FIV Dr. ALBU DRAGOS 25

babyblue spune:

stai calma inna, fa cate eco vrei, eu am facut pana acum, vreo 17. dc nu si mai multe, ca le-am pierdut shirul la un moment dat. te inteleg perfect, asa eram si eu la inceputul sarcinii, nu mi venea sa cred ca am reusit.
am si sangerat prin sapt 5-6, eram terminata psihic, cred ca am facut eco la 2-3 zile.
apoi faceam eco dupa eco, pt ca n-am avut niciun simptom, nicio greata, nimic. sanii mi se dezumflau mereu, ma simteam perfect, singura certitudine ca aveam copil in burta, era la eco.


si acum tot nelinistita sunt pt ca bebe al meu misca extrem de putin, e lenes si puturos si uneori sunt zile in sir in care nu-l simt decat 1-2 secunde pe zi si ma gandesc sa ma duc sa mi fac eco sa-l vad.

stresul de abia incepe, crede-ma.
si probabil ca in cazul nostru, va fi mereu.


aaa si inca ceva, eu cum am aflat ca am ramas, nu stiu dc imediat imediat, dar in tot cazul, de prin 5-6 sapt am stat in medical, cam mai mult prin pat. pana cam dupa 8-9 saptamani. imi venea sa ma bag in borcanul de formol si sa ma tin acolo 9 luni. doar sa nu se intample ceva. am avut noroc ca am prins perioada aia cu craciunul si anul nou si am stat doar aks.

_

Babyblue va pupa pe toti!!
18+ cu
Doamne Doamne, te rugam ai grija de noi....
2 IAD nereusite (prima cu Dr. Marinescu, a doua cu Dr. Albu Dragos 2009-2010), 1 FIV neureusit, sept 2010- Dr. Albu Dragos, AMH=0,4, ovarectomie stanga, sotul cu oligoastenospermie moderata, in decembrie 2010 neasteptat, test de sarcina pozitiv. Sarcina obtinuta natural.

camemar spune:

Babyblue eu as fi vrut sa stau acasa dar se pare ca dr au o pb cu medicalele, le e frica sa dea, nu stiu exact , ca de cate ori ziceam de medical se fofila tot...Nu stiu ce sa zic, corpul imi zice ca ar fi mai bine sa stau dar....o sa vad ce pot rezolva...
Va pupic si multumesc de sfaturi

flo.flo spune:

Aristica, sa stii ca si eu ma gandesc ca poate o s traiesc toata viata fara copii, incercand sa fiu fericita si asa. Dar pentru ca ne-am dorit foarte mult amandoi, am vrut sa incerc tot ce este omeneste posibil. Daca nu o sa se poata si nu o sa se poata, asta e. Dar o sa mor cu sufletul impacata ca am facut tot ce se putea. Imi este mai greu fata de sot ca el nu are nici o vina si el chiar merita sa aiba un copil. O sa fac si fet pentru ca nu o sa-mi las embrionasii acolo, dar probabil ca va fi ultimul pe care o sa-l fac.

Babyblue draga, ce mai faci? ce a trecut timpul - 18 sapatamani . Multumesc pentru sustinere dar sa stii ca la mine nu are cum sa se intample un miracol asemanator cu cel pe care-l traiesti tu. Din pacate la mine diagnosticul este batut incuie: mai am doar o trompa care nu este functionala. Asa ca nu sper la nici o sarcina obtinuta natural. Singura mea sansa era fiv-ul.... te pup si ai grja de tine si de bebe

alilumi spune:

Postarile voastre ma “provoaca” la mai mult ca sa zic asa…
In primul rand suntem aici diferite nu numai d.p.d.v. fizic (desi unite de aceeasi boala necrutatoare - infertilitatea), cat si psihic. Fiecare dintre noi avem asteptari diferite de la viata, de la noi insine si tratam altfel problemele cu care ne confruntam. DAR, exista un lucru universal valabil ca sa zic asa, ce nu trebuie pierdut din vedere: viata insasi, sanatatea noastra atat fizica, cat si mentala. De aceea sunt mai mult decat de accord (si subscriu cu un million de S-uri mari) cu ce spune ARISTICA, referitor la faptul ca a avea copii, nu trebuie sa echivaleze cu “orice pret” si mai ales pentru ca “asa trebuie” intr-o societate… destul de ipocrita ca a noastra.

