Parinteala nepavloviana(3)
Raspunsuri - Pagina 17
pisigri spune:
glimmer, eu nu le-a numi pete albe, dupa cum nu m-as referi nici la mofturi de-ale copilului.
Nu stiu ce sint, si Ilinca are asemenea frici din senin. Anul trecut se dadea cu mare placere pe tobogan, anul asta nici nu vrea sa se apropie de el. Am trecut si prin perioada de refuz de a intra in locuri straine aglomerate. Au fost multe, care au trecut asa cum au venit: deodata. Ce am facut eu in acest timp a fost sa o incurajez si sa continui sa ii explic; daca pot sa nu o dau pe tobogan, nu am cum sa nu intru in magazine cit o tin pe ea "toanele"...
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
rrox3 spune:
Glimmer nu sunt pete albe, sunt etape normale de dezvoltare a copilului.
glimmer spune:
Buna ziua tuturor! 
Va urez sa aveti o zi senina !
Pisigri si rrox3, ce sa fac, asa le simt eu acum dupa ce au trecut niste anisori si ma mai apuca chestia asta cu privitul in urma, in special cand vad/aud mamici cu copii micuti.
rrox3 spune:
Glimmer ai putea sa te informezi, de exemplu.
O carte despre dezvoltarea copilului te-ar ajuta sa-ti intelegi mai bine fetita.
Copilul devine treptat mai conectat la mediu, ii creste gradul de perceptie si intelegere a lumii si de aici vin multe din fricile pe care le incearca. Sunt etape din adaptarea lui la mediu.
In jur de 8 luni copilul dobandeste permanenta obiectului. Adica intelege foarte bine ca atunci cand ceva sau cineva iese din raza lui de vizibilitate, nu dispare. Ba chiar stie ca il poate cauta si gasi. E o etapa fireasca in dezvoltatea lui cognitiva, cu efecte majore si in cea afectiva.
Apare anxietatea de separare, copilul plange cand e despartit de mama. Si apare si teama de straini, pe care acum ii identifica corect ca fiind straini, altii decat mama si persoanele din anturajul apropiat. Se "agata" de mama fiindca asa ii scade teama, se simte protejat.
Comportamentele astea apar la toti copiii, ceea ce difera e gradul de manifestare. Care grad e influentat si de raspunsul parental.
Fireste ca eu aici am insirat toate astea foarte superficial, doar ca sa-ti faci o idee.
pisigri spune:
Hai ca mai vin eu cu o "problema". In mare parte a mea, probabil.
Eu am fost crescuta mereu atragindu-mi-se atentia ca "ce tie nu-ti place altuia nu-i face", ca si altii au sentimente si senzatii, ca trebuie respectati, ajutati etc. Probabil si datorita/din cauza firii mele, am fost un copil de-a dreptul bleg, care nu a stiut niciodata sa riposteze si/sau sa isi ceara drepturile, mereu am incercat sa nu deranjez pe altii chiar daca asta imi "leza" mie dorintele/drepturile.
Ma rog...si ma duc ieri in parc, la copii, cu asta mica....
Contemplativaaaaaa....Doamne, ca la un moment dat imi pierdeam mintile, am stat cred juma de ora intr-o margine de parc si am cascat gura la copiii care se jucau. Intr-un final s-a miscat si ea.
A luat o minge abandonata pe acolo, in secunda doi copilul s-a sesizat si a venit si i-a smuls-o din miini, ea nu a ripostat. A luat mingea ei; a venit o fetita si i-a luat-o si pe asta...a urmarit-o din priviri, si cind a vazut ca nu are nici un gind sa i-o dea inapoi, statea in mijlocul parcului cu minuta intinsa si bodoganind incetisor ca "veau minjia". Mi-a fost asa de mila de ea 
Apoi i-a fost adusa mingea inapoi, s-a dus sa se joace cu ea pe un tobogan. O mai impingeau copiii, ea saraca se dadea mereu deoparte, daca vedea un copil ca se apropie ii facea ea loc, nu stiu, mi s-a parut un comportament asa...exagerat de preventiv, aproape umil .
