rand: iubim
Si cautam semne de iubire in ceilalti.

Acum la cei 13 ani fii-mea isi doreste sa-mi exprim iubirea prin cadouri. Maruntisuri. De unde stiu? A inceput sa stranga bani pentru a-mi face diverse cadouri. Ghivece cu flori si maruntisuri din argint.
Nu a mai facut asta niciodata. Nici macar de 8 martie - cu exceptia gradinitei si a claselor primare unde le facea la scoala, la impus ca sa zic asa.
Si in afara de asta vrea incredere. Daca o iubesc trebuie sa am incredere in ea. Asa gandeste.
Nu mai vrea sa o ascult la nicio materie, nu mai vrea sa o supraveghez la lectii (Doamne, nu-mi vine sa cred! - si cand ma gandesc cat m-am plans pe chestia asta!)

Pana mai acum ceva vreme imi cerea "timp". Sa stau cat mai mult cu ea. Cand facea baie ma ruga sa stau cu ea. Stateam pe capacul de la WC si trancaneam. Am patinat (pe gheata) cu ea de mana ani la rand. Si-i tot ziceam ca sunt destui copii cu care sa patineze.
Si tot voiam sa scap... Nu intotdeauna aveam disponibilitatea in sensul asta.

Cand cupchilu e mic nu prea stii din ce directie si-ar dori el sa-i vina dovezile astea de dragoste. Asa ca, mai bine abordezi toate directiile.

Cam asa vad eu lucrurile.
Asta nu inseamna ca eu le-am facut mereu. Dar am incercat pe cat mi-a fost posibil sa fiu o mama normala si cu bune si cu rele.
Doamne fereste, ca suntem oameni!
Sau ca nu am avut momente tensionate care au sfarsit aiurea.
Sau ca nu am ridicat tonul.
Sau ca nu am pedepsit-o - si am invatat repede ca pedepsele nu-s bune.


Mie, de exemplu, nu imi place ca Celcesforaie sa-si exprime dragostea prin cadouri. Lui ii place sa-i fac cadouri. Eu vreau doar timp de calitate petrecut impreuna.
Si asta se extinde si la prieteni.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corap spune:

ah, am citit de mult o carte de "popularizare a stiintei" (=self help), nu era cine stie ce, desigur, dar erau catalogate vreo cinci feluri de exprimare a dragostei (era vorba de adulti, oricum), inclusiv aceea prin cadouri. hm, ce amintiri vagi, sa vad daca n-oi fi aruncat-o sa mai arunc un oki

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viviana spune:

Corap, please, uita-te dupa ea.
Ar fi interesant de lecturat.

Acu' vreo 4-5 ani, am stat de vorba cu un psihiatru despre chestiile astea. Nu mai tin minte exact ce am vorbit, insa mi-ar placea sa-mi reamintesc.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corap spune:

viv, cartea e "cele 5 limbaje ale iubirii"
link www.librarie.net/carti/5209/Cele-cinci-limbaje-iubirii-Cum-exprimi-fata-partener-implicarea-trup" target="_blank">aici

edit: eu am cumparat-o ca mi se parea autorul cunoscut. a mai scris si cartile cu FIFI SI FLORICELELE (de fapt nu stiu daca e una si aceesi persoana, dar ii cheama ala fel)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pitzinuca spune:

Citat:
citat din mesajul lui corap
edit: eu am cumparat-o ca mi se parea autorul cunoscut. a mai scris si cartile cu FIFI SI FLORICELELE (de fapt nu stiu daca e una si aceesi persoana, dar ii cheama ala fel)


you made my day, girl

iar ”cele 5” o am si eu, dar sincer toate scenariile mi se pareau hollywoodiene, super clasico siropoase

mami de andi si ilinca
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corap spune:

aceeasi parere am avut-o si eu - dar ceva substrat are. doar ca e scrisa fix in scop de popularizare.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

A propos de relatia mama-copil atunci cind copilul a devenit adult. Sau mai exact, cit de tributari sintem felului in care am fost crescuti.