Da, suntem datoare sa incercam, fata de noi insine in primul rand, pentru a nu avea regrete ca nu am facut un lucru ce a stat in puterea noastra. Asta nu trebuie insa sa insemne ca nu mai exista viata dincolo de indeplinirea acestui vis, ca cei care nu avem copii, nu avem dreptul sau nu putem sa avem o viata frumoasa, satisfacatoare. Sunt multe alte posibilitati prin care sa ne demonstram calitatile materne, avem iubiti, soti, nepoti, fini… avem si alte vise si planuri de viitor! Si cata vreme traim avem de daruit atata iubire! Apoi, mai exista adoptia, mai exista munca sau voluntariatul in O.N.G-uri unde poti lucra cu copii, batrani si Doamne, cate si mai cate ca nu am loc sa le amintesc aici! Deci “utilitatea” noastra ca femei si barbati nu mai consta doar in a creste si a ne inmulti! A DARUI!
Nu, nu este usor! Si nu, poate ca nimic nu se compara cu un copil al tau (nu am de unde sa stiu asta, nu?!), dar viata fiecaruia dintre noi valoreaza la fel de mult! Nu spun ca nu vor exista regrete, dar cel putin voi sti ca am facut tot ce mi-a stat in putinta!
In ceea ce ma priveste m-am refugiat in arta. Desenez. E felul meu de a evada in fata durerii. Am pasiuni precum fotografia. Toate avem sau ne putem gasi! Si acesta este pentru mine ULTIMUL AN de incercari. Dupa cum stiti, am trecut peste vestea unui FIV nereusit nu mai tarziu de acu’ cateva zile (asta dupa 8 ani care au trecut nu stiu cand si nici eu nu mai stiu cum, cu interventii, proceduri etc.). Da, m-a durut si nu, nu am cautat vinovati! Nu faceti greseala asta, atata vreme cata sunt destul de multe lucruri care nu isi pot gasi o explicatie logica. Totul a mers bine pana acolo unde am sperat sa mearga cel mai bine. Nu am luat-o ca pe un esec! Am luat-o ca pe provocare (chia daca inca una…).

Asa ca, FLO, plangi, striga-ti durerea, dar maine, ridica-te, sterge-ti lacrimile si fa-ti din nou planuri de viitor! Cu sau fara bebe. Daca tu simti si crezi in sansa ta, nu te lasa! In fiecare dintre noi exista un “motoras”, un instinct, datorita caruia ne putem opri din goana nebuna pentru un vis sau putem merge mai departe. Si doar in tine vei gasi aceasta putere de a continua! De fiecare data cand te privesti in oglinda sa-ti spui ca esti cu fiecare zi ce trece mai frumoasa, mai puternica, mai inteleapta si esti stapana propriului tau destin, cu toate provocarile lui! Si nu uita de “data viitoare”: embrionasii congelati!

Honeys, Babyblue,

Feltelor, mii de scuze ca m-a luat valul! Va pup pe toate si… eu va tin pumnii in continuare!

speranta2 spune:

Imi pare rau, Flo, Alumil. Toate stim prin ce treceti, dar continuam sa speram. O sa mai treaca timpul si o sa vreti sa mai incercati, o sa vedeti.
Cami, ma rog sa inteleaga Albu si sa iti dea concediu.
Pup!

mirela2 spune:

doamne deja 18s
mi e dor de timpurile alea
parca as mai vrea o odisee, sunt nebuna nu???

pupici fetelor si fruntea sus, fiti tari

mami cu motaneii Razvan si Robert (26.12.2010) si mami de Vlad (12.12.1999)

simonia spune:

flo, alilumi, imi pare tare rau , nu stiu cum sa fac , ca sa spun in aceeasi propozitie, ca eu am reusit.
m-am obisnuit atat de mult pana acum cu ideea ca nu voi reusi, incat acum, parca nici mie nu-mi vine sa cred.
am impresia ca daca vorbesc despre asta, cineva mi-l va lua.
dar de acum este al meu


LA pozitiv, PS la limita inferioara, Mutatia factor XIII heterozigot, MTHFR-mutatiile C677T si A1298C ambele heterozigote, o sarcina oprita la 10 saptamani, un FIV nereusit

lyly_mar spune:

simonia,felicitariii!ma bucur din tot sufletul pt tine

brunadria spune:

simonia felicitari din suflet!
sarcina usoara si bebe sanatos!

"Tant qu'il y a de la vie, il y a de l'espoir."

alilumi spune:

simonia,
ce dragutza esti! pai 9 luni n-o sa ti-l ia nimeni! si oricum am banuit eu ceva de bine, mai ales cand aristica a marturisit ca s-a scapat prin alte parti...
felicitari din inima, sarcina usoara si o nastere si mai usoara de bebe sanatos, frumos si mintos!
cine stie, poate a doua oara o sa fie si la mine si la altele (a doua, a treia, a n-a oara...) cu noroc!