Si nu imi place. Suna urit, ca si cum as spune ca nu imi place de copilul meu. Dar mie mi se pare ca am avut si inca am mult de pierdut din cauza firii mele si a felului meu de a fi, asa ca prefer parca sa fie infipta, sa ma pling ca bate copiii, nu ca sta ea sa fie batuta si mai zice si merci dup-aia 
. Este o exagerare, desigur, dar vreau ca mesajul meu sa fie clar inteles.
Mereu a fost timida si pruuudeeeeentaaaaa . La 1 an mergea perfect, tinuta de o minuta. Abia la 1 an si aproape 5 luni a fost ea dispusa sa dea drumul la minuta aia. Merge mereu de mina cu mine; abia de citeva zile isi mai aduce aminte si spune "Ilinca merge singura" si merge pe trotuar un pas-2-3 inaintea noastra, dar se uita mereu in urma sa vada daca o urmam. Mamele se "cearta" cu copiii ca nu vor sa fie tinuti de mina nici macar la traversat strada, eu nu stiu cum sa o dezlipesc de mine.
POATE sa urce si sa coboare scarile singura sau tinindu-se de balustrada, dar abia de citeva zile este si dispusa sa incerce sa faca asta. Si de cele mai multe ori "incearca" tinindu-se ea de piciorul meu, sau ea de un deget de-al meu (adica se tine ea, nu o tin eu...). Dar din nou, atiiit de prudent... de e cu totul impiedicata.
Cum sa fac sa o "desprind", sa o incurajez, sa o schimb??
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
ali spune:
Pisigri, cred ca e doar o faza.Are abia 2 ani fetita ta.Are timp sa se mai schimbe.Pe de alta parte trebuie sa te gandesti si sa accepti ca e fata voastra si e normal sa semene la fire cu voi.
Eu am un baietel care are 2,10 ani. E un copil extraordinar si foarte ascultator.E foarte usor de educat, cel putin pana acum.
Cand avea un an ne-am mutat la casa si in zona asta nu prea sunt copilasi.Asa ca Andrei e invatat sa stea mai mult cu adulti.Ne intalnim cu familii cu copii dar nu in fiecare zi.
Asa ca suntem mai timizi in preajma copiilor.Dar eu sunt convinsa ca la gradinita se va schimba.Ii plac copiii dar dureaza putin pana se acomodeaza cu ei.
Zilele trecute am fost intr-un parc unde era plin de copii.A inceput sa se dea pe totpogan dar el obisnuit in ritmul lui , acceptat de adulti, se dadea la o parte din fata celor care erau mai rapizi decat el.Mi-a fost si mie ciuda ca nu e mai infigaret si i-am spus ca e randul lui, sa nu-i mai lase pe toti in fata lui si pana la urma m-a ascultat.Dar seamana la fire cu noi. Si eu si sotul suntem mai linistiti din fire si nu suntem genul care sa ne infigem sa obtinem ceva.Nu pot sa zic ca am pierdut in viata din cauza asta.
Asa ca sfatul meu e sa ai rabdare si evenutal sa-i prezinti frumos joaca copiilor in parc.Atunci cand povestetsti cu ea sa-i aduci aminte de copiii care se jucau cu mingea sau faceau altceva.
Faptul ca e prudenta: gandeste-te ca scapi de niste griji in plus.Nu se va pune niciodata in pericol.
ali
Mama fericita de Andrei
olympia spune:
Pisigri, asa era si Ingrid micuta , ne tinea de un deget, de parca in ala era tot echilibrul ei.
glimmer spune:
Buna ziua tuturor!
Pisigri, parca ai vorbi despre mine, si eu sunt nemultumita cand privesc in urma la copilul care eram, prea "prudenta", prea fricoasa chiar si nu am fost in stare sa ma schimb prea mult. In mod sigur asta se reflecta in felul in care am procedat cu fetita mea. Imi e foarte teama in continuare de neprevazut si, culmea, incerc sa previn cat mai mult... hazardul. Probabil in multe locuri gresesc. Stiu ca nu exista o metoda universal valabila de a creste un copil si oricat am incercat in felul meu sa ma informez, cu mijloacele mult mai putine care existau cand fetita mea avea varsta fetitei tale, nu stiu cat de buna "practiciana" am fost si sunt. Faptul ca exact cand fetita mea invata sa faca primii pasi mi-am reluat serviciul si nu am mai fost langa ea tot timpul mi-a lasat si acele "pete albe", cum le-am numit eu.