Nu stiu daca remarcile facute de persoana in cauza sint asa, de ochii lumii sau ca sa dea bine pe sticla, dar mie mi-a placut ideea pe care a transmis-o.

Pe scurt, e un episod din seria "Singur printre straini" de pe Nat Geo.

O tipa, la 21 de ani, trafica hasis catre Japonia. Si ma rog, la un moment dat, decide sa duca marfa in State ca se cistiga mai bine, si din cauza de neatentie, printr-o serie de coincidente absolut stupide (de te intrebi uneori daca nu cumva e mina destinului totusi), tipa este prinsa de autoritatile japoneze cu juma de kil de hasis la ea, si condamnata la 5 ani de detentie.
Sistemul de detentie din Japonia cica e unul din ele mai dure din lume, reportajul exemplifica asta prin aceea ca prin fata celulelor trecea un gardian la fiecare 6 minute, iar detinutele nu aveau voie in timpul zilei sa stea culcate sau rezemate de perete, trebuiau sa stea fie in genunchi fie in pozitia lotus. Ma rog, si tipa nu vorbea japoneza si nu putea comunica cu nimeni, si era si moarta de nervi ca nu are nici un dram de libertate...
Si intr-o zi se duce sa se spele pe cap, si avea dreptul la 3 cani de apa. Si pentru ca nu a reusit sa se clateasca bine cu alea 3 cani, a luat-o si pe a patra, si gardiana a facut scandal, tipa s-a enervat si a varsat toata apa, ma rog, a fost inchisa 20 de zile la izolator. Si femeia (acu la vo 45 de ani) spunea ca atunci cind a scapat de izolator a inceput sa se schimbe, sa se ofere sa ajute la treburi (facut curat, spalat etc).
Si intr-un final a decis sa ii scrie mamei ei, cu care rupsese orice relatie la virsta de 16 ani. Si a vrut intii sa ii reproseze ca a ignorat-o cind era mica, si ca din cauza ei nu a invatat sa aiba nici un pic de respect pentru reguli ai autoritate. Dar si-a dat seama ca a invatat lucrurile astea in inchisoare, si ca mama ei este totusi un om, deci supusa greselii, si pina la urma a initiat cu ea o corespondenta "pacifista", iar cind si-a terminat de ispasit sentinta a cautat-o pe maica-sa si au reluat relatiile.
Si, la 45 de ani, femeia zice ca cel mai bun lucru care i s-a intimplat in viata a fost ca a fost prinsa in timp ce trafica droguri, ca asta i-a schimbat viata total, ca a facut-o o persoana mai buna si mai responsabila, si-a normalizat relatiile cu mama, duce o viata onorabila si are o slujba decenta.

Si desigur ca vazind asta mi-am amintit de discutiile de aici si de la alt topic, si sincer mi-am amintit si de copilul captiv... Pentru mine a fost o confirmare a convingerii ca oricit de "fucked up" au fost parintii tai, daca exista "materialul" corespunzator (ambitia, tenacitatea, disponibilitatea de a risca si de a pierde/cistiga si de a-ti lua viata in propriile miini) poti sa inveti niste lucruri si ca adult. Ca este posibil sa nu ramii toata viata o simpla victima a greselilor parintilor.
Ca este un proces in care cei care nu au "materialul" corespunzator se pot pierde, si de aceea unii au nevoie de indrumarea unui psiholog, sau au nevoie sa citeasca despre subiectul asta. Dar ca SE POATE si se poate si ierta parintele care a gresit.

Nu stiu cit am fost de coerenta, dar mie inca mi-a ramas pe creier discutia aia la topicul anei_radu (parca....), in care opinia mea a cam fost contrara curentului general de opinie. Si pentru ca aici lucrurile nu au degenerat in discutii "neprincipiale" ma gindeam sa readuc in discutie (la modul general) ideea asta.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Mergi la inceput