Acum parerea mea este ca ar trebui sa o introduci cat mai devreme in colectivitati de copii. Cred ca venind in contact cat mai devreme cu alti copii o va face sa "gestioneze" in timp mult mai bine relatia cu ceilalti si va capata mai multa incredere in propria persoana. Colectivitatea poate fi si la gradinita, dar si la activitati "extra", stiu si eu, un sport, dans, limba straina etc. Am acum convingerea ca, cu cat vine in contact cu mai multi copii, cu atat va fi mai bine pentru ea din punct de vedere "social". In plus, o vei putea indruma, atunci cand veti discuta despre ce a mai facut in ziua respectiva, cu cine se impaca mai bine, cu cine nu, vei putea sa-i arati daca greseste undeva in relatia cu ceilalti, daca alti copii au procedat gresit, poate va intalni copii cu care se va intelege foarte bine, cred ca se deschid multe posibilitati.
pisigri spune:
Multumesc pentru raspunsuri.
Cit a mers la gradi, tot asa a fost, contemplativa, plasa ei de siguranta la gradi era cite o mingiuta pe care si-o lua de acasa; i-o luau copiii, ea se uita lung, apoi incepea sa mormaie a plins ca isi vrea mingea inapoi. I-o returnau educatoarele.
Nu-i plac zgomotele; asculta muzica tare, ba chiar danseaza numai daca muzica e data tare. Dar cind tipa copiii prin parc ... Am mai mers pe la locul de joaca in mall, pe linga ca nu a vrut sa se desprinda de noi (nici nu am insistat) statea lipita de mine, sau cerea in brate, pentru ca e f zgomotos locul, are si un ecou timpit, rasuna tare aiurea.
Ma gindesc ca daca asa e si firea ei, n-o sa pot schimba prea multe la ea. Dar nici nu as vrea sa ii cultiv si sa ii accentuez starea asta.
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
AgnesLuca spune:
Pisigri, parca ai descris-o pe Alexutza mea !
Exact asa si la noi, a mers luni de zile numai de minutza, comportamentul in parc identic cu ce ai scris, dupa ce si-a dat drumul singura cu mersul i-am zis preventiv ca tb sa avem grija la masini ca ne fac aua si apoi se panica de fiecare data cind auzea un motor, a trebuie sa explic ca pe trotuar nu e nici o problema si chiar daca traversam strada e ok pt ca inainte ne asiguram ca nu vin masini, altfel ar fi fost imposibil sa umblam prin oras; face scufundari de la 6 luni insa de citeva zile nu mai accepta sa-i turnam apa peste cap cind o spalam pe par...
Este un copil foarte prudent dar eu nu o vad ca pe ceva rau; pur si simplu asa este ea; si nu, eu nu sunt de loc o mamica stresata, chiar am lasat-o intotdeauna foarte libera, tac-su e stresat, da nu cred ca de aici i se trage. Eu o accept din tot sufletul asa cum e si nu vreau sa o schimb deloc.
Merge la gradi de 2 luni si in sfirsit ii place f mult. Nu mai plinge deloc, nici macar cind plecam. DAR: am mers 6 saptamini cu ea zi de zi la gradi, pina am fost convinsa ca se simte in largul ei. Apoi am lasat-o cite o ora singura, la inceput a fost tare greu...Intre timp am citit mult, mi-ara teama ca eu sunt de vina, ca nu are un atasament sercurizat; din ceea ce am citit m-am lamurit ca dimpotriva, este o reactie normala si ea isi permite sa-si manifeste protestul, ceea ce tocmai copiii care aparent se acomodeaza repede nu isi permit sa o faca.
Revin cind doarme, acuma ma duc s-o iau de la gradi.
Roxana, poate intre timp reusesti sa detaliezi legat de
"Comportamentele astea apar la toti copiii, ceea ce difera e gradul de manifestare. Care grad e influentat si de raspunsul parental."
Ma intereseaza daca e in aceeasi directie cu ce am citit eu.